1 Dopo qualche tempo, nei giorni della mietitura del grano, Sansone andò a visitare sua moglie, le portò un capretto, e disse: "Voglio entrare in camera da mia moglie". Ma il padre di lei non gli permise di entrare, 2 e gli disse: "Io credevo sicuramente che tu l’avessi presa in odio, e perciò l’ho data al tuo compagno; sua sorella minore non è più bella di lei? Prendila dunque al suo posto". 3 Sansone rispose loro: "Questa volta, non avrò colpa verso i Filistei, quando farò loro del male". 4 E Sansone se ne andò e catturò trecento sciacalli; prese pure delle fiaccole, avvolse coda contro coda, e mise una fiaccola in mezzo, fra le due code. 5 Poi accese le fiaccole, lasciò andare gli sciacalli per i campi di grano dei Filistei, e bruciò i covoni ammassati, il grano ancora in piedi, e perfino gli uliveti. 6 E i Filistei chiesero: "Chi ha fatto questo?". Fu risposto: "Sansone, il genero del Timneo, perché questi gli ha preso la moglie e l’ha data al compagno di lui". E i Filistei salirono e diedero alle fiamme lei e suo padre. 7 E Sansone disse loro: "Poiché agite in questo modo, siate certi che non smetterò finché non mi sia vendicato di voi". 8 E li sbaragliò interamente, facendone un gran massacro. Poi scese e si ritirò nella caverna della roccia di Etam. 9 Allora i Filistei salirono, si accamparono a Giuda, e si spinsero fino a Lechi. 10 Gli uomini di Giuda dissero loro: "Perché siete saliti contro di noi?". Quelli risposero: "Siamo saliti per legare Sansone; per fare a lui quello che ha fatto a noi". 11 E tremila uomini di Giuda scesero alla caverna della roccia di Etam, e dissero a Sansone: "Non sai che i Filistei sono nostri dominatori? Cos’è dunque questo che ci hai fatto?". Ed egli rispose loro: "Quello che hanno fatto a me, l’ho fatto a loro". 12 E quelli a lui: "Noi siamo scesi per legarti e darti nelle mani dei Filistei". Sansone replicò loro: "Giuratemi che voi stessi non mi ucciderete". 13 Quelli risposero: "No, ti legheremo soltanto e ti daremo nelle loro mani; ma certamente non ti metteremo a morte". E lo legarono con due funi nuove e lo fecero uscire dalla caverna. 14 Quando giunse a Lechi, i Filistei gli si fecero incontro con grida di gioia; ma lo Spirito dell’Eterno lo investì, e le funi che aveva alle braccia divennero come fili di lino a cui si appicchi il fuoco; e i legami gli caddero dalle mani. 15 E, trovata una mascella di asino ancora fresca, stese la mano, l’afferrò, e uccise con essa mille uomini. 16 E Sansone disse: "Con una mascella di asino, un mucchio! due mucchi! Con una mascella di asino ho ucciso mille uomini!". 17 Quando ebbe finito di parlare, gettò via dalla mano la mascella, e chiamò quel luogo Ramat-Lechi. 18 Poi ebbe molta sete; e invocò l’Eterno, dicendo: "Tu hai concesso questa grande liberazione per mano del tuo servo; e ora, dovrò morire di sete e cadere nelle mani degli incirconcisi?". 19 Allora Iddio spaccò la roccia concava che è a Lechi, e ne uscì dell’acqua. Sansone bevve, il suo spirito si rianimò, ed egli riprese vita. Perciò quella fonte fu chiamata En-Accore; essa esiste anche al giorno d’oggi a Lechi. 20 Sansone fu giudice d’Israele, al tempo dei Filistei, per vent’anni.

1 După câtva timp, pe vremea seceratului grâului, Samson s-a dus să-și vadă nevasta și i-a dus un ied. El a zis: „Vreau să intru la nevastă-mea în odaia ei." 2 Dar tatăl nevestei nu i-a îngăduit să intre. „Am crezut că o*Cap. 14:20. urăști", a zis el, „și am dat-o tovarășului tău. Nu este soră-sa cea tânără mai frumoasă ca ea? Ia-o dar în locul ei." 3 Samson le-a zis: „De data aceasta nu voi fi vinovat față de filisteni dacă le voi face rău." 4 Samson a plecat. A prins trei sute de vulpi și a luat niște făclii, apoi a legat vulpile coadă de coadă și a pus câte o făclie între cele două cozi, la mijloc. 5 A aprins făcliile, a dat drumul vulpilor în grânele filistenilor și a aprins astfel atât stogurile de snopi, cât și grâul care era în picioare, ba încă și grădinile de măslini. 6 Filistenii au zis: „Cine a făcut lucrul acesta?" Li s-a răspuns: „Samson, ginerele Timneanului, pentru că acesta i-a luat nevasta și a dat-o tovarășului lui." Și*Cap. 14:15. filistenii s-au suit și au ars-o pe ea și pe tatăl ei. 7 Samson le-a zis: „Așa faceți? Nu voi înceta decât după ce mă voi răzbuna pe voi." 8 I-a bătut aspru, pe spate și pe pântece; apoi s-a coborât și a locuit în crăpătura stâncii Etam.

9 Atunci, filistenii au pornit, au tăbărât în Iuda și s-au întins până la*Vers. 19. Lehi. 10 Bărbații din Iuda au zis: „Pentru ce v-ați suit împotriva noastră?" Ei au răspuns: „Ne-am suit să legăm pe Samson, ca să-i facem așa cum ne-a făcut el nouă." 11 Atunci, trei mii de bărbați din Iuda s-au coborât la crăpătura stâncii Etam și au zis lui Samson: „Nu știi că filistenii stăpânesc*Cap. 14:4. peste noi? Ce ne-ai făcut deci?" El le-a răspuns: „Le-am făcut așa cum mi-au făcut și ei mie." 12 Ei i-au zis: „Noi ne-am coborât să te legăm, ca să te dăm în mâinile filistenilor." Samson le-a zis: „Jurați-mi că nu mă veți omorî." 13 Ei i-au răspuns: „Nu, vrem numai să te legăm și să te dăm în mâinile lor, dar nu te vom omorî." Și l-au legat cu două funii noi și l-au scos din stâncă. 14 Când a ajuns la Lehi, filistenii au început să strige de bucurie înaintea lui. Atunci, Duhul*Cap. 3:10;14:6. Domnului a venit peste el. Funiile pe care le avea la brațe s-au făcut ca niște fire de in ars în foc și legăturile i-au căzut de pe mâini. 15 El a găsit o falcă de măgar neuscată încă, a întins mâna și a luat-o și a ucis*Lev. 26:8.Ios. 23:10. Cap. 3:31. cu ea o mie de oameni.

16 Și Samson a zis:

„Cu o falcă de măgar, o grămadă, două grămezi;

Cu o falcă de măgar, am ucis o mie de oameni."

17 După ce a isprăvit de vorbit, a aruncat falca din mână. Și locul acela s-a numit Ramat-Lehi (Aruncarea fălcii).

18 Fiindu-i foarte sete, a strigat către Domnul și a zis: „Tu ai îngăduit*Ps. 3:7., prin mâna robului Tău, această mare izbăvire și acum să mor de sete și să cad în mâinile celor netăiați împrejur?" 19 Dumnezeu a despicat crăpătura stâncii din Lehi și a ieșit apă din ea. Samson a băut, duhul i s-a*Gen. 45:27.Is. 40:29. întremat și s-a înviorat. De aceea s-a numit izvorul acela En-Hacore (Izvorul celui ce strigă); el este și astăzi la Lehi. 20 Samson a fost douăzeci de ani judecător în Israel pe vremea filistenilor*Cap. 13:1..