1 "Ora, questo ordine è per voi, o sacerdoti! 2 Se non date ascolto, se non prendete a cuore di dare gloria al mio nome", dice l’Eterno degli eserciti, "io manderò su di voi la maledizione e maledirò le vostre benedizioni; sì, già le ho maledette perché non prendete la cosa a cuore. 3 Ecco, io sgriderò le vostre sementi perché non producano, vi getterò degli escrementi in faccia, gli escrementi delle vittime offerte nelle vostre feste, e voi sarete portati fuori con essi. 4 Allora saprete che io vi ho mandato questo ordine affinché sussista il mio patto con Levi", dice l’Eterno degli eserciti. 5 "Il mio patto con lui era un patto di vita e di pace, cose che io gli diedi, perché mi temesse; egli mi temette e tremò davanti al mio nome. 6 La legge di verità era nella sua bocca, non si trovava perversità sulle sue labbra; camminava con me nella pace e nella rettitudine e ne allontanò molti dall’iniquità. 7 Poiché le labbra del sacerdote sono le custodi della scienza, e dalla sua bocca si ricerca la legge, perché egli è il messaggero dell’Eterno degli eserciti. 8 Voi invece vi siete sviati, avete fatto inciampare molti nella legge, avete violato il patto di Levi", dice l’Eterno degli eserciti. 9 "Anche io vi rendo spregevoli e ripugnanti agli occhi di tutto il popolo, perché non osservate le mie vie e avete dei riguardi personali quando applicate la legge".

10 Non abbiamo forse tutti uno stesso padre? Non ci ha creati uno stesso Dio? Perché dunque siamo perfidi l’uno verso l’altro profanando il patto dei nostri padri? 11 Giuda ha agito con perfidia, e l’abominazione è stata commessa in Israele e in Gerusalemme; perché Giuda ha profanato ciò che è santo all’Eterno, ciò che egli ama, e ha sposato figlie di dèi stranieri. 12 A colui che fa questo, l’Eterno sterminerà dalle tende di Giacobbe chi veglia e chi risponde, e chi offre l’oblazione all’Eterno degli eserciti! 13 Ecco un’altra cosa che voi fate: coprite l’altare dell’Eterno di lacrime, di pianto e di gemiti, in modo che egli non badi più alle offerte e non le accetti con gradimento dalle vostre mani. 14 Eppure dite: "Perché?". Perché l’Eterno è testimone fra te e la moglie della tua gioventù, verso la quale ti comporti perfidamente, benché essa sia la tua compagna, la moglie alla quale sei legato da un patto. 15 Ma, direte voi, non ce n’è uno che fece così? E tuttavia lo spirito rimase in lui. Ma perché quell’uno lo fece? Perché cercava la discendenza promessagli da Dio. Badate dunque al vostro spirito e nessuno si comporti perfidamente verso la moglie della sua gioventù. 16 "Poiché io odio il ripudio", dice l’Eterno, l’Iddio d’Israele; "chi ripudia copre di violenza la sua veste", dice l’Eterno degli eserciti. Badate dunque al vostro spirito e non agite perfidamente.

17 Voi stancate l’Eterno con le vostre parole, eppure dite: "In che modo lo stanchiamo?". In questo, che dite: "Chiunque fa il male è gradito all’Eterno, il quale si compiace di lui!" o quando dite: "Dov’è l’Iddio di giustizia?".

1 Acum, către voi se îndreaptă porunca aceasta, preoților! 2 Dacă*Lev. 26:14.Deut. 28:15. nu veți asculta, dacă nu vă veți pune inima ca să dați slavă Numelui Meu", zice Domnul oștirilor, „voi arunca în voi blestemul și voi blestema binecuvântările voastre; da, le-am și blestemat, pentru că n-aveți pe inimă porunca Mea. 3 Iată, vă voi nimici sămânța și vă voi arunca balega în față, balega vitelor pe care le jertfiți, și veți fi luați*1 Împ. 14:10. împreună cu ele. 4 Veți ști atunci că Eu v-am dat porunca aceasta, pentru ca legământul Meu cu Levi să rămână în picioare", zice Domnul oștirilor. 5 „Legământul*Num. 25:12.Ezec. 34:25;37:26. Meu cu el era un legământ de viață și de pace. I l-am dat ca să se teamă*Deut. 33:8,9. de Mine, și el s-a temut de Mine, a tremurat de Numele Meu. 6 Legea*Deut. 33:10. adevărului era în gura lui și nu s-a găsit nimic nelegiuit pe buzele lui; a umblat cu Mine în pace și în neprihănire și pe mulți*Ier. 23:22.Iac. 5:20. i-a abătut de la rău. 7 Căci buzele*Lev. 10:11.Deut. 17:9,10;24:8.Ezra 7:10.Ier. 18:8.Hag. 2:11,12. preotului trebuie să păzească știința și din gura lui se așteaptă învățătură, pentru că el*Gal. 4:14. este un sol al Domnului oștirilor. 8 Dar voi v-ați abătut din cale, ați făcut din Lege un prilej de cădere pentru mulți*1 Sam. 2:17.Ier. 18:15. și ați călcat*Neem. 13:29. legământul lui Levi", zice Domnul oștirilor. 9 „De aceea și Eu vă voi face*1 Sam. 2:30. să fiți disprețuiți și înjosiți înaintea întregului popor, pentru că n-ați păzit căile Mele, ci căutați la fața oamenilor când tălmăciți Legea."

10 N-avem toți*1 Cor. 8:6.Efes. 4:6. un singur Tată? Nu ne-a făcut*Iov 31:15. un singur Dumnezeu? Pentru ce dar suntem așa de necredincioși unul față de altul, pângărind astfel legământul părinților noștri? 11 Iuda s-a arătat necredincios și în Iuda și la Ierusalim s-a săvârșit o urâciune; fiindcă Iuda a spurcat ce este închinat Domnului, ce iubește Domnul, și s-a unit*Ezra 9:1;10:2.Neem. 13:23. cu fiica unui dumnezeu străin. 12 Domnul va nimici pe omul care a făcut lucrul acesta, pe cel ce veghează și răspunde, îl va nimici din corturile lui Iacov și va nimici pe cel ce aduce un dar*Neem. 13:28,29. de mâncare Domnului oștirilor. 13 Iată acum ce mai faceți: Acoperiți cu lacrimi altarul Domnului, cu plânsete și gemete, așa încât El nu mai caută la darurile de mâncare și nu mai poate primi nimic din mâinile voastre. 14 Și dacă întrebați: „Pentru ce?" Pentru că Domnul a fost martor între tine și nevasta din tinerețea ta*Prov. 5:18., căreia acum nu-i ești credincios, măcar că este tovarășa și nevasta*Prov. 2:17. cu care ai încheiat legământ! 15 Nu ne-a dat Unul*Mat. 19:4,5. singur, Dumnezeu, suflarea de viață și ne-a păstrat-o? Și ce cere acel Unul singur? Sămânță*Ezra 9:2.1 Cor. 7:14. dumnezeiască! Luați seama dar în mintea voastră și niciunul să nu fie necredincios nevestei din tinerețea lui! 16 „Căci Eu*Deut. 24:1.Mat. 5:32;19:8. urăsc despărțirea în căsătorie", zice Domnul Dumnezeul lui Israel, „și pe cel ce își acoperă haina cu silnicie", zice Domnul oștirilor. „De aceea, luați seama în mintea voastră și nu fiți necredincioși!"

17 Voi*Is. 43:24.Amos 2:13. Cap. 3:13-15. obosiți pe Domnul prin cuvintele voastre și mai întrebați: „Cu ce L-am obosit?" Prin faptul că ziceți: „Oricine face rău este bun înaintea Domnului și de el are plăcere!" Sau: „Unde este Dumnezeul dreptății?"