1 L’Eterno disse a Mosè: "Vedi, io ti ho stabilito come Dio per Faraone, e Aaronne tuo fratello sarà il tuo profeta. 2 Tu dirai tutto quello che ti ordinerò, e Aaronne tuo fratello parlerà al Faraone, perché lasci partire i figli d’Israele dal suo paese. 3 E io indurirò il cuore del Faraone, e moltiplicherò i miei segni e i miei prodigi nel paese d’Egitto. 4 E Faraone non vi darà ascolto; e io metterò la mia mano sull’Egitto, e farò uscire dal paese d’Egitto le mie schiere, il mio popolo, i figli d’Israele, mediante grandi giudizi. 5 E gli Egiziani conosceranno che io sono l’Eterno, quando avrò steso la mia mano sull’Egitto e avrò fatto uscire di mezzo a loro i figli d’Israele". 6 E Mosè e Aaronne fecero così; fecero come l’Eterno aveva loro ordinato. 7 Ora Mosè aveva ottant’anni e Aaronne ottantatré, quando parlarono al Faraone.

8 L’Eterno parlò a Mosè e ad Aaronne, dicendo: 9 "Quando Faraone vi parlerà e vi dirà: ‘Fate un prodigio!’ tu dirai ad Aaronne: ‘Prendi il tuo bastone, gettalo davanti al Faraone, e diventerà un serpente’". 10 Mosè e Aaronne andarono dunque dal Faraone, e fecero come l’Eterno aveva ordinato. Aaronne gettò il suo bastone davanti al Faraone e davanti ai suoi servitori, e quello diventò un serpente. 11 Faraone a sua volta chiamò i sapienti e gli incantatori; e anche i maghi d’Egitto fecero lo stesso, con le loro arti occulte. 12 Ognuno di essi gettò il suo bastone, e i bastoni diventarono serpenti; ma il bastone di Aaronne inghiottì i bastoni di quelli. 13 E il cuore del Faraone si indurì, ed egli non diede ascolto a Mosè e ad Aaronne, come aveva detto l’Eterno.

14 L’Eterno disse a Mosè: "Il cuore del Faraone è ostinato; 15 egli rifiuta di lasciar andare il popolo. Va’ dal Faraone domani mattina; ecco, egli uscirà per andare verso l’acqua; tu aspettalo sulla riva del Fiume, e prendi in mano il bastone che è stato mutato in serpente. 16 E digli: ‘L’Eterno, l’Iddio degli Ebrei, mi ha mandato da te per dirti: Lascia andare il mio popolo, perché mi serva nel deserto; ed ecco, fino ad ora, tu non hai ubbidito. 17 Così dice l’Eterno: Da questo conoscerai che io sono l’Eterno; ecco, io percuoterò con il bastone che ho nella mia mano le acque che sono nel Fiume, ed esse saranno mutate in sangue. 18 E i pesci che sono nel Fiume moriranno, e il Fiume sarà inquinato, e gli Egiziani avranno disgusto a bere l’acqua del Fiume’". 19 E l’Eterno disse a Mosè: "Di’ ad Aaronne: ‘Prendi il tuo bastone, e stendi la tua mano sulle acque dell’Egitto, sui loro fiumi, sui loro rivi, sui loro stagni e sopra ogni raccolta d’acqua; essi diventeranno sangue, e vi sarà sangue per tutto il paese d’Egitto, perfino nei recipienti di legno e nei recipienti di pietra’". 20 Mosè e Aaronne fecero come l’Eterno aveva ordinato. Aaronne alzò il bastone, e alla presenza del Faraone e alla presenza dei suoi servitori percosse le acque che erano nel Fiume; e tutte le acque che erano nel Fiume furono cambiate in sangue. 21 I pesci che erano nel Fiume morirono; e il Fiume fu inquinato, così che gli Egiziani non potevano bere l’acqua del Fiume; e vi fu sangue per tutto il paese d’Egitto. 22 E i maghi d’Egitto fecero lo stesso con le loro arti occulte; e il cuore del Faraone si indurì ed egli non diede ascolto a Mosè e ad Aaronne, come l’Eterno aveva detto. 23 Allora il Faraone voltò loro le spalle, se ne andò a casa sua, e non fece caso neppure a questo. 24 Tutti gli Egiziani fecero degli scavi nei pressi del Fiume per trovare dell’acqua da bere, perché non potevano bere l’acqua del Fiume. 25 E passarono sette giorni interi, dopo che l’Eterno ebbe percosso il Fiume.

1 Domnul a zis lui Moise: „Iată că te fac Dumnezeu*Cap. 4:16.Ier. 1:10. pentru Faraon, și fratele tău, Aaron, va fi prorocul*Cap. 4:16. tău. 2 Tu vei spune tot*Cap. 4:15. ce-ți voi porunci Eu, iar fratele tău, Aaron, va vorbi lui Faraon, ca să lase pe copiii lui Israel să plece din țara lui. 3 Eu voi împietri*Cap. 4:21. inima lui Faraon și Îmi voi înmulți*Cap. 11:9. semnele*Cap. 4:7. și minunile în țara Egiptului. 4 Totuși Faraon n-are să v-asculte. Apoi Îmi voi întinde*Cap. 10:1;11:9. mâna asupra Egiptului și voi scoate din țara Egiptului oștile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin*Cap. 6:6. mari judecăți. 5 Egiptenii vor cunoaște*Vers. 17. Cap. 8:22;14:4,18.Ps. 9:16. că Eu sunt Domnul când Îmi voi întinde*Cap. 3:20. mâna asupra Egiptului și când voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel." 6 Moise și Aaron au făcut*Vers. 2. ce le poruncise Domnul: așa au făcut. 7 Moise era în vârstă de optzeci*Deut. 29:5;31:2;34:7.Fapte 7:23,30. de ani, iar Aaron, de optzeci și trei de ani când au vorbit lui Faraon.

8 Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: 9 „Dacă vă va vorbi Faraon și vă va zice*Is. 7:11.Ioan 2:18;6:30.: ‘Faceți o minune!’, să zici lui Aaron: ‘Ia-ți*Cap. 4:2,17. toiagul și aruncă-l înaintea lui Faraon.’ Și toiagul se va preface într-un șarpe." 10 Moise și Aaron s-au dus la Faraon și au făcut cum*Vers. 9. poruncise Domnul. Aaron și-a aruncat toiagul înaintea lui Faraon și înaintea slujitorilor lui, și toiagul*Cap. 4:3. s-a prefăcut într-un șarpe. 11 Dar Faraon a chemat pe niște înțelepți*Gen. 41:8. și pe niște vrăjitori*2 Tim. 3:8., și vrăjitorii Egiptului au făcut*Vers. 22. Cap. 8:7,18. și ei la fel prin vrăjitoriile lor. 12 Toți și-au aruncat toiegele și s-au prefăcut în șerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor. 13 Inima lui Faraon s-a împietrit și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după*Cap. 4:21. Vers. 4. cum spusese Domnul.

14 Domnul a zis lui Moise: „Faraon are inima*Cap. 8:15;10:1,20,27. împietrită: nu vrea să lase poporul să plece. 15 Du-te la Faraon dis-de-dimineață, când are să iasă să se ducă la apă, și să te înfățișezi înaintea lui pe malul râului. Să-ți iei în mână toiagul*Cap. 4:2,3. Vers. 10. care a fost prefăcut în șarpe 16 și să zici lui Faraon: ‘Domnul Dumnezeul*Cap. 3:18. evreilor m-a trimis la tine să-ți spun: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca*Cap. 3:12,18;5:1,3. să-Mi slujească în pustie.» Dar iată că până acum n-ai ascultat. 17 Acum, așa vorbește Domnul: «Iată cum vei cunoaște*Cap. 5:2. Vers. 5. că Eu sunt Domnul. Am să lovesc apele râului cu toiagul din mâna mea, și ele se vor preface*Cap. 4:9. în sânge*Apoc. 16:4,6.. 18 Peștii din râu vor pieri, râul se va împuți, așa că le va fi greață*Vers. 24. egiptenilor să bea din apa râului.»’" 19 Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: ‘Ia-ți toiagul și întinde-ți*Cap. 8:5,6,16;9:22;10:12,21;14:21,26. mâna peste apele egiptenilor, peste râurile lor, peste pâraiele lor, peste iazurile lor și peste toate bălțile lor. Ele se vor preface în sânge și va fi sânge în toată țara Egiptului, atât în vasele de lemn, cât și în vasele de piatră.’" 20 Moise și Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat*Cap. 17:5. toiagul și a lovit apele*Ps. 78:44;105:29. râului sub ochii lui Faraon și sub ochii slujitorilor lui, și toate apele râului s-au prefăcut în sânge. 21 Peștii din râu au pierit, râul s-a împuțit, așa că egiptenii nu mai puteau*Vers. 18. să bea apa râului și a fost sânge în toată țara Egiptului. 22 Dar vrăjitorii*Vers. 11. Egiptului au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui Faraon s-a împietrit și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum*Vers. 3. spusese Domnul. 23 Faraon s-a întors de la râu și s-a dus acasă, dar nu și-a pus la inimă aceste lucruri. 24 Toți egiptenii au săpat în împrejurimile râului ca să găsească apă de băut, căci nu puteau să bea din apa râului. 25 Au trecut șapte zile după ce a lovit Domnul râul.