1 Bada ai tuoi passi quando vai alla casa di Dio, e avvicinati per ascoltare, anziché per offrire il sacrificio degli stolti, i quali non sanno neppure che fanno male. 2 Non essere precipitoso nel parlare, e il tuo cuore non si affretti a proferire parola davanti a Dio, perché Dio è in cielo e tu sei sulla terra; le tue parole siano dunque poche, 3 poiché con la moltitudine delle occupazioni vengono i sogni, e con la moltitudine delle parole i ragionamenti insensati.

4 Quando hai fatto un voto a Dio, non esitare ad adempierlo; poiché egli non si compiace degli stolti; adempi il voto che hai fatto. 5 Meglio è per te non fare voti, che farne e poi non adempierli. 6 Non permettere alla tua bocca di renderti colpevole; non dire davanti al messaggero di Dio: "È stato uno sbaglio". Dio dovrebbe forse adirarsi per le tue parole e distruggere l’opera delle tue mani? 7 Poiché, se vi sono delle vanità nella moltitudine dei sogni, ve ne sono anche nella moltitudine delle parole; perciò temi Dio!

8 Se vedi nella provincia l’oppressione del povero e la violazione del diritto e della giustizia, non ti meravigliare; poiché sopra un uomo in alto veglia uno che sta più in alto, e sopra di loro c’è un Altissimo. 9 Ma per un paese è vantaggioso, in ogni caso, un re che si faccia servo dei campi.

10 Chi ama l’argento non è saziato con l’argento e chi ama le ricchezze non ne trae profitto di sorta. Anche questo è vanità. 11 Quando abbondano i beni, abbondano anche quelli che li mangiano; e quale vantaggio ne viene ai possessori, se non di vedere quei beni con i loro occhi? 12 Dolce è il sonno del lavoratore, abbia egli poco o molto da mangiare; ma la sazietà del ricco non lo lascia dormire.

13 C’è un male grave che io ho visto sotto il sole; delle ricchezze conservate dal loro possessore, per sua sventura. 14 Queste ricchezze vanno perdute per qualche avvenimento funesto; e se ha generato un figlio, questi resta con nulla in mano. 15 Uscito nudo dal seno di sua madre, quel possessore se ne va come era venuto; e di tutta la sua fatica non può prendere nulla da portare con sé in mano. 16 Anche questo è un male grave: che egli se ne vada tale e quale era venuto; e quale profitto gli viene dall’aver faticato per il vento? 17 Per di più, durante tutta la vita, egli mangia nelle tenebre e ha molti fastidi, malanni e crucci.

18 Ecco quello che ho visto: cosa buona e bella è per l’uomo mangiare, bere, godere del benessere in mezzo a tutta la fatica che egli sostiene sotto il sole, tutti i giorni di vita che Dio gli ha dato; poiché questa è la sua parte. 19 E ancora, se Dio ha dato a un uomo delle ricchezze e dei tesori, e gli ha dato potere di goderne, di prenderne la sua parte e di gioire della sua fatica, questo è un dono di Dio; 20 poiché un tale uomo non si ricorderà troppo dei giorni della sua vita, poiché Dio gli concede gioia nel cuore.

1 Păzește-ți piciorul*Exod 3:5.Is. 1:12. când intri în Casa lui Dumnezeu și apropie-te mai bine să asculți decât*1 Sam. 15:22.Ps. 50:8.Prov. 15:8;21:27.Osea 6:6. să aduci jertfa nebunilor, căci ei nu știu că fac rău cu aceasta. 2 Nu te grăbi să deschizi gura și să nu-ți rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în cer, și tu, pe pământ; de aceea să nu spui vorbe*Prov. 10:19.Mat. 6:7. multe. 3 Căci, dacă visele se nasc din mulțimea grijilor, prostia*Prov. 10:19. nebunului se cunoaște din mulțimea cuvintelor. 4 Dacă*Num. 30:2.Deut. 23:21-23.Ps. 50:14;76:11. ai făcut o juruință lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlinești, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlinește*Ps. 66:13,14. juruința pe care ai făcut-o. 5 Mai*Prov. 20:25.Fapte 5:4. bine să nu faci nicio juruință decât să faci o juruință și să n-o împlinești. 6 Nu lăsa gura să te bage în păcat și nu*1 Cor. 11:10. zice înaintea trimisului lui Dumnezeu: „M-am pripit." Pentru ce să Se mânie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale și să nimicească lucrarea mâinilor tale? 7 Căci, dacă este deșertăciune în mulțimea viselor, nu mai puțin este și în mulțimea vorbelor; de aceea, teme-te*Cap. 12:13. de Dumnezeu! 8 Când vezi*Cap. 3:16. în țară pe cel sărac năpăstuit și jefuit în numele dreptului și dreptății, să nu te miri de lucrul acesta. Căci peste cel*Ps. 12:5;58:11;82:1. mare veghează altul mai mare și peste ei toți, Cel Preaînalt. 9 Dar un folos pentru țară, în toate privințele, este un împărat prețuit în țară. 10 Cine iubește argintul nu se satură niciodată de argint și cine iubește bogăția multă nu trage folos din ea. Și aceasta este o deșertăciune! 11 Când se înmulțesc bunătățile, se înmulțesc și cei ce le papă. Și ce folos mai are din ele stăpânul lor decât că le vede cu ochii? 12 Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puțin; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă. 13 Este*Cap. 6:1. un mare rău pe care l-am văzut sub soare: avuții păstrate spre nefericirea stăpânului lor. 14 Dacă se pierd aceste bogății prin vreo întâmplare nenorocită, și el are un fiu, fiului nu-i rămâne nimic în mâini. 15 Cum*Iov 1:21.Ps. 49:17.1 Tim. 6:7. a ieșit de gol din pântecele mamei sale, din care a venit, așa se întoarce și nu poate să ia nimic în mână din toată osteneala lui. 16 Și acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise. Și ce*Cap. 1:3. folos are el că*Prov. 11:29. s-a trudit în vânt? 17 Ba încă toată viața lui a*Ps. 127:2. mai trebuit să mănânce cu necaz și a avut multă durere, grijă și supărare. 18 Iată ce am văzut: este*Cap. 2:24;3:12,13,22;9:7;11:9.1 Tim. 6:17. bine și frumos ca omul să mănânce și să bea și să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudește sub soare, în toate zilele vieții lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; căci*Cap. 2:10;3:22. aceasta este partea lui. 19 Dar dacă*Cap. 2:24;3:13;6:2. a dat Dumnezeu cuiva avere și bogății și i-a îngăduit să mănânce din ele, să-și ia partea lui din ele și să se bucure în mijlocul muncii lui: acesta este un dar de la Dumnezeu. 20 Căci nu se mai gândește mult la scurtimea zilelor vieții lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.