1 La parola dell’Eterno rivolta a Gioele, figlio di Petuel. 2 Udite questo, o vecchi! Porgete orecchio, voi tutti abitanti del paese! È mai avvenuta una cosa simile ai giorni vostri o ai giorni dei vostri padri? 3 Raccontatelo ai vostri figli, e i vostri figli ai loro figli, e i loro figli alla generazione seguente! 4 L’avanzo lasciato dal bruco lo ha mangiato il grillo; l’avanzo lasciato dal grillo lo ha mangiato la cavalletta; l’avanzo lasciato dalla cavalletta, lo ha mangiato la locusta.

5 Svegliatevi, ubriachi, e piangete! Gemete voi tutti, bevitori di vino, poiché il vino nuovo vi è tolto dalla bocca! 6 Un popolo forte e innumerevole è salito contro il mio paese. I suoi denti sono denti di leone e ha mascelle da leonessa. 7 Ha devastato la mia vigna, ha fatto a pezzi i miei fichi, ha tolto loro la corteccia e li ha lasciati là, con i rami tutti bianchi.

8 Piangi come una vergine vestita di sacco che piange lo sposo della sua giovinezza! 9 Offerte e libazioni sono scomparse dalla casa dell’Eterno; i sacerdoti, ministri dell’Eterno, fanno cordoglio. 10 La campagna è devastata, la terra fa cordoglio, perché il grano è distrutto, il mosto è inaridito e l’olio manca. 11 Siate confusi, o agricoltori, gemete, o viticultori, a causa del grano e dell’orzo, perché il raccolto dei campi è perduto. 12 La vite è secca, il fico è inaridito; il melograno, la palma, il melo, tutti gli alberi della campagna sono secchi; la gioia è scomparsa tra i figli degli uomini.

13 Vestitevi di sacchi e fate cordoglio, o sacerdoti! Urlate, voi ministri dell’altare! Venite, passate la notte vestiti di sacco, o ministri del mio Dio! poiché le offerte e le libazioni sono scomparse dalla casa del nostro Dio. 14 Proclamate un digiuno, convocate una solenne assemblea! Riunite gli anziani, tutti gli abitanti del paese, nella casa dell’Eterno, del vostro Dio e gridate all’Eterno!

15 Ahi, che giorno! Poiché il giorno dell’Eterno è vicino, e verrà come una devastazione mandata dall’Onnipotente. 16 Non ci è forse stato tolto il cibo davanti ai nostri occhi? La gioia e l’esultanza non sono forse scomparse dalla casa del nostro Dio? 17 I semi marciscono sotto le zolle, i depositi sono vuoti, i granai cadono in rovina, perché il grano è venuto a mancare. 18 Oh, come geme il bestiame! Le mandrie vanno errando, perché non c’è pastura per loro; anche le greggi di pecore soffrono. 19 A te, o Eterno, io grido, perché un fuoco ha divorato i pascoli del deserto e una fiamma ha bruciato tutti gli alberi della campagna. 20 Anche le bestie dei campi desiderano te, perché i corsi d’acqua sono asciutti, e un fuoco ha divorato i pascoli del deserto.

1 Cuvântul Domnului care a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel: 2 Ascultați lucrul acesta, bătrâni! Și luați seama, toți locuitorii țării! S-a întâmplat așa ceva*Cap. 2:2. pe vremea voastră sau pe vremea părinților voștri? 3 Povestiți*Ps. 78:4. copiilor voștri despre lucrul acesta și copiii voștri să povestească copiilor lor, iar copiii lor să povestească neamului de oameni care va urma! 4 Ce a lăsat nemâncat lăcusta*Deut. 28:38. Cap. 2:25. gazam a mâncat lăcusta arbeh, ce a lăsat lăcusta arbeh a mâncat lăcusta ielec, ce a lăsat lăcusta ielec a mâncat lăcusta hasil. 5 Treziți-vă, bețivilor, și plângeți! Văitați-vă, toți cei ce beți vin, căci vi s-a luat*Is. 32:10. mustul de la gură! 6 Căci în țara mea a năvălit un popor*Prov. 30:25-27. Cap. 2:2,11,25. puternic și fără număr, cu dinți*Apoc. 9:8. de leu și măsele de leoaică. 7 Mi-a pustiit*Is. 5:6. via; mi-a făcut bucăți smochinul, l-a jupuit de coajă și l-a trântit jos; mlădițele de viță au ajuns albe. 8 Bocește-te*Is. 22:12. ca fecioara încinsă cu un sac după bărbatul*Prov. 2:17.Ier. 3:4. tinereții ei! 9 Au încetat darurile de mâncare*Vers. 13. Cap. 2:14. și jertfele de băutură din Casa Domnului; preoții, slujitorii Domnului, jelesc. 10 Câmpia este pustiită, pământul*Ier. 12:11;14:2., întristat, căci grâul este nimicit, mustul*Is. 24:7. Vers. 12. a secat, untdelemnul nu mai este. 11 Înmărmuriți*Ier. 14:3,4., plugari, văitați-vă, vieri, din pricina grâului și a orzului, căci bucatele de pe câmp sunt pierdute! 12 Via*Vers. 10. este prăpădită, smochinul este veștejit, rodiul, finicul, mărul, toți pomii de pe câmp s-au uscat… Și s-a dus bucuria*Is. 24:11.Ier. 48:33.Ps. 4:7.Is. 9:3. de la copiii oamenilor! 13 Încingeți-vă*Ier. 4:8. Vers. 8., preoți, și plângeți! Bociți-vă, slujitori ai altarului; veniți și petreceți noaptea îmbrăcați cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au încetat darurile de mâncare*Vers. 9. și jertfele de băutură din Casa Dumnezeului vostru. 14 Vestiți*2 Cron. 20:3,4. Cap. 2:15,16. un post, chemați o adunare de sărbătoare*Lev. 23:36.; strângeți pe bătrâni, pe toți*2 Cron. 20:13. locuitorii țării, în Casa Domnului Dumnezeului vostru și strigați către Domnul! 15 „Vai! ce*Ier. 30:7. zi!" Da, ziua*Is. 13:6,9. Cap. 2:1. Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic. 16 Nu s-a prăpădit hrana sub ochii noștri? Și n-au pierit bucuria*Deut. 12:6,7;16:11,14,15. și veselia din Casa Dumnezeului nostru? 17 S-au uscat semințele sub bulgări; grânarele stau goale, hambarele sunt stricate, căci s-a stricat semănătura! 18 Cum gem*Osea 4:3. vitele! Cirezile de boi umblă buimace, căci nu mai au pășune; chiar și turmele de oi suferă! 19 Către*Ps. 50:15. Tine, Doamne, strig, căci a mâncat focul*Ier. 9:10. Cap. 2:3. islazurile pustiei și para focului a pârlit toți copacii de pe câmp! 20 Chiar și fiarele câmpului se îndreaptă doritoare*Iov 38:41.Ps. 104:21;145:15. către Tine, căci au secat*1 Împ. 17:7;18:5. pâraiele și a mâncat focul islazurile pustiei.