1 Ora l’angelo dell’Eterno salì da Ghilgal a Bochim e disse: "Io vi ho fatto salire dall’Egitto e vi ho condotto nel paese che avevo giurato ai vostri padri di darvi. Avevo anche detto: ‘Io non romperò mai il mio patto con voi; 2 e voi, dal canto vostro, non farete alleanza con gli abitanti di questo paese; demolirete i loro altari’. Ma voi non avete ubbidito alla mia voce. Perché avete fatto questo? 3 Perciò anch’io ho detto: ‘Io non li scaccerò davanti a voi; ma essi saranno per voi tanti nemici, e i loro dèi saranno per voi un’insidia’". 4 Appena l’angelo dell’Eterno ebbe detto queste parole a tutti i figli d’Israele, il popolo si mise a piangere ad alta voce. 5 Chiamarono quel luogo Bochim e vi offrirono dei sacrifici all’Eterno.

6 Ora Giosuè congedò il popolo, e i figli d’Israele se ne andarono, ciascuno nel suo territorio, a prendere possesso del paese. 7 E il popolo servì l’Eterno durante tutta la vita di Giosuè e durante tutta la vita degli anziani che sopravvissero a Giosuè, e che avevano visto tutte le grandi opere che l’Eterno aveva fatto in favore d’Israele. 8 Poi Giosuè, figlio di Nun, servo dell’Eterno, morì all’età di centodieci anni; 9 e fu sepolto nel territorio che gli era toccato a Timnat-Cheres nella regione montuosa di Efraim, a nord della montagna di Gaas. 10 Anche tutta quella generazione fu riunita ai suoi padri; poi, dopo di quella, sorse un’altra generazione, che non conosceva l’Eterno, né le opere che egli aveva compiuto in favore d’Israele. 11 I figli d’Israele fecero ciò che è male agli occhi dell’Eterno e servirono gli idoli di Baal; 12 abbandonarono l’Eterno, l’Iddio dei loro padri che li aveva tratti fuori dal paese d’Egitto, e andarono dietro ad altri dèi fra gli dèi dei popoli che li circondavano; si prostrarono davanti a loro e provocarono a ira l’Eterno; 13 abbandonarono l’Eterno e servirono Baal e gli idoli di Astarte. 14 E l’ira dell’Eterno si accese contro Israele ed egli li diede nelle mani dei predoni, che li spogliarono; li vendette ai nemici che stavano intorno a loro, in modo che non poterono più resistere di fronte ai loro nemici. 15 Dovunque andavano, la mano dell’Eterno era contro di loro a loro danno, come l’Eterno aveva detto, come l’Eterno aveva loro giurato: e furono grandemente afflitti. 16 E l’Eterno suscitava dei giudici, che li liberavano dalle mani di quelli che li spogliavano. 17 Ma neppure ai loro giudici davano ascolto, poiché si prostituivano ad altri dèi e si prostravano davanti a loro. E abbandonarono ben presto la via percorsa dai loro padri, i quali avevano ubbidito ai comandamenti dell’Eterno; ma essi non fecero così. 18 E quando l’Eterno suscitava loro dei giudici, l’Eterno era con il giudice, e li liberava dalla mano dei loro nemici durante tutta la vita del giudice; poiché l’Eterno era mosso a compassione ascoltando i gemiti che mandavano a causa di quelli che li opprimevano e li angariavano. 19 Ma, quando il giudice moriva, tornavano a corrompersi più dei loro padri, andando dietro ad altri dèi per servirli e prostrarsi davanti a loro; non rinunciavano affatto alle loro pratiche e alla loro caparbia condotta. 20 Perciò l’ira dell’Eterno si accese contro Israele, ed egli disse: "Poiché questa nazione ha violato il patto che avevo stabilito con i loro padri ed essi non hanno ubbidito alla mia voce, 21 anch’io non scaccerò più davanti a loro nessuna delle nazioni che Giosuè lasciò quando morì; 22 così, per mezzo di esse, metterò alla prova Israele per vedere se si atterranno alla via dell’Eterno e cammineranno per essa come fecero i loro padri, o no". 23 E l’Eterno lasciò stare quelle nazioni senza affrettarsi a scacciarle, e non le diede nelle mani di Giosuè.

1 Îngerul Domnului S-a suit din Ghilgal la Bochim*Vers. 5. și a zis: „Eu v-am scos din Egipt și v-am adus în țara pe care am jurat părinților voștri că v-o voi da. Am zis*Gen. 17:7.: ‘Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi, 2 și voi*Deut. 7:2. să nu încheiați legământ cu locuitorii din țara aceasta, ci să le surpați*Deut. 12:3. altarele.’ Dar voi*Vers. 20.Ps. 106:34. n-ați ascultat de glasul Meu. Pentru ce ați făcut lucrul acesta? 3 Am zis atunci: ‘Nu-i voi izgoni dinaintea voastră, ci vă vor sta în coaste*Ios. 23:13. și dumnezeii*Cap. 3:6. lor vă vor fi o*Exod 23:33;34:12.Deut. 7:16.Ps. 106:36. cursă.’" 4 După ce a spus Îngerul Domnului aceste vorbe tuturor copiilor lui Israel, poporul a ridicat glasul și a plâns. 5 Au pus locului aceluia numele Bochim (Cei ce plâng) și au adus jertfe Domnului acolo.

6 Iosua*Ios. 22:6;24:28. a dat drumul poporului, și copiii lui Israel au plecat, fiecare, în moștenirea lui, ca să ia țara în stăpânire. 7 Poporul*Ios. 24:31. a slujit Domnului în tot timpul vieții lui Iosua și în tot timpul vieții bătrânilor care au trăit după Iosua și care văzuseră toate lucrurile mari pe care le făcuse Domnul pentru Israel. 8 Iosua*Ios. 24:29., fiul lui Nun, robul Domnului, a murit în vârstă de o sută zece ani. 9 L-au îngropat*Ios. 24:30. în ținutul pe care-l avea de moștenire, la Timnat-Heres*Ios. 19:50;24:30., în muntele lui Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaș.

10 Tot neamul acela de oameni a fost adăugat la părinții lui și s-a ridicat după el un alt neam de oameni, care nu cunoștea*Exod 5:2.1 Sam. 2:12.1 Cron. 28:9.Ier. 9:3;22:16.Gal. 4:8.2 Tes. 1:8.Tit 1:16. pe Domnul, nici ce făcuse El pentru Israel. 11 Copiii lui Israel au făcut atunci ce nu plăcea Domnului și au slujit baalilor. 12 Au*Deut. 31:16. părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților lor, care-i scosese din țara Egiptului, și au mers*Deut. 6:14. după alți dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau; s-au închinat*Exod 20:5. înaintea lor și au mâniat pe Domnul. 13 Au părăsit pe Domnul și au slujit*Cap. 3:7;10:6.Ps. 106:36. lui Baal și astarteelor. 14 Domnul S-a aprins de mânie*Cap. 3:8.Ps. 106:40-42. împotriva lui Israel. El i-a dat*2 Împ. 17:20. în mâinile unor prădători care i-au prădat, i-a vândut*Cap. 3:8;4:2.Ps. 44:12.Is. 50:1. în mâinile vrăjmașilor lor de jur împrejur și nu s-au mai putut*Lev. 26:37.Ios. 7:12,13. împotrivi vrăjmașilor lor. 15 Oriunde mergeau, mâna Domnului era împotriva lor, ca să le facă rău, cum spusese Domnul și cum le*Lev. 26.Deut. 28. jurase Domnul. Au ajuns astfel într-o mare strâmtorare. 16 Domnul*Cap. 3:9,10,15.1 Sam. 12:11.Fapte 13:20. a ridicat judecători ca să-i izbăvească din mâna celor ce-i prădau. 17 Dar ei n-au ascultat nici de judecătorii lor, căci au curvit*Exod 24:15,16.Lev. 17:7. cu alți dumnezei și s-au închinat înaintea lor. În curând s-au abătut de la calea pe care o urmaseră părinții lor și n-au ascultat de poruncile Domnului, ca și ei. 18 Când le ridica Domnul judecători, Domnul era cu judecătorul*Ios. 1:5. și-i izbăvea din mâna vrăjmașilor lor în tot timpul vieții judecătorului, căci Domnului*Gen. 6:6.Deut. 32:36.Ps. 106:44,45. I se făcea milă de suspinele scoase de ei împotriva celor ce-i apăsau și-i chinuiau. 19 Dar, după moartea*Cap. 3:12;4:1;8:33. judecătorului, se stricau din nou, mai mult decât părinții lor, ducându-se după alți dumnezei, ca să le slujească și să se închine înaintea lor, și stăruiau în această purtare și împietrire. 20 Atunci, Domnul S-a aprins de*Vers. 14. mânie împotriva lui Israel și a zis: „Fiindcă neamul acesta a călcat legământul*Ios. 23:16. Meu pe care-l poruncisem părinților lor și fiindcă n-au ascultat de glasul Meu, 21 nu voi mai izgoni*Ios. 23:13. dinaintea lor niciunul din neamurile pe care le-a lăsat Iosua când a murit. 22 Astfel, prin ele*Deut. 8:2,16;13:3., voi pune pe Israel la încercare*Cap. 3:1,4., ca să știu dacă vor căuta sau nu să urmeze calea Domnului, cum au căutat părinții lor." 23 Și Domnul a lăsat în pace pe popoarele acelea pe care nu le dăduse în mâinile lui Iosua și nu S-a grăbit să le izgonească.