1 L’Eterno parlò a Mosè, dicendo: 2 "Consacrami ogni primogenito, chi nasce per primo tra i figli d’Israele, tanto degli uomini quanto degli animali: esso mi appartiene". 3 E Mosè disse al popolo: "Ricordatevi questo giorno, nel quale siete usciti dall’Egitto, dalla casa di servitù; poiché l’Eterno vi ha fatti uscire da questo luogo, con mano potente; non si mangi pane lievitato. 4 Voi uscite oggi, nel mese di Abib. 5 Quando dunque l’Eterno ti avrà fatto entrare nel paese dei Cananei, degli Ittiti, degli Amorei, degli Ivvei e dei Gebusei che giurò ai tuoi padri di darti, paese dove scorre il latte e il miele, osserva questo rito, in questo mese. 6 Per sette giorni mangia pane senza lievito; e il settimo giorno si faccia una festa all’Eterno. 7 Si mangi pane senza lievito per sette giorni; e non si veda pane lievitato presso di te, né si veda lievito presso di te, entro tutti i tuoi confini. 8 E in quel giorno tu spiegherai la cosa a tuo figlio, dicendo: ‘Si fa così, a causa di quello che l’Eterno fece per me quando uscii dall’Egitto’. 9 E ciò sarà per te come un segno sulla tua mano, come un ricordo fra i tuoi occhi, affinché la legge dell’Eterno sia nella tua bocca; poiché l’Eterno ti ha fatto uscire dall’Egitto con mano potente. 10 Osserva dunque questa istituzione, al tempo fissato, di anno in anno.

11 Quando l’Eterno ti avrà fatto entrare nel paese dei Cananei, come giurò a te e ai tuoi padri, e te lo avrà dato, 12 consacra all’Eterno ogni fanciullo primogenito e ogni primo parto del bestiame che ti appartiene: i maschi saranno dell’Eterno. 13 Ma riscatta ogni primo parto dell’asino con un agnello; e se non lo vuoi riscattare, spezzagli il collo; riscatta anche ogni primogenito dell’uomo fra i tuoi figli. 14 E quando, in avvenire, tuo figlio ti interrogherà, dicendo: ‘Che significa questo?’, gli risponderai: ‘L’Eterno ci fece uscire dall’Egitto, dalla casa di servitù, con mano potente; 15 e avvenne che, quando Faraone si ostinò a non lasciarci andare, l’Eterno uccise tutti i primogeniti nel paese d’Egitto, tanto i primogeniti degli uomini quanto i primogeniti degli animali; perciò io sacrifico all’Eterno tutti i primi parti maschi, ma riscatto ogni primogenito dei miei figli’. 16 Ciò sarà come un segno sulla tua mano e come un frontale fra i tuoi occhi, poiché l’Eterno ci ha tratti fuori dall’Egitto con mano potente".

17 Quando il Faraone lasciò andare il popolo, Iddio non lo condusse per la via del paese dei Filistei, perché troppo vicina; poiché Iddio disse: "Bisogna evitare che il popolo, di fronte a una guerra, si penta e torni in Egitto’; 18 ma Iddio fece fare al popolo un giro, per la via del deserto, verso il Mar Rosso. E i figli d’Israele uscirono armati dal paese d’Egitto. 19 Mosè prese con sé le ossa di Giuseppe; perché questi aveva espressamente fatto giurare i figli d’Israele, dicendo: "Iddio, certo, vi visiterà; allora, trasportate di qui le mie ossa con voi". 20 E gli Israeliti, partiti da Succot, si accamparono a Etam, all’estremità del deserto. 21 L’Eterno andava davanti a loro: di giorno, in una colonna di nuvola per guidarli per il loro cammino; e di notte, in una colonna di fuoco per illuminarli, perché potessero camminare giorno e notte. 22 La colonna di nuvola non si ritirava mai dal cospetto del popolo di giorno, né la colonna di fuoco di notte.

1 Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2 „Pune-Mi deoparte ca sfânt*Vers. 12,13,15. Cap. 22:29,30;34:19.Lev. 27:26.Num. 3:13;8:16,17;18:15.Deut. 15:19.Luca 2:23. pe orice întâi născut, pe orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni, cât și dintre dobitoace: este al Meu." 3 Moise a zis poporului: „Aduceți-vă*Cap. 12:42.Deut. 16:3. aminte de ziua aceasta, când ați ieșit din Egipt, din casa robiei, căci cu mână*Cap. 6:1. puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu mâncați*Cap. 12:8. pâine dospită. 4 Astăzi*Cap. 23:15;34:18.Deut. 16:1. ieșiți, în luna spicelor*13:4 Sau: Abib.. 5 Când te va duce*Cap. 3:8. Domnul în țara canaaniților, hetiților, amoriților, heviților și iebusiților, pe care a*Cap. 6:8. jurat părinților tăi că ți-o va da, țară unde curge lapte și miere, să ții*Cap. 12:25,26. următoarea slujbă în luna aceasta. 6 Timp de șapte zile*Cap. 12:15,16., să mănânci azimi, și în ziua a șaptea, să fie o sărbătoare în cinstea Domnului. 7 În timpul celor șapte zile, să mâncați azimi; să nu se*Cap. 12:19. vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea țării tale. 8 Să spui*Vers. 14. Cap. 12:26. atunci fiului tău: ‘Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieșit din Egipt.’ 9 Să-ți fie ca un*Vers. 16. Cap. 12:14.Num. 15:39.Deut. 6:8;11:18.Prov. 1:9.Is. 49:16.Ier. 22:24.Mat. 23:5. semn pe mână și ca un semn de aducere aminte pe frunte, între ochii tăi, pentru ca Legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt. 10 Să ții*Cap. 12:14,24. porunca aceasta la vremea hotărâtă, din an în an. 11 Când te va aduce Domnul în țara canaaniților, cum a jurat ție și părinților tăi, și când ți-o va da, 12 să*Vers. 2. Cap. 22:29;34:19.Lev. 27:26.Num. 8:17;18:15.Deut. 15:19.Ezec. 44:30. închini Domnului pe orice întâi născut, chiar pe orice întâi născut din vitele pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului. 13 Să răscumperi*Cap. 34:20.Num. 18:15,16. cu un miel pe orice întâi născut*Num. 3:46,47;18:15,16. al măgăriței, iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi, de asemenea, pe orice întâi născut de parte bărbătească dintre fiii tăi. 14 Și când te va*Cap. 12:26.Deut. 6:20.Ios. 4:6,21. Vers. 3. întreba fiul tău într-o zi: ‘Ce înseamnă lucrul acesta?’, să-i răspunzi: ‘Prin mâna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei; 15 și, fiindcă Faraon se încăpățâna și nu voia să ne lase să plecăm, Domnul*Cap. 12:29. a omorât pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâii născuți ai oamenilor până la întâii născuți ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întâi născut de parte bărbătească și răscumpăr pe orice întâi născut dintre fiii mei. 16 Să-ți fie ca un semn*Vers. 9. pe mână și ca un semn de aducere aminte pe frunte, între ochi, căci prin mâna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.’"

17 După ce Faraon a lăsat pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în țara filistenilor, măcar că era mai aproape, căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară*Cap. 14:11,12.Num. 14:1-4. rău poporului văzând războiul și să se întoarcă*Deut. 17:16. în Egipt." 18 Ci Dumnezeu a pus*Cap. 14:2.Num. 33:6. pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre Marea Roșie. Copiii lui Israel au ieșit înarmați din țara Egiptului. 19 Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu*Gen. 50:25.Ios. 24:32.Fapte 7:16., să luați cu voi oasele mele de aici." 20 Au plecat*Num. 33:6. din Sucot și au tăbărât la Etam, la marginea pustiei. 21 Domnul*Cap. 14:19,24;40:38.Num. 9:15;10:34;14:14.Deut. 1:33.Neem. 9:12,19.Ps. 78:14;99:7;105:39.Is. 4:5.1 Cor. 10:1. mergea înaintea lor: ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă și ziua, și noaptea. 22 Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc, în timpul nopții.