1 Per il Maestro del coro. Di Davide, servo dell’Eterno, il quale rivolse all’Eterno le parole di questo cantico, quando l’Eterno l’ebbe liberato dalla mano di tutti i suoi nemici e dalla mano di Saul. Egli disse:

Io t’amo, o Eterno, mia forza!

2 L’Eterno è la mia rocca, la mia fortezza, il mio liberatore;

il mio Dio, la mia rupe, in cui mi rifugio,

il mio scudo, il mio potente salvatore, il mio alto rifugio.

3 Io invocai l’Eterno che è degno d’ogni lode

e fui salvato dai miei nemici.

4 I legami della morte mi avevano circondato

e i torrenti della distruzione mi avevano spaventato.

5 I legami del soggiorno dei morti mi avevano attorniato,

i lacci della morte mi avevano sorpreso.

6 Nella mia angoscia invocai l’Eterno

e gridai al mio Dio.

Egli udì la mia voce dal suo tempio

e il mio grido giunse a lui, ai suoi orecchi.

7 Allora la terra fu scossa e tremò,

le fondamenta dei monti furono smosse

e scrollate; perché egli era colmo di sdegno.

8 Un fumo saliva dalle sue narici;

un fuoco consumante gli usciva dalla bocca,

e ne procedevano carboni accesi.

9 Egli abbassò i cieli e discese,

avendo sotto i piedi una densa caligine.

10 Cavalcava sopra un cherubino e volava;

volava veloce sulle ali del vento;

11 aveva fatto delle tenebre la sua stanza nascosta,

aveva posto intorno a sé, per suo padiglione,

l’oscurità delle acque, le dense nubi dei cieli.

12 Per lo splendore che lo precedeva, le dense nubi si sciolsero

con grandine e con carboni accesi.

13 L’Eterno tuonò nei cieli

e l’Altissimo fece udire la sua voce

con grandine e con carboni accesi.

14 Scagliò le sue saette e disperse i nemici;

lanciò folgori in gran numero e li mise in fuga.

15 Allora apparve il letto delle acque,

e le fondamenta del mondo furono scoperte

al tuo rimprovero, o Eterno,

al soffio del vento delle tue narici.

16 Egli distese dall’alto la mano e mi prese,

mi tirò fuori delle grandi acque.

17 Mi riscosse dal mio potente nemico,

e da quelli che mi odiavano perché erano più forti di me.

18 Essi mi erano piombati addosso nel giorno della mia calamità,

ma l’Eterno fu il mio sostegno.

19 Egli mi trasse fuori al largo,

mi liberò, perché mi gradisce.

20 L’Eterno mi ha ricompensato secondo la mia giustizia,

mi ha reso secondo la purezza delle mie mani,

21 poiché ho osservato le vie dell’Eterno

e non mi sono empiamente sviato dal mio Dio.

22 Poiché ho tenuto tutte le sue leggi davanti a me

e non ho rimosso da me i suoi statuti.

23 E sono stato integro verso lui

e mi sono guardato dalla mia iniquità.

24 Perciò l’Eterno mi ha reso secondo la mia giustizia,

secondo la purezza delle mie mani nel suo cospetto.

25 Tu ti mostri pietoso verso il pio,

integro verso l’uomo integro;

26 ti mostri puro con il puro

e ti mostri astuto con il perverso;

27 poiché tu sei colui che salva la gente afflitta

e fai abbassare gli occhi alteri.

28 Sì, tu fai risplendere la mia lampada;

l’Eterno, il mio Dio, è colui che illumina le mie tenebre.

29 Con te io assalgo tutta una schiera

e con il mio Dio salgo sulle mura.

30 La via di Dio è perfetta;

la parola dell’Eterno è purificata con il fuoco;

egli è lo scudo di tutti quelli che sperano in lui.

31 Poiché chi è Dio all’infuori dell’Eterno?

E chi è Rocca all’infuori del nostro Dio,

32 il Dio che mi cinge di forza

e rende la mia via perfetta?

33 Egli rende i miei piedi simili a quelli delle cerve,

e mi rende saldo sui miei alti luoghi;

34 ammaestra le mie mani alla battaglia

e le mie braccia tendono un arco di bronzo.

35 Tu mi hai anche dato lo scudo della tua salvezza,

la tua destra mi ha sostenuto

e la tua bontà mi ha reso grande.

36 Tu hai allargato la via davanti ai miei passi;

e i miei piedi non hanno vacillato.

37 Io ho inseguito i miei nemici e li ho raggiunti;

e non sono tornato indietro prima di averli distrutti.

38 Io li ho abbattuti e non sono potuti risorgere;

sono caduti sotto i miei piedi.

39 Tu mi hai cinto di forza per la guerra;

tu hai fatto piegare sotto di me i miei avversari;

40 hai fatto voltare le spalle davanti a me ai miei nemici,

e ho distrutto quelli che mi odiavano.

41 Hanno gridato, ma non vi fu chi li salvasse;

hanno gridato all’Eterno, ma egli non rispose loro.

42 Io li ho tritati come polvere al vento,

li ho spazzati via come il fango delle strade.

43 Tu mi hai liberato dalle contese del popolo,

mi hai costituito capo di nazioni;

un popolo che non conoscevo mi è stato sottomesso.

44 Al solo udir parlare di me, mi hanno ubbidito;

i figli degli stranieri mi hanno reso omaggio.

45 I figli degli stranieri sono venuti meno,

sono usciti tremanti dai loro ripari.

46 Vive l’Eterno! Sia benedetta la mia rocca!

E sia esaltato il Dio della mia salvezza!

47 Il Dio che fa la mia vendetta

e mi sottomette i popoli,

48 che mi libera dai miei nemici.

Sì, tu mi innalzi sopra i miei avversari,

mi salvi dall’uomo violento.

49 Perciò, o Eterno, ti loderò fra le nazioni,

e salmeggerò al tuo nome.

50 Grandi liberazioni egli accorda al suo re,

e usa benevolenza verso il suo unto,

verso Davide e la sua discendenza in eterno.

Către mai-marele cântăreților.

Un psalm al lui David, robul Domnului.

El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmașilor săi și din mâna lui Saul. El a zis:

1 Te iubesc*Ps. 144:1. din inimă, Doamne, tăria mea!

2 Doamne, Tu ești stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu!

Dumnezeule, Tu ești stânca mea în care mă ascund*Evr. 2:13.,

scutul meu, tăria care mă scapă și întăritura mea!

3 Eu strig: „Lăudat să fie Domnul*Ps. 76:4.!"

și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.

4 Mă înconjuraseră legăturile morții*Ps. 116:3.

și mă îngroziseră râurile pieirii;

5 mă înfășuraseră legăturile mormântului

și mă prinseseră lațurile morții.

6 Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul

și am strigat către Dumnezeul meu:

din locașul Lui, El mi-a auzit glasul,

și strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.

7 Atunci s-a zguduit*Fapte 4:31. pământul și s-a cutremurat,

temeliile munților s-au mișcat

și s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.

8 Din nările Lui se ridica fum

și un foc mistuitor ieșea din gura Lui:

cărbuni aprinși țâșneau din ea.

9 A plecat*Ps. 144:5. cerurile și S-a coborât:

un nor gros era sub picioarele Lui.

10 Călărea*Ps. 99:1. pe un heruvim și zbura,

venea plutind*Ps. 104:3. pe aripile vântului.

11 Întunericul Și-l făcuse învelitoare,

iar cortul Lui*Ps. 97:2., împrejurul Lui,

erau niște ape întunecoase și nori negri.

12 Din strălucirea*Ps. 97:3. care se răsfrângea înaintea Lui, ieșeau nori

care aruncau grindină și cărbuni de foc.

13 Domnul a tunat în ceruri,

Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul*Ps. 29:3.

cu grindină și cărbuni de foc.

14 A aruncat*Ios. 10:10.Ps. 144:6.Is. 30:30. săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei,

a înmulțit loviturile trăsnetului și i-a pus pe fugă.

15 Atunci s-a văzut albia*Exod 15:8.Ps. 106:9. apelor

și s-au descoperit temeliile lumii,

la mustrarea Ta, Doamne,

la vuietul suflării nărilor Tale.

16 El Și-a întins mâna*Ps. 144:7. de sus, m-a apucat,

m-a scos din apele cele mari;

17 m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic,

de vrăjmașii mei, care erau mai tari decât mine.

18 Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele;

dar Domnul a fost sprijinul meu.

19 El m-a scos la loc larg*Ps. 31:8;118:5.

și m-a scăpat, pentru că mă iubește.

20 Domnul mi-a făcut*1 Sam. 24:19. după neprihănirea mea,

mi-a răsplătit după curăția mâinilor mele,

21 căci am păzit căile Domnului

și n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

22 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea

și nu m-am depărtat de la legile Lui.

23 Am fost fără vină față de El

și m-am păzit de fărădelegea mea.

24 De aceea*1 Sam. 26:23., Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Lui.

25 Cu cel bun,*1 Împ. 8:32. Tu Te arăți bun,

cu omul neprihănit, Te arăți neprihănit,

26 cu cel curat, Te arăți curat

și, cu cel stricat,*Lev. 26:23,24,27,28.Prov. 3:34. Te porți după stricăciunea lui.

27 Tu mântuiești pe poporul care se smerește

și smerești privirile*Ps. 101:1.Prov. 6:17. trufașe.

28 Da, Tu îmi aprinzi*Iov 18:6. lumina mea.

Domnul Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu.

29 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate,

cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.

30 Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite*Deut. 32:4.Dan. 4:37.Apoc. 15:3.,

Cuvântul Domnului este încercat*Ps. 12:6;119:140.Prov. 30:5.:

El este un scut pentru*Ps. 17:7. toți cei ce aleargă la El.

31 Căci*Deut. 32:31,39.1 Sam. 2:2.Ps. 86:8.Is. 45:5. cine este Dumnezeu afară de Domnul

și cine este o stâncă afară de Dumnezeul nostru?

32 Dumnezeu mă încinge*Ps. 91:2. cu putere

și mă povățuiește pe calea cea dreaptă.

33 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor*2 Sam. 2:18.Hab. 3:19.

și mă așază pe înălțimile*Deut. 32:13;33:29. mele*18:33 Cetățuile de pe munți.,

34 El îmi deprinde*Ps. 144:1. mâinile la luptă,

așa că brațele mele întind arcul de aramă.

35 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,

dreapta Ta mă sprijină

și îndurarea Ta mă face mare.

36 Tu lărgești drumul sub pașii mei

și nu-mi alunecă gleznele*Prov. 4:12..

37 Urmăresc pe vrăjmașii mei, îi ajung

și nu mă întorc până nu-i nimicesc.

38 Îi zdrobesc de nu pot să se mai ridice;

ei cad sub picioarele mele.

39 Tu mă încingi cu putere pentru luptă

și răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.

40 Tu faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea,

și eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.

41 Ei strigă, dar n-are cine să-i scape!

Strigă către Domnul*Iov 27:9;35:12.Prov. 1:28.Is. 1:15.Ier. 11:11;14:12.Ezec. 8:18.Mica 3:4.Zah. 7:13., dar nu le răspunde!

42 Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul,

îi calc în picioare ca noroiul*Zah. 10:5. de pe ulițe.

43 Tu mă scapi*2 Sam. 2:9,10;3:1. din neînțelegerile poporului, mă pui în fruntea*2 Sam. 8. neamurilor;

un popor pe care nu-l cunoșteam*Is. 52:15;55:5. îmi este supus.

44 El ascultă de mine la cea dintâi poruncă,

fiii străinului*Deut. 33:29.Ps. 66:3;81:15. mă lingușesc*Mica 7:17..

45 Fiilor străinului li se înmoaie inima de mine

și ies tremurând din cetățuile lor.

46 Trăiască Domnul și binecuvântată să fie Stânca mea!

Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,

47 Dumnezeu, răzbunătorul meu,

care îmi supune*Ps. 47:3. popoarele

48 și mă izbăvește de vrăjmașii mei!

Tu mă înalți*Ps. 59:1. mai presus de potrivnicii mei,

mă scapi de omul asupritor.

49 De aceea*Rom. 15:9., Doamne, Te voi lăuda printre neamuri,

voi cânta spre slava Numelui Tău.

50 El dă mari izbăviri*Ps. 144:10. împăratului Său

și dă îndurare unsului Său,

lui David, și seminței lui, pe vecie*2 Sam. 7:13..