1 Per tutto c’è il suo tempo, c’è il suo momento per ogni cosa sotto il cielo: 2 un tempo per nascere e un tempo per morire; un tempo per piantare e un tempo per sradicare ciò che è piantato; 3 un tempo per uccidere e un tempo per guarire; un tempo per demolire e un tempo per costruire; 4 un tempo per piangere e un tempo per ridere; un tempo per fare cordoglio e un tempo per ballare; 5 un tempo per gettare via pietre e un tempo per raccoglierle; un tempo per abbracciare e un tempo per astenersi dagli abbracci; 6 un tempo per cercare e un tempo per perdere; un tempo per conservare e un tempo per buttare via; 7 un tempo per strappare e un tempo per cucire; un tempo per tacere e un tempo per parlare; 8 un tempo per amare e un tempo per odiare; un tempo per la guerra e un tempo per la pace.

9 Che profitto trae dalla sua fatica colui che lavora? 10 Io ho visto le occupazioni che Dio dà agli uomini perché vi si affatichino. 11 Dio ha fatto ogni cosa bella al suo tempo, egli ha perfino messo nei loro cuori il pensiero dell’eternità, sebbene l’uomo non possa comprendere dal principio alla fine l’opera che Dio ha fatto. 12 Io ho riconosciuto che non c’è nulla di meglio per loro del rallegrarsi e del procurarsi del benessere durante la loro vita, 13 ma che se uno mangia, beve e gode del benessere in mezzo a tutto il suo lavoro, è un dono di Dio. 14 Io ho riconosciuto che tutto quello che Dio fa è per sempre; niente c’è da aggiungervi, niente da togliervi; e che Dio fa così perché gli uomini lo temano. 15 Ciò che è, è già stato prima, e ciò che sarà è già stato, e Dio riconduce ciò che è passato.

16 Ho anche visto sotto il sole che nel luogo stabilito per giudicare c’è dell’empietà, e che nel luogo stabilito per la giustizia c’è dell’empietà, 17 e ho detto in cuor mio: "Iddio giudicherà il giusto e l’empio poiché c’è un tempo per il giudizio di qualsiasi azione e, nel luogo fissato, sarà giudicata ogni opera". 18 Io ho detto in cuor mio: "Così è, a causa dei figli degli uomini, perché Dio li metta alla prova, ed essi stessi riconoscano che non sono che bestie". 19 Infatti, la sorte dei figli degli uomini è la sorte delle bestie; agli uni e alle altre tocca la stessa sorte; come muore l’uno, così muore l’altra; hanno tutti uno stesso soffio e l’uomo non ha superiorità di sorta sulla bestia; poiché tutto è vanità. 20 Tutti vanno in un medesimo luogo; tutti vengono dalla polvere e tutti ritornano alla polvere. 21 Chi sa se il soffio dell’uomo sale in alto e se il soffio della bestia scende in basso nella terra? 22 Io ho dunque visto che non c’è nulla di meglio per l’uomo del rallegrarsi nel compiere il suo lavoro; questa è la sua parte; poiché chi lo farà tornare per godere di ciò che verrà dopo di lui?

1 Toate își au vremea lor și fiecare*Vers. 17. Cap. 8:6. lucru de sub ceruri își are ceasul lui. 2 Nașterea își are vremea ei, și moartea își are vremea*Evr. 9:27. ei; săditul își are vremea lui, și smulgerea celor sădite își are vremea ei. 3 Uciderea își are vremea ei, și tămăduirea își are vremea ei; dărâmarea își are vremea ei, și zidirea își are vremea ei; 4 plânsul își are vremea lui, și râsul își are vremea lui; bocitul își are vremea lui, și jucatul își are vremea lui; 5 aruncarea cu pietre își are vremea ei, și strângerea pietrelor își are vremea ei; îmbrățișarea își are vremea ei, și depărtarea de îmbrățișări își are vremea*Ioel 2:16.1 Cor. 7:5. ei; 6 căutarea își are vremea ei, și pierderea își are vremea ei; păstrarea își are vremea ei, și lepădarea își are vremea ei; 7 ruptul își are vremea lui, și cusutul își are vremea lui; tăcerea își are vremea*Amos 5:13. ei, și vorbirea își are vremea ei; 8 iubitul își are vremea lui, și urâtul*Luca 14:26. își are vremea lui; războiul își are vremea lui, și pacea își are vremea ei. 9 Ce*Cap. 1:3. folos are cel ce muncește din truda lui? 10 Am văzut*Cap. 1:13. la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. 11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că*Cap. 8:17.Rom. 11:33. omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. 12 Am ajuns*Vers. 22. să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decât să se bucure și să trăiască bine în viața lor; 13 dar și faptul că un om mănâncă*Cap. 2:24. și bea și duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci este un dar de la Dumnezeu. 14 Am ajuns la cunoștința că tot ce face Dumnezeu dăinuiește în veci, și la ceea ce face El nu mai este nimic*Iac. 1:17. de adăugat și nimic de scăzut, și că Dumnezeu face așa pentru ca lumea să se teamă de El. 15 Ce*Cap. 1:9. este a mai fost și ce va fi a mai fost; și Dumnezeu aduce iarăși înapoi ce a trecut.

16 Am mai văzut*Cap. 5:8. sub soare că, în locul rânduit pentru judecată, domnește nelegiuirea și că, în locul rânduit pentru dreptate, este răutate. 17 Atunci am zis în inima mea: „Dumnezeu*Rom. 2:6-8.2 Cor. 5:10.2 Tes. 1:6,7. va judeca și pe cel bun, și pe cel rău, căci El a sorocit o vreme*Vers. 1. pentru orice lucru și pentru orice faptă." 18 Am zis în inima mea că acestea se întâmplă numai pentru oameni, ca să-i încerce Dumnezeu și ei înșiși să vadă că nu sunt decât niște dobitoace. 19 Căci*Ps. 49:12,20;73:22. Cap. 2:16. soarta omului și a dobitocului este aceeași; aceeași soartă au amândoi; cum moare unul, așa moare și celălalt; toți au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic pe dobitoc, căci totul este deșertăciune. 20 Toate merg la un loc; toate*Gen. 3:19. au fost făcute din țărână și toate se întorc în țărână. 21 Cine*Cap. 12:7. știe dacă suflarea omului se suie în sus și dacă suflarea dobitocului se coboară în jos, în pământ? 22 Așa*Cap. 2:24. Vers. 12. Cap. 5:18;11:9. că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decât să se veselească de lucrările lui: aceasta*Cap. 2:10. este partea lui. Căci*Cap. 6:12;8:7;10:14. cine-l va face să se bucure de ce va fi după el?