1 Il popolo, vedendo che Mosè tardava a scendere dal monte, si radunò intorno ad Aaronne e gli disse: "Facci un dio che vada davanti a noi; poiché, quanto a Mosè, a quest’uomo che ci ha fatti uscire dal paese d’Egitto, non sappiamo che cosa gli sia accaduto". 2 E Aaronne rispose loro: "Togliete gli anelli d’oro che sono agli orecchi delle vostre mogli, dei vostri figli e delle vostre figlie, e portatemeli". 3 E tutto il popolo si tolse dagli orecchi gli anelli d’oro e li portò ad Aaronne, 4 il quale li prese dalle loro mani, e, dopo averne cesellato il modello, ne fece un vitello di metallo fuso. E quelli dissero: "O Israele, questo è il tuo dio che ti ha fatto uscire dal paese d’Egitto!". 5 Quando Aaronne vide questo, costruì un altare davanti ad esso, e fece un annuncio che diceva: "Domani sarà festa in onore dell’Eterno!". 6 Il giorno dopo, quelli si alzarono di buon’ora, offrirono olocausti e portarono dei sacrifici di ringraziamento; e il popolo si adagiò per mangiare e bere, e poi si alzò per divertirsi. 7 Allora l’Eterno disse a Mosè: "Va’, scendi; perché il tuo popolo che hai fatto uscire dal paese d’Egitto, si è corrotto; 8 si sono presto sviati dalla strada che io avevo loro ordinato di seguire; si sono fatti un vitello di metallo fuso, lo hanno adorato, gli hanno offerto sacrifici, e hanno detto: ‘O Israele, questo è il tuo dio che ti ha fatto uscire dal paese d’Egitto’". 9 L’Eterno disse ancora a Mosè: "Ho considerato bene questo popolo; ecco, è un popolo dal collo duro. 10 Ora dunque, lascia che la mia ira si infiammi contro di loro, e che io li consumi! ma di te io farò una grande nazione". 11 Allora Mosè supplicò l’Eterno, il suo Dio, e disse: "Perché, o Eterno, la tua ira si infiammerebbe contro il tuo popolo che hai fatto uscire dal paese d’Egitto con grande potenza e con mano forte? 12 Perché direbbero gli Egiziani: ‘Egli li ha fatti uscire per far loro del male, per ucciderli tra le montagne e per eliminarli dalla faccia della terra’? Calma l’ardore della tua ira e pèntiti del male di cui minacci il tuo popolo. 13 Ricordati di Abraamo, di Isacco e d’Israele, tuoi servi, ai quali giurasti per te stesso, dicendo loro: ‘Io moltiplicherò la vostra progenie come le stelle dei cieli; darò alla vostra progenie tutto questo paese di cui vi ho parlato, ed essa lo possederà per sempre’". 14 E l’Eterno si pentì del male che aveva detto di fare al suo popolo.

15 Allora Mosè si voltò e scese dal monte con le due tavole della testimonianza nelle mani: tavole scritte su entrambi i lati, da una parte e dall’altra. 16 Le tavole erano opera di Dio, e la scrittura era scrittura di Dio, incisa sulle tavole. 17 Giosuè, udendo il clamore del popolo che gridava, disse a Mosè: "Si ode un fragore di battaglia nell’accampamento". 18 E Mosè rispose: "Questo non è né grido di vittoria, né grido di vinti; il clamore che odo è di gente che canta". 19 Come fu vicino al campo, vide il vitello e le danze e l’ira di Mosè si infiammò, ed egli gettò dalle mani le tavole e le spezzò ai piedi del monte. 20 Poi prese il vitello che quelli avevano fatto, lo bruciò con il fuoco, lo ridusse in polvere, sparse la polvere sull’acqua, e la fece bere ai figli d’Israele. 21 E Mosè disse ad Aaronne: "Che ti ha fatto questo popolo, che gli hai attirato addosso un così grande peccato?". 22 Aaronne rispose: "L’ira del mio signore non si infiammi; tu conosci questo popolo, e sai che è incline al male. 23 Essi mi hanno detto: ‘Facci un dio che vada davanti a noi; poiché, quanto a Mosè, a quest’uomo che ci ha tratti fuori dal paese d’Egitto, non sappiamo che cosa gli sia accaduto’. 24 E io ho detto loro: ‘Chi ha dell’oro se lo tolga di dosso!’. Essi me lo hanno dato; io l’ho gettato nel fuoco, e n’è venuto fuori questo vitello".

25 Quando Mosè vide che il popolo era senza freno e che Aaronne lo aveva lasciato sfrenarsi esponendolo all’obbrobrio dei suoi nemici, 26 si fermò all’ingresso del campo, e disse: "Chiunque è per l’Eterno, venga a me!". E tutti i figli di Levi si radunarono presso di lui. 27 Ed egli disse loro: "Così dice l’Eterno, l’Iddio d’Israele: ‘Ognuno di voi si metta la spada al fianco; passate e ripassate nell’accampamento, da una porta all’altra di esso, e ciascuno uccida il fratello, ciascuno l’amico, ciascuno il vicino!’". 28 I figli di Levi eseguirono l’ordine di Mosè, e in quel giorno caddero circa tremila uomini. 29 Mosè aveva detto: "Consacratevi oggi all’Eterno, anzi ciascuno si consacri a prezzo del proprio figlio e del proprio fratello, affinché l’Eterno vi conceda una benedizione".

30 Il giorno dopo Mosè disse al popolo: "Voi avete commesso un grande peccato; ma ora io salirò all’Eterno; forse otterrò che il vostro peccato vi sia perdonato". 31 Mosè dunque tornò all’Eterno e disse: "Ahimè, questo popolo ha commesso un grande peccato, e si è fatto un dio d’oro; 32 tuttavia, perdona ora il loro peccato! Se no, ti prego, cancellami dal tuo libro che hai scritto!". 33 E l’Eterno rispose a Mosè: "Colui che ha peccato contro di me, quello cancellerò dal mio libro! 34 Ora va’, conduci il popolo dove ti ho detto. Ecco, il mio angelo andrà davanti a te; ma nel giorno che verrò a punire, io li punirò del loro peccato". 35 E l’Eterno percosse il popolo, perché esso era l’autore del vitello che Aaronne aveva fatto.

1 Poporul, văzând că Moise*Cap. 24:18.Deut. 9:9. zăbovește să se coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron și i-a zis*Fapte 7:40.: „Haide, fă-ne un dumnezeu care să*Cap. 13:21. meargă înaintea noastră, căci Moise, omul acela care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-a făcut!" 2 Aaron le-a răspuns: „Scoateți*Jud. 8:24-27. cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor și fiicelor voastre și aduceți-i la mine." 3 Și toți și-au scos cerceii de aur din urechi și i-au adus lui Aaron. 4 El*Cap. 20:23.Deut. 9:16.Jud. 17:3,4.1 Împ. 12:28.Neem. 9:18.Ps. 106:19.Is. 46:6.Fapte 7:41.Rom. 1:23. i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta și a făcut un vițel turnat. Și ei au zis: „Israele, iată dumnezeul tău care te-a scos din țara Egiptului!" 5 Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui și a*Lev. 23:2,4,21,37.2 Împ. 10:29.2 Cron. 30:5. strigat: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!" 6 A doua zi, s-au sculat dis-de-dimineață și au adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire*1 Cor. 10:7.. Poporul a șezut de a mâncat și a băut; apoi s-au sculat să joace.

7 Domnul a zis lui Moise*Vers. 1. Cap. 33:1.Deut. 9:12.Dan. 9:24.: „Scoală și coboară-te, căci poporul tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului, s-a*Gen. 6:11,12.Deut. 4:16;32:5.Jud. 2:19.Osea 9:9. stricat. 8 Foarte curând s-au abătut de la calea pe care le-o*Cap. 20:3,4,23.Deut. 9:16. poruncisem Eu; și-au făcut un vițel turnat, s-au închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus jertfe și au zis: ‘Israele*1 Împ. 12:28., iată dumnezeul tău care te-a scos din țara Egiptului!’" 9 Domnul a zis lui Moise: „Văd*Cap. 33:3,5;34:9.Deut. 9:6,13;31:27.2 Cron. 30:8.Is. 48:4.Fapte 7:51. că poporul acesta este un popor încăpățânat. 10 Acum*Deut. 9:14,19., lasă-Mă; mânia*Cap. 22:24. Mea are să se aprindă împotriva lor și-i voi mistui, dar pe*Num. 14:12. tine te voi face strămoșul unui neam mare." 11 Moise*Deut. 9:18,26-29.Ps. 74:1,2;106:23. s-a rugat Domnului Dumnezeului său și a zis: „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului cu mare putere și cu mână tare? 12 Pentru ce*Num. 14:13.Deut. 9:28;32:27. să zică egiptenii: ‘Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munți și ca să-i șteargă de pe fața pământului’? Întoarce-Te din iuțeala mâniei Tale și*Vers. 14. lasă-Te de răul acesta pe care vrei să-l faci poporului Tău. 13 Adu-ți aminte de Avraam, de Isaac și de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurându-Te*Gen. 22:16.Evr. 6:13. pe Tine Însuți: ‘Voi*Gen. 12:7;13:15;15:7,18;26:4;28:13;35:11,12. înmulți sămânța voastră ca stelele cerului, voi da urmașilor voștri toată țara aceasta de care am vorbit, și ei o vor stăpâni în veac.’" 14 Și Domnul S-a*Deut. 32:26.2 Sam. 24:16.1 Cron. 21:15.Ps. 106:45.Ier. 18:8;26:13,19.Ioel 2:13.Iona 3:10;4:2. lăsat de răul pe care spusese că vrea să-l facă poporului Său.

15 Moise*Deut. 9:15. s-a întors și s-a coborât de pe munte cu cele două table ale mărturiei în mână. Tablele erau scrise pe amândouă părțile, pe o parte și pe alta. 16 Tablele*Cap. 31:18. erau lucrarea lui Dumnezeu și scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table. 17 Iosua a auzit glasul poporului, care scotea strigăte, și a zis lui Moise: „În tabără este un strigăt de război!" 18 Moise a răspuns: „Strigătul acesta nu-i nici strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiți; ce aud eu este glasul unor oameni care cântă!" 19 Și, pe când se apropia de tabără, a văzut*Deut. 9:16,17. vițelul și jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână și le-a sfărâmat de piciorul muntelui. 20 A luat*Deut. 9:21. vițelul pe care-l făcuseră ei și l-a ars în foc; l-a prefăcut în cenușă, a presărat cenușa pe fața apei și a dat-o copiilor lui Israel s-o bea. 21 Moise a zis lui Aaron*Gen. 20:9;26:10.: „Ce ți-a făcut poporul acesta, de ai adus asupra lui un păcat atât de mare?" 22 Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu singur*Cap. 14:11;15:24;16:2,20,28;17:2,4. știi că poporul acesta este pornit la rău. 23 Ei mi-au zis*Vers. 1.: ‘Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-a făcut!’ 24 Eu le-am zis: ‘Cine are aur să-l scoată!’ Și mi l-au dat; l-am aruncat în foc și din el a*Vers. 1. ieșit vițelul acesta."

25 Moise a văzut că poporul era fără frâu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu*2 Cron. 28:19., spre batjocura vrăjmașilor săi; 26 s-a așezat la ușa taberei și a zis: „Cine este pentru Domnul să vină la mine!" Și toți copiii lui Levi s-au strâns la el. 27 El le-a zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Fiecare din voi să se încingă cu sabia; mergeți și străbateți tabăra de la o poartă la alta și fiecare să*Num. 25:5.Deut. 33:9. omoare pe fratele, pe prietenul și pe ruda sa.’" 28 Copiii lui Levi au făcut după porunca lui Moise și aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor. 29 Moise*Num. 25:11-13.Deut. 13:6-11;33:9,10.1 Sam. 15:18,22.Prov. 21:3.Zah. 13:3.Mat. 10:37. a zis: „Predați-vă azi în slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului și fratelui vostru, pentru ca binecuvântarea Lui să vină astăzi peste voi!"

30 A doua zi, Moise a zis poporului*1 Sam. 12:20,23.Luca 15:18.: „Ați făcut un păcat foarte mare. Am să mă sui acum la Domnul: poate*2 Sam. 16:12.Amos 5:15. că voi*Num. 25:13. căpăta iertare pentru păcatul vostru." 31 Moise s-a*Deut. 9:18. întors la Domnul și a zis: „Ah, poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Și-au făcut un dumnezeu*Cap. 20:2. de aur. 32 Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci șterge-mă*Ps. 69:28.Rom. 9:3. din*Ps. 56:8;139:16.Dan. 12:1.Filip. 4:3.Apoc. 3:5;13:8;17:8;20:12,15;21:27;22:19. cartea Ta pe care ai scris-o!" 33 Domnul a zis lui Moise: „Pe*Lev. 23:30.Ezec. 18:4. cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi șterge din cartea Mea. 34 Du-te dar și du poporul unde ți-am spus. Iată*Cap. 33:2.Num. 20:16., Îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua*Deut. 32:35.Amos 3:14.Rom. 2:5,6. răzbunării Mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!" 35 Domnul a lovit cu urgie poporul, pentru că*2 Sam. 12:9.Fapte 7:41. făcuse vițelul făurit de Aaron.