1 In quel giorno, Debora cantò questo cantico con Barac, figlio di Abinoam:

2 "Perché dei capi si sono messi alla testa del popolo in Israele, perché il popolo si è mostrato volenteroso, benedite l’Eterno! 3 Ascoltate, o re! Porgete orecchio, o prìncipi! All’Eterno, sì, io canterò, salmeggerò all’Eterno, all’Iddio d’Israele. 4 O Eterno, quando uscisti da Seir, quando venisti dai campi di Edom, la terra tremò, e anche i cieli si sciolsero, anche le nubi si sciolsero in acqua. 5 I monti furono scossi per la presenza dell’Eterno, anche il Sinai, là, fu scosso davanti all’Eterno, all’Iddio d’Israele. 6 Ai giorni di Samgar, figlio di Anat, ai giorni di Iael, le strade erano abbandonate, e i viandanti seguivano sentieri tortuosi. 7 I capi mancavano in Israele; mancavano, finché non sorsi io, Debora, finché non sorsi io, come una madre in Israele. 8 Si sceglievano dei nuovi dèi, e la guerra era alle porte. Si scorgeva forse uno scudo, una lancia, fra quarantamila uomini d’Israele? 9 Il mio cuore va ai condottieri d’Israele! O voi che vi offriste volenterosi fra il popolo, benedite l’Eterno! 10 Voi che montate asine bianche, voi che sedete su ricchi tappeti, e voi che camminate per le vie, cantate! 11 Lungi dalle grida degli arcieri là tra gli abbeveratoi, si celebrino gli atti di giustizia dell’Eterno, gli atti di giustizia dei suoi capi in Israele! Allora il popolo dell’Eterno scese alle porte. 12 Dèstati, dèstati, o Debora! dèstati, dèstati, sciogli un canto! Alzati, o Barac, e prendi i tuoi prigionieri, o figlio di Abinoam! 13 Allora scese un residuo, alla voce dei nobili scese un popolo, l’Eterno scese con me fra i prodi. 14 Da Efraim vennero quelli che stanno sul monte Amalec; al tuo seguito venne Beniamino fra la tua gente; da Machir scesero dei capi, e da Zabulon quelli che portano il bastone del comando. 15 I prìncipi di Issacar furono con Debora; quale fu Barac, tale fu Issacar, si slanciò nella valle sulle orme di lui. Presso i ruscelli di Ruben, grandi furono le risoluzioni del cuore! 16 Perché tu sei rimasto fra gli ovili ad ascoltare il flauto dei pastori? Presso i ruscelli di Ruben, grandi furono le deliberazioni del cuore! 17 Galaad non ha lasciato la sua dimora di là dal Giordano; e Dan perché si è tenuto sulle sue navi? Ascer è rimasto presso il lido del mare, e si è riposato nei suoi porti. 18 Zabulon è un popolo che ha esposto la sua vita alla morte, e Neftali, anche egli, sulle alture della campagna. 19 I re vennero, combatterono; allora combatterono i re di Canaan a Taanac, presso le acque di Meghiddo; non ne riportarono un pezzo d’argento. 20 Dai cieli si combatté: gli astri, nel loro corso, combatterono contro Sisera. 21 Il torrente di Chison li travolse, l’antico torrente, il torrente di Chison. Anima mia, avanti con forza! 22 Allora gli zoccoli dei cavalli martellavano il suolo, al galoppo, al galoppo dei loro guerrieri in fuga. 23 ‘Maledite Meroz’, dice l’angelo dell’Eterno: ‘maledite, maledite i suoi abitanti, perché non vennero in soccorso dell’Eterno, in soccorso dell’Eterno insieme con i prodi!’. 24 Benedetta sia fra le donne Iael, moglie di Eber, il Cheneo! Fra le donne che stanno sotto le tende, sia lei benedetta! 25 Egli chiese dell’acqua, e lei gli diede del latte; in una coppa d’onore gli offrì della crema. 26 Con una mano prese il picchetto; e, con la destra, il martello degli operai; colpì Sisera, gli spaccò la testa, gli fracassò, gli trapassò le tempie. 27 Ai piedi di lei si piegò, cadde, giacque disteso; ai suoi piedi si piegò e cadde; là dove si piegò cadde esanime. 28 La madre di Sisera guarda per la finestra, e grida attraverso l’inferriata: ‘Perché il suo carro tarda ad arrivare? Perché sono così lente le ruote dei suoi carri?’. 29 Le più sagge delle sue dame le rispondono, e lei pure replica a sé stessa: 30 ‘Non trovano bottino? non se lo dividono? Una fanciulla, due fanciulle per ognuno; a Sisera un bottino di vesti variopinte; un bottino di vesti variopinte e ricamate, di vesti variopinte e ricamate da entrambi i lati per le spalle del vincitore!’. 31 Così periscano tutti i tuoi nemici, o Eterno! E quelli che ti amano siano come il sole quando sorge in tutta la sua forza!".

E il paese ebbe pace per quarant’anni.

1 În ziua aceea, Debora a cântat*Exod 15:1. Ps. 18, titlu. această cântare cu Barac, fiul lui Abinoam:

2 „Niște căpetenii s-au pus în fruntea poporului în Israel,

Și poporul*2 Cron. 17:16. s-a arătat gata de luptă:

Binecuvântați pe Domnul!

3 Ascultați*Deut. 32:1,3.Ps. 2:10., împărați!

Luați aminte, domnitori!

Voi cânta, da, voi cânta Domnului,

Voi cânta din alăută Domnului Dumnezeului lui Israel.

4 Doamne*Deut. 33:2.Ps. 68:7., când ai ieșit din Seir,

Când ai plecat din câmpiile Edomului,

Pământul*2 Sam. 22:8.Ps. 68:8.Is. 64:3.Hab. 3:3,10. s-a cutremurat, cerurile au picurat

Și norii au turnat ape cu găleata;

5 Munții*Deut. 4:11.Ps. 97:5. s-au clătinat înaintea Domnului,

Sinaiul*Exod 19:18. acela s-a clătinat înaintea

Domnului Dumnezeului lui Israel.

6 Pe vremea lui*Cap. 3:31. Șamgar, fiul lui Anat,

Pe vremea Iaelei*Cap. 4:17., drumurile*Lev. 26:22.2 Cron. 15:5.Is. 33:8.Plâng. 1:4;4:18. erau părăsite,

Și călătorii apucau pe căi strâmbe.

7 Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere,

Până când m-am sculat eu, Debora,

Până când m-am ridicat eu ca o mamă*Is. 49:23. în Israel.

8 El își alesese noi dumnezei*Deut. 32:16. Cap. 2:12,17..

Atunci, războiul era la porți,

Dar nu vedeai*1 Sam. 13:19,22. Cap. 4:3. nici scut, nici suliță

La patruzeci de mii în Israel.

9 Inima mea se îndreaptă spre căpeteniile lui Israel,

Spre aceia din popor care*Vers. 2. s-au arătat gata să lupte.

Binecuvântați pe Domnul!

10 Voi, care*Ps. 105:2;145:5. călăriți pe măgărițe albe,

Voi, care*Cap. 10:4;12:14. ședeți pe covoare,

Și voi, care umblați pe drum, cântați*Ps. 107:32.!

11 Arcașii din mijlocul adăpătoarelor

Să laude cu glasul lor binefacerile*1 Sam. 12:7.Ps. 145:7. Domnului,

Binefacerile cârmuirii Sale în Israel!

Atunci, poporul Domnului s-a coborât la porți:

12 Trezește-te*Ps. 57:8., trezește-te, Debora!

Trezește-te, trezește-te și zi o cântare!

Scoală-te, Barac,

Și adu-ți robii*Ps. 68:18. de război,

Fiul lui Abinoam!

13 Atunci, o rămășiță din popor a biruit*Ps. 49:14. pe cei puternici,

Domnul mi-a dat biruința asupra celor viteji.

14 Din Efraim*Cap. 3:13. au venit locuitorii lui*Cap. 3:27. Amalec.

După tine a mers Beniamin în oștirea ta.

Din Machir*Num. 32:39,40. au venit căpeteniile

Și din Zabulon, cârmuitorii.

15 Mai-marii lui Isahar au fost cu Debora,

Și Isahar a venit după Barac*Cap. 4:14.,

A fost trimis pe urma lui în vale.

La pâraiele lui Ruben,

Au fost mari hotărâri!

16 Pentru ce ai rămas în mijlocul*Num. 32:1. staulelor

Să asculți behăitul turmelor? La pâraiele lui Ruben

Mari au fost sfaturile!

17 Galaadul*Ios. 13:25,31. de dincolo de Iordan nu și-a părăsit locuința.

Pentru ce a stat Dan pe corăbii?

Așer*Ios. 19:29,31. a stat pe malul mării

Și s-a odihnit în limanurile lui.

18 Zabulon*Cap. 4:10. este un popor care a înfruntat moartea

Și Neftali la fel, pe înălțimile din câmpie.

19 Împărații au venit, s-au luptat;

Atunci au luptat împărații Canaanului,

La Taanac, la apele Meghido;

N-au luat nicio pradă, nici argint*Cap. 4:16.Ps. 44:12. Vers. 30..

20 Din ceruri*Ios. 10:11.Ps. 77:11,18. se luptau,

De pe cărările lor, stelele*Cap. 4:15. se luptau împotriva lui Sisera,

21 Pârâul*Cap. 4:7. Chison i-a luat,

Pârâul din vremurile străvechi, pârâul Chison!

Suflete, calcă-n picioare pe viteji!

22 Atunci, copitele cailor au răsunat

De goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.

23 Blestemați pe Meroza, a zis Îngerul Domnului,

Blestemați, blestemați pe locuitorii lui,

Căci*Cap. 21:9,10.Neem. 3:5. n-au venit în ajutorul*1 Sam. 17:47;18:17;25:28. Domnului,

În ajutorul Domnului, printre oamenii viteji!

24 Binecuvântată să fie între femei Iael*Cap. 4:17.,

Nevasta lui Heber, Chenitul!

Binecuvântată*Luca 1:28. să fie ea între femeile care locuiesc în corturi!

25 El a cerut*Cap. 4:19. apă, și ea i-a dat lapte;

În pahar împărătesc i-a adus unt.

26 Cu o mână*Cap. 4:21. a luat țărușul

Și cu dreapta, ciocanul lucrătorilor,

A lovit pe Sisera, i-a despicat capul,

I-a sfărâmat și străpuns tâmpla.

27 El s-a ghemuit: a căzut și s-a culcat la picioarele ei;

S-a ghemuit și a căzut la picioarele ei;

Acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viață.

28 Pe fereastră, prin zăbrele,

Se uită mama lui Sisera și strigă:

‘Pentru ce zăbovește carul lui să vină?

Pentru ce vin carele lui așa de încet?’

29 Cele mai înțelepte dintre femeile ei îi răspund

Și ea își răspunde singură:

30 ‘Negreșit, au găsit pradă!*Exod 15:9. Și-o împart:

O fată, două fete de fiecare om;

Pradă de haine vopsite pentru Sisera;

Pradă de haine vopsite, cusute la gherghef,

Două haine vopsite și cusute la gherghef,

De pus pe grumazul biruitorului!’

31 Așa*Ps. 83:9,10. să piară toți vrăjmașii Tăi, Doamne!

Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele*2 Sam. 23:4. când se arată*Ps. 19:5. în puterea lui."

Țara a avut odihnă patruzeci de ani.