1 Tutta la comunità dei figli d’Israele partì da Elim e giunse al deserto di Sin, che è fra Elim e Sinai, il quindicesimo giorno del secondo mese dopo la loro partenza dal paese d’Egitto. 2 E tutta la comunità dei figli d’Israele mormorò contro Mosè e contro Aaronne nel deserto. 3 I figli d’Israele dissero loro: "Oh, fossimo pur morti per mano dell’Eterno nel paese d’Egitto, quando sedevamo presso le pentole della carne e mangiavamo del pane a sazietà! Poiché voi ci avete condotti in questo deserto per far morire di fame tutta questa moltitudine". 4 Allora l’Eterno disse a Mosè: "Ecco, io vi farò piovere del pane dal cielo; e il popolo uscirà e ne raccoglierà giorno per giorno quanto gliene occorrerà per la giornata, perché io lo metta alla prova per vedere se camminerà o no secondo la mia legge. 5 Ma il sesto giorno, quando prepareranno quello che avranno portato a casa, sarà il doppio di quello che avranno raccolto ogni altro giorno". 6 Mosè e Aaronne dissero a tutti i figli d’Israele: "Questa sera voi conoscerete che l’Eterno è colui che vi ha fatto uscire dal paese d’Egitto; 7 e domattina vedrete la gloria dell’Eterno; poiché egli ha udito i vostri mormorii contro l’Eterno; quanto a noi, che cosa siamo perché mormoriate contro di noi?". 8 Mosè disse: "Vedrete la gloria dell’Eterno quando stasera egli vi darà della carne da mangiare e domattina del pane a sazietà; poiché l’Eterno ha udito i vostri mormorii che proferite contro di lui; quanto a noi, che cosa siamo? i vostri mormorii non sono contro di noi, ma contro l’Eterno". 9 Poi Mosè disse ad Aaronne: "Di’ a tutta la comunità dei figli d’Israele: ‘Avvicinatevi alla presenza dell’Eterno, perché egli ha udito i vostri mormorii’". 10 Mentre Aaronne parlava a tutta la comunità dei figli d’Israele, questi volsero gli occhi verso il deserto; ed ecco che la gloria dell’Eterno apparve nella nuvola. 11 E l’Eterno parlò a Mosè, dicendo: 12 "Io ho udito i mormorii dei figli d’Israele; parla loro, dicendo: ‘Al tramonto mangerete della carne, e domattina sarete saziati di pane; e conoscerete che io sono l’Eterno, il vostro Dio’".

13 Così, verso sera, salirono delle quaglie, che ricoprirono il campo e, la mattina, c’era uno strato di rugiada intorno al campo. 14 Quando lo strato di rugiada fu sparito, ecco sulla superficie del deserto una cosa minuta, tonda, minuta come brina sulla terra. 15 E i figli d’Israele, quando la videro, dissero l’uno all’altro: "Che cos’è?", perché non sapevano che cosa fosse. E Mosè disse loro: "Questo è il pane che l’Eterno vi dà a mangiare. 16 Ecco quello che l’Eterno ha comandato: ‘Ne raccolga ognuno quanto gli basta per il suo nutrimento: un omer a testa, secondo il numero delle vostre persone; ognuno ne prenda per quelli che sono nella sua tenda’". 17 I figli d’Israele fecero così, e ne raccolsero gli uni più e gli altri meno. 18 Lo misurarono con l’omer, e chi ne aveva raccolto molto non ne ebbe in eccesso; e chi ne aveva raccolto poco non ne ebbe in difetto. Ognuno ne raccolse quanto ne aveva bisogno per il suo nutrimento. 19 Poi Mosè disse loro: "Nessuno ne conservi fino a domattina". 20 Ma alcuni non ubbidirono a Mosè, e ne conservarono fino all’indomani; e quello generò vermi e imputridì; e Mosè si adirò contro costoro. 21 Così lo raccoglievano tutte le mattine: ciascuno nella misura che bastava per il suo nutrimento; e quando il sole si faceva caldo, quello si scioglieva. 22 Il sesto giorno raccolsero il doppio di quel pane: due omer per ciascuno. E tutti i capi della comunità lo vennero a dire a Mosè. 23 Ed egli disse loro: "Questo è quello che ha detto l’Eterno: ‘Domani è un giorno solenne di riposo: un sabato sacro all’Eterno; fate cuocere oggi ciò che avete da cuocere e fate bollire ciò che avete da bollire; e tutto quello che vi avanza, riponetelo e conservatelo fino a domani’". 24 Essi dunque lo riposero fino all’indomani, come Mosè aveva ordinato: e quello non imputridì e non generò vermi. 25 Mosè disse: "Mangiatelo oggi, perché oggi è il sabato sacro all’Eterno; oggi non ne troverete per i campi. 26 Raccoglietene durante sei giorni; ma il settimo giorno è il sabato; in quel giorno non ve ne sarà". 27 Ora, nel settimo giorno avvenne che alcuni del popolo uscirono per raccoglierne, e non ne trovarono. 28 Allora l’Eterno disse a Mosè: "Fino a quando rifiuterete di osservare i miei comandamenti e le mie leggi? 29 Considerate che l’Eterno vi ha dato il sabato. Per questo, nel sesto giorno egli vi dà del pane per due giorni; ognuno stia dov’è; nessuno esca dalla sua tenda il settimo giorno". 30 Così il popolo si riposò il settimo giorno. 31 La casa d’Israele chiamò quel pane Manna; esso era simile al seme di coriandolo; era bianco, e aveva il gusto di schiacciata fatta con il miele. 32 E Mosè disse: "Questo è quello che l’Eterno ha ordinato: ‘Riempi un omer di manna, perché sia conservato per i vostri discendenti, perché vedano il pane con il quale vi ho nutriti nel deserto, quando vi ho tratti fuori dal paese d’Egitto’". 33 Mosè disse ad Aaronne: "Prendi un vaso, mettici dentro un intero omer di manna, e deponilo davanti all’Eterno, perché sia conservato per i vostri discendenti". 34 Secondo l’ordine che l’Eterno aveva dato a Mosè, Aaronne lo depose davanti alla Testimonianza, perché fosse conservato. 35 E i figli d’Israele mangiarono la manna per quarant’anni, finché arrivarono nel paese abitato; mangiarono la manna finché giunsero ai confini del paese di Canaan. 36 L’omer è la decima parte dell’efa.

1 Toată adunarea copiilor lui Israel a*Num. 33:10,11. plecat din Elim și a ajuns în pustia Sin*Ezec. 30:15., care este între Elim și Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua, după ieșirea lor din țara Egiptului. 2 Și toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit*Cap. 15:24.Ps. 106:25.1 Cor. 10:10. în pustia aceea împotriva lui Moise și Aaron. 3 Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de*Plâng. 4:9. n-am murit loviți de mâna Domnului în țara Egiptului, când*Num. 11:4,5. ședeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-ați adus în pustia aceasta ca să faceți să moară de foame toată mulțimea aceasta." 4 Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine*Ps. 78:24,25;105:40.Ioan 6:31,32.1 Cor. 10:3. din ceruri. Poporul va ieși afară și va strânge cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la*Cap. 15:25.Deut. 8:2,16. încercare și să văd dacă va umbla sau nu după Legea Mea. 5 În ziua a șasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea*Vers. 22.Lev. 25:21. de două ori mai mult decât vor strânge în fiecare zi." 6 Moise și Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astă-seară*Vers. 12,13. Cap. 6:7.Num. 16:28-30., veți înțelege că Domnul este Acela care v-a scos din țara Egiptului. 7 Și mâine dimineață, veți vedea slava*Vers. 10.Is. 35:2.Is. 40:5.Ioan 11:4,40. Domnului, pentru că v-a auzit cârtirile împotriva Domnului; căci ce*Num. 16:11. suntem noi, ca să cârtiți împotriva noastră?" 8 Moise a zis: „Domnul vă va da astă-seară carne de mâncat, și mâine dimineață vă va da pâine să vă săturați, pentru că a auzit Domnul cârtirile pe care le-ați rostit împotriva Lui; căci ce suntem noi? Cârtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva*1 Sam. 8:7.Luca 10:16.Rom. 13:2. Domnului." 9 Moise a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: ‘Apropiați-vă*Num. 16:16. înaintea Domnului, căci v-a auzit cârtirile.’" 10 Și, pe când vorbea Aaron întregii adunări a lui Israel, s-au uitat înspre pustie, și iată că slava Domnului s-a*Vers. 7. Cap. 13:21.Num. 16:19.1 Împ. 8:10,11. arătat în nor. 11 Domnul, vorbind lui Moise, a zis: 12 „Am*Vers. 8. auzit cârtirile copiilor lui Israel. Spune-le: ‘Între cele*Vers. 6. două seri aveți să mâncați carne, și dimineața*Vers. 7. vă veți sătura de pâine și veți ști că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.’" 13 Seara au venit niște*Num. 11:31.Ps. 78:27,28;105:40. prepelițe și au acoperit tabăra, și dimineața s-a așezat un strat gros de rouă*Num. 11:9. în jurul taberei. 14 Când s-a luat roua aceasta, pe fața pustiei era ceva*Num. 11:7.Deut. 8:3.Neem. 9:15.Ps. 78:24;105:40. mărunt ca niște grăunțe, mărunt ca bobițele de gheață albă pe pământ. 15 Copiii lui Israel s-au uitat la ea și au zis unul către altul: „Ce este aceasta?" căci nu știau ce este. Moise le-a zis: „Este*Ioan 6:31,49,58.1 Cor. 10:3. pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană. 16 Iată ce a poruncit Domnul: ‘Fiecare dintre voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, și anume un*Vers. 36. omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.’" 17 Israeliții au făcut așa și au strâns unii mai mult, alții mai puțin. 18 În urmă o măsurau cu omerul, și cine*2 Cor. 8:15. strânsese mai mult n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puțin nu ducea lipsă deloc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană. 19 Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până a doua zi dimineața." 20 N-au ascultat de Moise și s-au găsit unii care au lăsat ceva din ea până dimineața, dar a făcut viermi și s-a împuțit. Moise s-a mâniat pe oamenii aceia. 21 Astfel, în toate diminețile, fiecare strângea cât îi trebuia pentru hrană și, când venea căldura soarelui, se topea. 22 În ziua a șasea, au strâns hrană îndoit, și anume doi omeri de fiecare. Toți fruntașii adunării au venit și au spus lui Moise lucrul acesta. 23 Și Moise le-a zis: „Domnul a poruncit așa. Mâine este ziua de*Gen. 2:3. Cap. 20:8;31:15;35:3.Lev. 23:3. odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și păstrați până a doua zi dimineața tot ce va rămâne!" 24 Au lăsat-o până a doua zi dimineața, cum poruncise Moise, și nu s-a*Vers. 20. împuțit și n-a făcut viermi. 25 Moise a zis: „Mâncați-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veți găsi mană pe câmp. 26 Veți strânge timp*Cap. 20:9,10. de șase zile, dar în ziua a șaptea, care este Sabatul, nu va fi." 27 În ziua a șaptea, unii din popor au ieșit să strângă mană, și n-au găsit. 28 Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Până când aveți de gând să nu păziți*2 Împ. 17:14.Ps. 78:10,22;106:13. poruncile și legile Mele? 29 Vedeți că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă în ziua a șasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui și, în ziua a șaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găsește." 30 Și poporul s-a odihnit în ziua a șaptea. 31 Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană"*16:31 Mana, numită așa pentru că israeliții, când au văzut-o întâia dată, au strigat: „Man hu?" (Ce este aceasta?) (vers. 15).. Ea semăna*Num. 11:7,8. cu bobul de coriandru; era albă și avea un gust de turtă cu miere. 32 Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: ‘Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmașii voștri, ca să vadă și ei pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncați în pustie, după ce v-am scos din țara Egiptului.’" 33 Și Moise a zis lui Aaron*Evr. 9:4.: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană și așază-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmașii voștri." 34 După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus*Cap. 25:16,21;40:20.Num. 17:10.Deut. 10:5.1 Împ. 8:9. înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat. 35 Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci*Num. 33:38.Deut. 8:2,3.Neem. 9:20,21.Ioan 6:31,49. de ani, până*Ios. 5:12.Neem. 9:15. la sosirea lor într-o țară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele țării Canaanului. 36 Omerul este a zecea parte dintr-o efă.