1 Cantico di Asaf.
O Dio, perché ci hai respinti per sempre?
Perché arde l’ira tua contro il gregge del tuo pascolo?
2 Ricòrdati del tuo popolo che acquistasti nei tempi antichi,
che riscattasti perché fosse la tribù di tua proprietà;
ricòrdati del monte Sion, di cui hai fatto la tua dimora!
3 Dirigi i tuoi passi verso le rovine eterne;
il nemico ha devastato tutto nel tuo santuario.
4 I tuoi avversari hanno ruggito
nel luogo delle tue assemblee;
vi hanno posto le loro insegne per emblemi.
5 Parevano come chi agita la scure
nel folto di un bosco.
6 Con l’ascia e con il martello,
hanno spezzato tutte le sculture della tua casa.
7 Hanno appiccato il fuoco al tuo santuario,
hanno profanato la dimora del tuo nome, radendola al suolo.
8 Hanno detto in cuor loro: "Distruggiamo tutto!".
Hanno arso tutti i luoghi delle assemblee divine nel paese.
9 Noi non vediamo alcun segno;
non c’è più profeta,
né c’è chi fra noi sappia fino a quando.
10 Fino a quando, o Dio, oltraggerà l’avversario?
Il nemico disprezzerà il tuo nome per sempre?
11 Perché ritiri la tua mano, la tua destra?
Tirala fuori dal tuo seno, e distruggili!
12 Ma Dio è il mio Re dai tempi antichi,
colui che opera salvezza in mezzo alla terra.
13 Tu, con la tua forza, dividesti il mare,
tu spezzasti la testa ai mostri marini sulle acque,
14 tu spezzasti la testa del leviatano,
tu lo desti in pasto al popolo del deserto.
15 Tu facesti sgorgare fonti e torrenti,
tu asciugasti fiumi perenni.
16 Tuo è il giorno, anche la notte è tua;
tu hai stabilito la luna e il sole.
17 Tu hai fissato tutti i confini della terra,
tu hai fatto l’estate e l’inverno.
18 Ricordati che il nemico ha oltraggiato l’Eterno,
e che un popolo stolto ha disprezzato il tuo nome.
19 Non lasciare alle belve la vita della tua tortora,
non dimenticare per sempre il gregge dei tuoi poveri afflitti!
20 Abbi riguardo al patto,
poiché i luoghi tenebrosi della terra
sono pieni di covi di violenza.
21 L’oppresso non se ne torni svergognato;
fa’ che il misero e il bisognoso lodino il tuo nome.
22 Ergiti, o Dio, difendi la tua causa!
Ricordati dell’oltraggio che ti è continuamente fatto dallo stolto.
23 Non dimenticare il grido dei tuoi nemici,
lo strepito incessante di quelli che si innalzano contro di te.
O cântare a lui Asaf
1 Pentru ce, Dumnezeule, ne lepeziPs. 44:9,23;60:1,10;77:7.Ier. 31:37;33:24. pentru totdeauna?
Pentru ce Te mâniiDeut. 29:20. pe turmaPs. 95:7;100:3. pășunii Tale?
2 Adu-Ți aminte de poporul Tău
peExod 15:16.Deut. 9:29. care l-ai câștigat odinioară,
pe care l-ai răscumpărat ca semințieDeut. 32:9.Ier. 10:16. a moștenirii Tale!
Adu-Ți aminte de muntele Sionului, unde Îți aveai locuința;
3 îndreaptă-Ți pașii spre aceste locuri pustiite fără curmare!
Vrăjmașul a pustiit totul în Locașul Tău cel Sfânt.
4 Potrivnicii Tăi au mugitPlâng. 2:7. în mijlocul Templului Tău;
și-au pusDan. 6:27. semnele lor drept semne.
5 Parcă erau niște oameni care ridică
toporul într-o pădure deasă:
6 în curând, au sfărâmat toate podoabele1 Împ. 6:18,29,32,35. săpate,
cu lovituri de securi și ciocane.
7 Au pus foc2 Împ. 25:9. Sfântului Tău Locaș;
au dărâmat și au pângăritPs. 89:39. locuința Numelui Tău.
8 Ei ziceauPs. 83:4. în inima lor:
„Să-i prăpădim pe toți!"
Au ars toate locurile sfinte din țară.
9 Semnele noastre nu le mai vedem;
nu1 Sam. 3:1.Amos 8:11. mai este niciun proroc
și nu mai este nimeni printre noi care să știe până când…
10 Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul
și va nesocoti vrăjmașul fără curmare Numele Tău?
11 Pentru cePlâng. 2:3. Îți tragi înapoi mâna și dreapta Ta?
Scoate-o din sân și nimicește-i!
12 Totuși DumnezeuPs. 44:4. este Împăratul meu, care din vremuri străvechi
dă izbăviri în mijlocul acestei țări.
13 Tu ai despărțitExod 14:21. marea cu puterea Ta,
ai sfărâmatIs. 51:9,10.Ezec. 29:3;32:3. capetele balaurilor din ape;
14 ai zdrobit capul leviatanului74:14 Sau: crocodilului.,
l-ai dat să-lNum. 14:9. mănânce fiarelePs. 72:9. din pustie.
15 Ai făcut să țâșneascăExod 17:5,6.Num. 20:11.Ps. 105:41.Is. 48:21. izvoare în pâraie,
ai uscatIos. 3:13. râuri care nu seacă.
16 A Ta este ziua, a Ta este și noaptea;
TuGen. 1:14. ai așezat lumina și soarele.
17 Tu ai statornicitFapte 17:26. toate hotarele pământului,
Tu ai rânduit varaGen. 8:22. și iarna.
18 Adu-ȚiVers. 22.Apoc. 16:19. aminte, Doamne, că vrăjmașul Te batjocorește
și unPs. 39:8. popor nechibzuit hulește Numele Tău!
19 Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turtureleiCânt. 2:14. Tale
și nu uitaPs. 68:10. pe vecie viața nenorociților Tăi!
20 AiGen. 17:7,8.Lev. 26:44,45.Ps. 106:45.Ier. 33:21. în vedere legământul!
Căci locurile dosnice din țară sunt pline de bârloguri de tâlhari.
21 Să nu se întoarcă rușinat cel apăsat,
ci nenorocitul și săracul să laude Numele Tău!
22 Scoală-Te, Dumnezeule, apără-Ți pricina!
Adu-ȚiVers. 18.Ps. 89:51. aminte de ocările pe care Ți le aruncă în fiecare zi cel fără minte!
23 Nu uita strigătele potrivnicilor Tăi,
zarva care crește necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!