1 L’Eterno parlò a Mosè, dicendo: 2 "Di’ ai figli d’Israele che tornino indietro e si accampino di fronte a Pi-Achirot, fra Migdol e il mare, di fronte a Baal-Sefon; accampatevi davanti a quel luogo presso il mare. 3 Il Faraone dirà dei figli d’Israele: ‘Si sono smarriti nel paese; il deserto li tiene rinchiusi’. 4 E io indurirò il cuore del Faraone, ed egli li inseguirà; ma io trarrò gloria dal Faraone e da tutto il suo esercito, e gli Egiziani sapranno che io sono l’Eterno". Ed essi fecero così. 5 Quando fu riferito al re d’Egitto che il popolo era fuggito, il cuore del Faraone e dei suoi servitori cambiò sentimento verso il popolo e dissero: "Che cosa abbiamo fatto a lasciare andare Israele, così che non ci serviranno più?". 6 Allora il Faraone fece attaccare il suo carro, e prese il suo popolo con sé. 7 Prese seicento carri scelti e tutti i carri d’Egitto; e su tutti vi erano dei guerrieri. 8 L’Eterno indurì il cuore del Faraone, re d’Egitto, ed egli inseguì i figli d’Israele, che uscivano pieni di sicurezza. 9 Gli Egiziani dunque li inseguirono; e tutti i cavalli, i carri del Faraone, i suoi cavalieri e il suo esercito li raggiunsero mentre essi erano accampati presso il mare, vicino a Pi-Achirot, di fronte a Baal-Sefon. 10 E quando Faraone si fu avvicinato, i figli d’Israele alzarono gli occhi: ed ecco, gli Egiziani marciavano alle loro spalle; allora ebbero grande paura, e gridarono all’Eterno. 11 E dissero a Mosè: "Mancavano forse sepolture in Egitto, che ci hai condotti a morire nel deserto? Perché ci hai fatto questo, facendoci uscire dall’Egitto? 12 Non è ciò che ti dicevamo in Egitto: ‘Lasciaci stare, che serviamo gli Egiziani’? Poiché per noi era meglio servire gli Egiziani che morire nel deserto". 13 E Mosè disse al popolo: "Non temete, state fermi, e vedrete la liberazione che l’Eterno compirà oggi per voi; poiché gli Egiziani che avete visti quest’oggi, non li vedrete mai più. 14 L’Eterno combatterà per voi, e voi ve ne starete tranquilli". 15 Poi l’Eterno disse a Mosè: "Perché gridi a me? Di’ ai figli d’Israele che si mettano in marcia. 16 E tu alza il tuo bastone, stendi la tua mano sul mare, e dividilo; e i figli d’Israele entreranno in mezzo al mare a piedi asciutti. 17 Quanto a me, ecco, io indurirò il cuore degli Egiziani, ed essi entreranno dietro di loro; e io trarrò gloria dal Faraone, da tutto il suo esercito, dai suoi carri e dai suoi cavalieri. 18 E gli Egiziani sapranno che io sono l’Eterno, quando avrò tratto gloria dal Faraone, dai suoi carri e dai suoi cavalieri". 19 Allora l’angelo di Dio, che precedeva l’accampamento d’Israele, si mosse e andò a porsi alle loro spalle; anche la colonna di nuvola si mosse dal davanti e si fermò alle loro spalle; 20 e andò a mettersi fra l’accampamento dell’Egitto e l’accampamento d’Israele; e la nube era tenebrosa per gli uni, mentre rischiarava gli altri nella notte. E l’accampamento degli uni non si avvicinò all’altro per tutta la notte.

21 Allora Mosè stese la sua mano sul mare; e l’Eterno fece ritirare il mare attraverso un vigoroso vento orientale durato tutta la notte, e ridusse il mare in terra asciutta; e le acque si divisero. 22 E i figli d’Israele entrarono in mezzo al mare, sull’asciutto, e le acque formavano come un muro alla loro destra e alla loro sinistra. 23 Gli Egiziani li inseguirono, e tutti i cavalli del Faraone, i suoi carri e i suoi cavalieri entrarono dietro di loro in mezzo al mare. 24 E avvenne verso la vigilia del mattino, che l’Eterno, dalla colonna di fuoco e dalla nuvola, guardò verso l’accampamento degli Egiziani, e lo mise in rotta. 25 Tolse le ruote dei loro carri, e ne rese l’avanzata pesante; tanto che gli Egiziani dissero: "Fuggiamo davanti a Israele, perché l’Eterno combatte per loro contro gli Egiziani". 26 Poi l’Eterno disse a Mosè: "Stendi la tua mano sul mare, e le acque ritorneranno sugli Egiziani, sui loro carri e sui loro cavalieri". 27 Allora Mosè stese la sua mano sul mare e, sul far della mattina, il mare riprese la sua forza; e gli Egiziani, fuggendo, gli andavano incontro; e l’Eterno precipitò gli Egiziani in mezzo al mare. 28 Le acque tornarono e coprirono i carri, i cavalieri, tutto l’esercito del Faraone che erano entrati nel mare per inseguire gli Israeliti; e non ne scampò neppure uno. 29 Ma i figli d’Israele camminarono sull’asciutto in mezzo al mare, e le acque formavano come un muro alla loro destra e alla loro sinistra. 30 Così, in quel giorno, l’Eterno salvò Israele dalle mani degli Egiziani, e Israele vide sul lido del mare gli Egiziani morti. 31 Israele vide la grande potenza che l’Eterno aveva dispiegata contro gli Egiziani; così il popolo temette l’Eterno e credette nell’Eterno e in Mosè suo servo.

1 Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2 „Spune copiilor lui Israel să se întoarcă*Cap. 13:18. și să tăbărască înaintea Pi-Hahirotului*Num. 33:7., între Migdol*Ier. 44:1. și mare, față în față cu Baal-Țefon: în dreptul locului acestuia să tăbărâți, lângă mare. 3 Faraon va zice despre copiii lui Israel: ‘S-au*Ps. 71:11. rătăcit prin țară; îi închide pustia.’ 4 Eu*Cap. 4:21;7:3. voi împietri inima lui Faraon, și-i va urmări, dar Faraon și toată oastea lui vor face să se arate slava*Cap. 9:16. Vers. 17,18.Rom. 9:17,22,23. Mea, și*Cap. 7:5. egiptenii vor ști că Eu sunt Domnul." Copiii lui Israel au făcut așa. 5 S-a dat de știre împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci, inima*Ps. 105:25. lui Faraon și a slujitorilor lui s-a schimbat față de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?" 6 Faraon și-a pregătit carul de război și și-a luat oamenii de război cu el. 7 A luat*Cap. 15:4. șase sute de care de luptă cu oameni aleși și toate carele Egiptului; în toate erau luptători. 8 Domnul a împietrit*Vers. 4. inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui*Cap. 6:1;13:9.Num. 33:3. Israel ieșiseră gata de luptă. 9 Egiptenii*Cap. 15:9.Ios. 24:6. i-au urmărit, și toți caii, carele lui Faraon, călăreții lui și oștirea lui i-au ajuns tocmai când erau tăbărâți lângă mare, lângă Pi-Hahirot, față în față cu Baal-Țefon. 10 Faraon se apropia. Copiii lui Israel și-au ridicat ochii și iată că egiptenii veneau după ei. Și copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare și au strigat*Ios. 24:7.Neem. 9:9.Ps. 34:17;107:6. către Domnul după ajutor. 11 Ei au zis*Ps. 106:7,8. lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt? 12 Nu-ți*Cap. 5:21;6:9. spuneam noi în Egipt: ‘Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustie’?" 13 Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeți*2 Cron. 20:15,17.Is. 41:10,13,14. de nimic, stați pe loc și veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe egiptenii aceștia pe care-i vedeți azi, nu-i veți mai vedea niciodată. 14 Domnul*Vers. 25.Deut. 1:30;3:22;20:4.Ios. 10:14,42;23:3.2 Cron. 20:29.Neem. 4:20.Is. 31:4. Se va lupta pentru voi, dar voi stați*Is. 30:15. liniștiți." 15 Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte. 16 Tu*Vers. 21,26. Cap. 7:19. ridică-ți toiagul, întinde-ți mâna spre mare și despic-o, și copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat. 17 Eu voi împietri*Vers. 8. Cap. 7:3. inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Și Faraon și toată oastea lui, carele și călăreții lui vor face să se arate slava*Vers. 4. Mea. 18 Și vor ști*Vers. 4. egiptenii că Eu sunt Domnul când Faraon, carele și călăreții lui vor face să se arate slava Mea." 19 Îngerul lui Dumnezeu, care*Cap. 13:21;23:20;32:34.Num. 20:16.Is. 63:9. mergea înaintea taberei lui Israel, Și-a schimbat locul și a mers înapoia lor, și stâlpul de nor care mergea înaintea lor și-a schimbat locul și a stat înapoia lor. 20 El s-a așezat între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Norul acesta*Is. 8:14.2 Cor. 4:3. pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Și toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta. 21 Moise și-a întins*Vers. 16. mâna spre mare. Și Domnul a pus marea în mișcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat*Ps. 66:6. marea, și apele s-au despărțit*Cap. 15:8.Ios. 3:16.Ios. 4:23.Neem. 9:11.Ps. 74:13;106:9;114:3.Is. 63:12. în două. 22 Copiii*Vers. 29. Cap. 15:19.Num. 33:8.Ps. 66:6;78:13.Is. 63:16.1 Cor. 10:1.Evr. 11:29. lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, și apele stăteau ca un zid*Hab. 3:10. la dreapta și la stânga lor. 23 Egiptenii i-au urmărit, și toți caii lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat după ei în mijlocul mării. 24 În straja dimineții, Domnul*Ps. 77:17., din stâlpul de foc și de nor, S-a uitat spre tabăra egiptenilor și a aruncat învălmășeală în tabăra egiptenilor. 25 A scos roțile carelor și le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se*Vers. 14. luptă pentru el împotriva egiptenilor." 26 Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți*Vers. 16. mâna spre mare, și apele au să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor și peste călăreții lor." 27 Moise și-a întins mâna spre mare. Și, înspre dimineață, marea și-a luat*Ios. 4:18. iarăși repeziciunea cursului și, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fugă, dar Domnul a năpustit*Cap. 15:1,7. pe egipteni în mijlocul mării. 28 Apele s-au*Hab. 3:8,13. întors și au*Ps. 106:11. acoperit carele, călăreții și toată oastea lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n-a scăpat. 29 Dar copiii*Vers. 22.Ps. 77:20.Ps. 78:52,53. lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta și la stânga lor. 30 În ziua aceea, Domnul a izbăvit*Ps. 106:8,10. pe Israel din mâna egiptenilor, și Israel a văzut*Ps. 58:10;59:10. pe egipteni morți pe țărmul mării. 31 Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Și poporul s-a temut de Domnul și a crezut*Cap. 4:31;19:9.Ps. 106:12.Ioan 2:11;11:45. în Domnul și în robul Său Moise.