1 Per il Maestro del coro. Su "Muori per il figlio". Salmo di Davide.

Io celebrerò l’Eterno con tutto il mio cuore,

narrerò tutte le tue meraviglie.

2 Io mi rallegrerò e festeggerò in te,

salmeggerò al tuo nome, o Altissimo,

3 poiché i miei nemici voltano le spalle,

cadono e periscono davanti al tuo cospetto.

4 Poiché tu hai sostenuto il mio diritto e la mia causa;

ti sei assiso sul trono come giusto giudice.

5 Tu hai rimproverato le nazioni,

hai fatto perire l’empio,

hai cancellato il loro nome per sempre.

6 È finita per il nemico! Sono rovine perenni!

Delle città che hai distrutte si è perso perfino il ricordo.

7 Ma l’Eterno siede come re in eterno;

egli ha preparato il suo trono per il giudizio.

8 Ed egli giudicherà il mondo con giustizia,

giudicherà i popoli con rettitudine.

9 L’Eterno sarà un rifugio sicuro per l’oppresso,

un rifugio sicuro in tempo d’angoscia;

10 e quelli che conoscono il tuo nome confideranno in te,

perché, o Eterno, tu non abbandoni quelli che ti cercano.

11 Salmeggiate all’Eterno che abita in Sion,

raccontate tra i popoli le sue gesta.

12 Perché colui che domanda ragione del sangue,

si ricorda dei miseri

e non ne dimentica il grido.

13 Abbi pietà di me, o Eterno!

Vedi l’afflizione che soffro da quelli che mi odiano,

o tu che mi fai risalire dalle porte della morte,

14 affinché io racconti tutte le tue lodi.

Nelle porte della figlia di Sion,

io festeggerò per la tua salvezza.

15 Le nazioni sono sprofondate nella fossa che avevano fatta;

il loro piede è stato preso nella rete che avevano nascosta.

16 L’Eterno si è fatto conoscere, ha fatto giustizia;

l’empio è stato preso al laccio,

opera delle sue mani. [Interludio. Pausa]

17 Gli empi se ne andranno al soggiorno dei morti,

sì, tutte le nazioni che dimenticano Dio.

18 Poiché il povero non sarà dimenticato per sempre,

né la speranza dei miseri sarà delusa in eterno.

19 Ergiti, o Eterno! Non lasciare che prevalga il mortale;

siano giudicate le nazioni in tua presenza.

20 O Eterno, infondi spavento in loro;

le nazioni sappiano che non sono altro che mortali. [Pausa]

Către mai-marele cântăreților.

Se cântă ca și „Mori pentru fiul".

Un psalm al lui David

1 Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea,

voi istorisi toate minunile Lui.

2 Voi face din Tine bucuria*Ps. 5:11. și veselia mea,

voi cânta Numele tău, Dumnezeule*Ps. 56:2;83:18. Preaînalt,

3 pentru că vrăjmașii mei dau înapoi,

se clatină și pier dinaintea Ta.

4 Căci Tu îmi sprijini dreptatea și pricina mea

și stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.

5 Tu pedepsești neamurile, nimicești pe cel rău,

le ștergi*Deut. 9:14.Prov. 10:7. numele pentru totdeauna și pe vecie.

6 S-au dus vrăjmașii! N-au rămas din ei decât niște dărâmături veșnice!

Niște cetăți dărâmate de Tine! Li s-a șters pomenirea!

7 Ei s-au dus, dar Domnul*Ps. 102:12,26.Evr. 1:11. împărățește în veac

și Și-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.

8 El judecă lumea*Ps. 96:13;98:9. cu dreptate,

judecă popoarele cu nepărtinire.

9 Domnul*Ps. 32:7;37:39;46:1;91:2. este scăparea celui asuprit,

scăpare la vreme de necaz.

10 Cei ce cunosc*Ps. 91:14. Numele Tău se încred în Tine,

căci Tu nu părăsești pe cei ce Te caută, Doamne!

11 Cântați Domnului, care împărățește în Sion,

vestiți*Ps. 107:22. printre popoare isprăvile Lui!

12 Căci El răzbună*Gen. 9:5. sângele vărsat

și Își aduce aminte de cei nenorociți, nu uită strigătele lor.

13 Ai milă de mine, Doamne!

Vezi ticăloșia în care mă aduc vrăjmașii mei

și ridică-mă din porțile morții,

14 ca să vestesc toate laudele Tale în porțile fiicei Sionului

și să mă bucur*Ps. 13:5;20:5;35:9. de mântuirea Ta.

15 Neamurile*Ps. 7:15,16;35:8;57:6;94:23.Prov. 5:22;22:8;26:27. cad în groapa pe care au făcut-o

și li se prinde piciorul în lațul pe care l-au ascuns.

16 Domnul Se arată*Exod 7:5;14:4,10,31., face dreptate

și prinde pe cel rău în lucrul mâinilor lui. (Joc de instrumente*Ps. 19:14;92:3.. Oprire)

17 Cei răi se întorc în Locuința morților:

toate neamurile*Iov 8:13.Ps. 50:22. care uită pe Dumnezeu.

18 Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie*Vers. 12.Ps. 12:5.,

nădejdea*Prov. 23:18;24:14. celor sărmani nu piere pe vecie.

19 Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruiască omul;

neamurile să fie judecate înaintea Ta!

20 Aruncă groaza în ei, Doamne,

ca să știe popoarele că nu sunt decât oameni! (Oprire)