1 O Eterno, perché te ne stai lontano?

Perché ti nascondi in tempo d’angoscia?

2 L’empio nella sua superbia perseguita con furore i poveri;

essi rimangono presi nelle macchinazioni

che gli empi hanno ordite;

3 poiché l’empio si gloria delle brame dell’anima sua,

benedice il rapace e disprezza l’Eterno.

4 L’empio, nell’alterezza della sua faccia,

dice: "L’Eterno non farà inchieste".

Tutti i suoi pensieri sono: "Non c’è Dio!".

5 Le sue vie sono prospere in ogni tempo;

cosa troppo alta per lui sono i tuoi giudizi;

egli soffia contro tutti i suoi nemici.

6 Egli dice nel suo cuore: "Non sarò mai smosso;

d’età in età non m’accadrà male alcuno".

7 La sua bocca è piena di maledizione, di frodi e di oppressione;

sotto la sua lingua c’è malizia e iniquità.

8 Egli sta negli agguati dei villaggi;

uccide l’innocente in luoghi nascosti;

i suoi occhi spiano il misero.

9 Sta in agguato nel suo nascondiglio

come un leone nella sua tana;

sta in agguato per sorprendere l’afflitto;

egli sorprende l’infelice traendolo nella sua rete.

10 Se ne sta quatto e chino,

e gli afflitti sono sopraffatti dalla sua forza.

11 Egli dice in cuor suo: "Dio dimentica,

nasconde la sua faccia, non lo vedrà mai".

12 Ergiti o Eterno! o Dio, alza la mano!

Non dimenticare i mansueti.

13 Perché l’empio disprezza Dio?

perché dice in cuor suo: "Non ne farai ricerca?".

14 Ma tu hai visto; poiché tu osservi i travagli

e le pene per prendere la cosa in mano.

A te si affida il misero;

tu sei colui che aiuta l’orfano.

15 Fiacca il braccio dell’empio,

cerca l’empietà del malvagio finché tu non ne trovi più.

16 L’Eterno è re in eterno;

le nazioni sono state sterminate dalla sua terra.

17 O Eterno, tu esaudisci il desiderio degli umili;

tu fortifichi il loro cuore, inclinerai il tuo orecchio

18 per rendere giustizia all’orfano e all’oppresso,

affinché l’uomo, che è della terra, cessi dall’incutere spavento.

1 Pentru ce stai așa de departe, Doamne?

Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?

2 Cel rău, în mândria lui, urmărește pe cei nenorociți

și ei cad*Ps. 7:16;9:15,16.Prov. 5:22. jertfă curselor urzite de el.

3 Căci cel rău se fălește*Ps. 94:4. cu pofta lui,

iar răpitorul*Prov. 28:4.Rom. 1:32. batjocorește și nesocotește pe Domnul.

4 Cel rău zice cu trufie: „Nu*Ps. 14:2. pedepsește Domnul!

Nu este Dumnezeu!" Iată toate gândurile*Ps. 14:1;53:1. lui.

5 Treburile îi merg bine în orice vreme;

judecățile*Prov. 24:7.Is. 26:11. Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea,

și suflă cu dispreț*Ps. 12:5. împotriva tuturor potrivnicilor lui.

6 El zice*Ps. 30:6.Ecl. 8:11.Is. 56:12. în inima lui: „Nu mă clatin,

în veci*Apoc. 18:7. sunt scutit de nenorocire!"

7 Gura*Rom. 3:14. îi este plină de blesteme, de înșelătorii și de vicleșuguri

și sub limbă*Iov 20:12. are răutate și fărădelege*Ps. 12:2..

8 Stă la pândă lângă sate

și ucide pe cel nevinovat în locuri*Hab. 3:14. dosnice;

ochii lui pândesc*Ps. 17:11. pe cel nenorocit.

9 Stă*Ps. 17:12.Mica 7:2. la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină:

stă la pândă să prindă pe cel nenorocit.

Îl prinde și-l trage în lațul lui;

10 se îndoaie, se pleacă

și-i cad săracii în gheare!

11 El zice în inima lui: „Dumnezeu uită!

Își ascunde*Iov 22:13.Ps. 73:11;94:7.Ezec. 8:12;9:9. Fața și în veac nu va vedea!"

12 Scoală-Te, Doamne Dumnezeule, ridică*Mica 5:9. mâna!

Nu uita pe cei nenorociți!

13 Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu?

Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepsești?

14 Dar Tu vezi; căci Tu privești necazul și suferința, ca să iei în mână pricina lor.

În nădejdea Ta se lasă*2 Tim. 1:12.1 Pet. 4:19. cel nenorocit

și Tu vii în ajutor orfanului*Ps. 68:5.Osea 14:3..

15 Zdrobește*Ps. 37:17. brațul celui rău,

pedepsește-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!

16 Domnul*Ps. 29:10;145:13;146:10.Ier. 10:10.Plâng. 5:19.Dan. 4:34;6:26.1 Tim. 1:17. este Împărat în veci de veci;

neamurile sunt nimicite din țara Lui.

17 Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne!

Le întărești*1 Cron. 29:18. inima, Îți pleci urechea spre ei,

18 ca să faci*Ps. 82:3.Is. 11:4. dreptate orfanului și celui asuprit

și ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.