1 Le mosche morte fanno puzzare e imputridire l’olio del profumiere; un po’ di follia guasta il pregio della sapienza e della gloria. 2 Il saggio ha il cuore alla sua destra, ma lo stolto lo ha alla sua sinistra. 3 Anche quando lo stolto va per la via, il senno gli manca e mostra a tutti che è uno stolto. 4 Se il sovrano si adira contro di te, non lasciare il tuo posto; perché la calma previene grandi peccati. 5 C’è un male che ho visto sotto il sole, un errore che procede da chi governa: 6 che, cioè, la stoltezza occupa posti altissimi e i ricchi siedono in luoghi bassi. 7 Ho visto degli schiavi a cavallo e dei prìncipi camminare a piedi come degli schiavi.

8 Chi scava una fossa vi cadrà dentro, e chi demolisce un muro sarà morso dalla serpe. 9 Chi smuove le pietre ne rimarrà contuso, e chi spacca la legna corre un pericolo.

10 Se il ferro perde il taglio e uno non lo arrota, bisogna che raddoppi la forza; ma la sapienza ha il vantaggio di riuscire sempre.

11 Se il serpente morde prima di essere incantato, l’incantatore diventa inutile.

12 Le parole della bocca del saggio sono piene di grazia; ma le labbra dello stolto sono causa della sua rovina. 13 Il principio delle parole della sua bocca è stoltezza, e la fine del suo dire è malvagia pazzia.

14 Lo stolto moltiplica le parole; eppure l’uomo non sa quello che gli avverrà; e chi gli dirà quello che succederà dopo di lui? 15 La fatica dello stolto lo stanca, perché egli non sa neppure la via della città.

16 Guai a te, o paese il cui re è un bambino, e i cui prìncipi mangiano fin dal mattino! 17 Beato te, o paese, il cui re è di nobile stirpe, e i cui prìncipi si mettono a tavola al tempo convenevole, per ristorare le forze e non per ubriacarsi!

18 Per la pigrizia sprofonda il soffitto; per la rilassatezza delle mani piove in casa.

19 Il convito è fatto per gioire, il vino rende gaia la vita, e il denaro risponde a tutto.

20 Non maledire il re, neppure con il pensiero; e non maledire il ricco nella camera dove tu dormi; poiché un uccello del cielo potrebbe spargerne la voce, e un messaggero alato pubblicare la cosa.

1 Muștele moarte strică și acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot așa, puțină nebunie biruiește înțelepciunea și slava. 2 Inima înțeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului, la stânga lui. 3 Și pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipsește mintea și*Prov. 13:16;18:2. spune tuturor că este un nebun! 4 Când izbucnește împotriva ta mânia celui ce stăpânește, nu-ți*Cap. 8:3. părăsi locul, căci*1 Sam. 25:24.Prov. 25:15. sângele rece te păzește de mari păcate. 5 Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greșeală care vine de la cel ce cârmuiește: 6 nebunia*Est. 3:1. este pusă în dregătorii înalte, iar bogații stau în locuri de jos. 7 Am văzut robi călări*Prov. 19:10;30:22. și voievozi mergând pe jos, ca niște robi. 8 Cine*Ps. 7:15.Prov. 26:27. sapă groapa altuia cade el în ea și cine surpă un zid va fi mușcat de un șarpe. 9 Cine sfărâmă pietre este rănit de ele și cine despică lemne este în primejdie. 10 Când se tocește fierul și rămâne neascuțit, trebuie să-ți îndoiești puterile; de aceea la izbândă ajungi prin înțelepciune. 11 Când mușcă șarpele fiindcă n-a*Ps. 58:4,5.Ier. 8:17. fost vrăjit, vrăjitorul n-are niciun câștig din meșteșugul lui. 12 Cuvintele*Prov. 10:32;12:13. unui înțelept sunt plăcute, dar*Prov. 10:14;18:7. buzele nebunului îi aduc pieirea. 13 Cel dintâi cuvânt care-i iese din gură este nebunie, și cel din urmă este o nebunie și mai rea. 14 Nebunul*Prov. 15:2. spune o mulțime de vorbe, măcar că omul nu știe ce se va întâmpla. Și cine-i va spune ce*Cap. 3:22;6:12;8:7. va fi după el? 15 Truda nebunului obosește pe cel ce nu cunoaște drumul spre cetate. 16 Vai*Is. 3:4,5,12;5:11. de tine, țară al cărei împărat este un copil și ai cărei voievozi benchetuiesc de dimineață! 17 Ferice de tine, țară al cărei împărat este de neam mare și ai cărei voievozi*Prov. 31:4. mănâncă la vremea potrivită, ca să-și întărească puterile, nu ca să se dedea la beție! 18 Când mâinile sunt leneșe, se lasă grinda, și când se lenevesc mâinile, plouă în casă. 19 Ospețele se fac pentru petrecere, vinul*Ps. 104:15. înveselește viața, iar argintul le dă pe toate. 20 Nu blestema pe împărat nici chiar în gând și nu*Exod 22:28.Fapte 23:5. blestema pe cel bogat în odaia în care te culci, căci s-ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ți ducă vorba și un sol înaripat să-ți dea pe față vorbele.