1 Mosè rispose e disse: "Ma ecco, essi non mi crederanno e non ubbidiranno alla mia voce, perché diranno: ‘L’Eterno non ti è apparso’". 2 L’Eterno allora gli disse: "Che cos’è quello che hai in mano?". Egli rispose: "Un bastone". 3 E l’Eterno disse: "Gettalo a terra". Egli lo gettò in terra, ed esso diventò un serpente; e Mosè fuggì davanti a quello. 4 Allora l’Eterno disse a Mosè: "Stendi la tua mano, e prendilo per la coda". Egli stese la mano, e lo prese, ed esso ritornò un bastone nella sua mano. 5 "Questo farai", disse l’Eterno, "affinché credano che l’Eterno, l’Iddio dei loro padri, l’Iddio di Abraamo, l’Iddio di Isacco e l’Iddio di Giacobbe ti è apparso". 6 L’Eterno gli disse ancora: "Mettiti la mano nel petto". Ed egli si mise la mano nel petto; poi la tirò fuori, ecco che la mano era lebbrosa, bianca come la neve. 7 E l’Eterno gli disse: "Rimettiti la mano nel petto". Egli si rimise la mano nel petto; poi, la tirò fuori dal petto, ecco che era ritornata come il resto della sua carne. 8 "Ora avverrà", disse l’Eterno, "che, se non ti crederanno e non daranno ascolto alla voce del primo segno, crederanno alla voce del secondo segno; 9 e se non crederanno neppure a questi due segni e non ubbidiranno alla tua voce, tu prenderai dell’acqua del Fiume, e la verserai sull’asciutto; e l’acqua che avrai preso dal Fiume, diventerà sangue sull’asciutto".

10 Mosè disse all’Eterno: "Ahimè, Signore, io non sono un oratore; non lo ero in passato, e non lo sono da quando tu hai parlato al tuo servo; poiché io sono lento di parola e di lingua". 11 E l’Eterno gli disse: "Chi ha fatto la bocca dell’uomo? o chi rende muto o sordo o veggente o cieco? non sono io, l’Eterno? 12 Ora dunque va’, e io sarò con la tua bocca, e ti insegnerò quello che dovrai dire". 13 E Mosè disse: "O Signore, manda il tuo messaggio per mezzo di chi vorrai!". 14 Allora l’ira dell’Eterno si accese contro Mosè, ed egli disse: "Non c’è Aaronne tuo fratello, il Levita? Io so che parla bene. Ed ecco che sta uscendo per incontrarti e, quando ti vedrà, si rallegrerà in cuor suo. 15 Tu gli parlerai, e gli metterai le parole in bocca; io sarò con la tua bocca e con la sua bocca, e vi insegnerò quello che dovrete fare. 16 Egli parlerà per te al popolo; e così ti servirà da bocca, e tu sarai per lui come Dio. 17 Ora prendi in mano questo bastone con il quale farai i prodigi".

18 Allora Mosè se ne andò, tornò da Ietro suo suocero, e gli disse: "Lascia che io me ne vada e torni dai miei fratelli che sono in Egitto, per vedere se sono ancora vivi". E Ietro disse a Mosè: "Va’ in pace". 19 Ora, l’Eterno disse a Mosè in Madian: "Va’, tornatene in Egitto, perché tutti quelli che cercavano di toglierti la vita sono morti". 20 Mosè dunque prese sua moglie e i suoi figli, li mise su degli asini, e tornò nel paese d’Egitto; e Mosè prese nella sua mano il bastone di Dio. 21 E l’Eterno disse a Mosè: "Quando sarai tornato in Egitto, avrai cura di fare davanti al Faraone tutti i prodigi che ti ho dato potere di compiere; ma io gli indurirò il cuore, ed egli non lascerà partire il popolo. 22 E tu dirai al Faraone: ‘Così dice l’Eterno: Israele è mio figlio, il mio primogenito; 23 e io ti dico: Lascia andare mio figlio, affinché mi serva; e se tu rifiuti di lasciarlo andare, ecco, io ucciderò tuo figlio, il tuo primogenito’".

24 E avvenne che, mentre Mosè era in viaggio, l’Eterno gli venne incontro nel luogo dove albergava, e cercò di farlo morire. 25 Allora Sefora prese una selce tagliente, recise il prepuzio di suo figlio, e lo gettò ai piedi di Mosè, dicendo: "Sposo di sangue tu sei per me!". 26 E l’Eterno lo lasciò. Allora lei disse: "Sposo di sangue a causa della circoncisione".

27 L’Eterno disse ad Aaronne: "Va’ nel deserto incontro a Mosè". Ed egli andò, lo incontrò al monte di Dio, e lo baciò. 28 E Mosè riferì ad Aaronne tutte le parole che l’Eterno lo aveva incaricato di dire, e tutti i segni prodigiosi che gli aveva ordinato di fare. 29 Mosè e Aaronne dunque andarono, e radunarono tutti gli anziani dei figli d’Israele. 30 E Aaronne riferì tutte le parole che l’Eterno aveva detto a Mosè, e fece i prodigi in presenza del popolo. 31 E il popolo prestò loro fede. Essi compresero che l’Eterno aveva visitato i figli d’Israele e aveva visto la loro afflizione, si inchinarono e adorarono.

1 Moise a răspuns și a zis: „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: ‘Nu ți S-a arătat Domnul!’" 2 Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?" El a răspuns: „Un*Vers. 17,20. toiag." 3 Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ." El l-a aruncat la pământ, și toiagul s-a prefăcut într-un șarpe. Moise fugea de el. 4 Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna și apucă-l de coadă." El a întins mâna și l-a apucat, și șarpele s-a prefăcut iarăși într-un toiag în mâna lui. 5 „Iată", a zis Domnul, „ce vei face ca să creadă*Cap. 19:9. că ți S-a arătat Domnul*Cap. 3:15. Dumnezeul părinților lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov." 6 Domnul i-a mai zis: „Bagă-ți mâna în sân." El și-a băgat mâna în sân; apoi a scos-o și iată că mâna i se acoperise de lepră și se făcuse albă ca*Num. 12:10.2 Împ. 5:27. zăpada. 7 Domnul a zis: „Bagă-ți din nou mâna în sân." El și-a băgat din nou mâna în sân, apoi a scos-o din sân și iată că mâna se făcuse*Num. 12:13,14.Deut. 32:39.2 Împ. 5:14.Mat. 8:3. iarăși cum era carnea lui. 8 „Dacă nu te vor crede", a zis Domnul, „și nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn. 9 Dacă nu vor crede nici aceste două semne și nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din râu și s-o torni pe pământ, și apa*Cap. 7:19. pe care o vei lua din râu se va preface în sânge pe pământ." 10 Moise a zis Domnului: „Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea ușoară și cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbești Tu robului Tău, căci vorba și limba*Cap. 6:12.Ier. 1:6. îmi sunt încurcate." 11 Domnul i-a zis: „Cine*Ps. 94:9. a făcut gura omului? Și cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul? 12 Du-te dar; Eu voi fi cu gura*Is. 50:4.Ier. 1:9.Mat. 10:19.Marcu 13:11.Luca 12:11,12;21:14,15. ta și te voi învăța ce vei avea de spus." 13 Moise a zis: „Ah, Doamne*Iona 1:3., trimite pe cine vei vrea să trimiți!" 14 Atunci, Domnul S-a mâniat pe Moise și a zis: „Nu-i oare acolo fratele tău, Aaron, Levitul? Știu că el vorbește ușor. Iată că el însuși vine*Vers. 27.1 Sam. 10:2,3,5. înaintea ta și, când te va vedea, se va bucura în inima lui. 15 Tu îi vei vorbi*Cap. 7:1,2. și vei pune*Num. 22:38;23:5,12,16.Deut. 18:18.Is. 51:16.Ier. 1:9. cuvintele în gura lui, și Eu voi fi cu gura ta și cu gura lui și vă voi*Deut. 5:31. învăța ce veți avea de făcut. 16 El va vorbi poporului pentru tine, îți va sluji drept gură, și tu vei ține pentru el locul lui*Cap. 7:4;18:19. Dumnezeu. 17 Ia în mână*Vers. 2. toiagul acesta cu care vei face semnele."

18 Moise a plecat și, când s-a întors la socrul său, Ietro, i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să plec și să mă întorc la frații mei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc." Ietro a zis lui Moise: „Du-te în pace!" 19 Domnul a zis lui Moise în Madian: „Du-te, întoarce-te în Egipt, căci toți*Cap. 2:15,23.Mat. 2:20. cei ce umblau să-ți ia viața au murit." 20 Moise și-a luat nevasta și copiii, i-a pus călare pe măgari și s-a întors în țara Egiptului. Și-a luat în mână toiagul*Cap. 17:9.Num. 20:8,9. lui Dumnezeu. 21 Domnul a zis lui Moise: „Plecând ca să te întorci în Egipt, vezi, toate minunile*Cap. 3:20. pe care ți le pun în mână să le faci înaintea lui Faraon. Eu*Cap. 7:3,13;9:12,35;10:1;14:8.Deut. 2:30.Ios. 11:20.Is. 63:17.Ioan 12:40.Rom. 9:18. îi voi împietri inima, și nu va lăsa pe popor să plece. 22 Tu vei zice lui Faraon: ‘Așa vorbește Domnul: «Israel*Osea 11:1.Rom. 9:4.2 Cor. 6:18. este fiul Meu, întâiul*Ier. 31:9.Iac. 1:18. Meu născut. 23 Îți spun: Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l lași să plece, voi ucide*Cap. 11:5;12:29. pe fiul tău, pe întâiul tău născut.»’" 24 În timpul călătoriei, într-un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întâlnit*Num. 22:22. Domnul și a vrut să-l*Gen. 17:14. omoare. 25 Sefora a luat o piatră ascuțită*Ios. 5:2,3., a tăiat prepuțul fiului său și l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicând: „Tu ești un soț de sânge pentru mine." 26 Și Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: „Soț de sânge!" din pricina tăierii împrejur.

27 Domnul a zis lui Aaron: „Du-te înaintea*Vers. 14. lui Moise în pustie." Aaron a plecat. A întâlnit pe Moise la muntele*Cap. 3:1. lui Dumnezeu și l-a sărutat. 28 Moise a făcut*Vers. 15,16. cunoscute lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimisese, și toate semnele*Vers. 8,9. pe care-i poruncise să le facă. 29 Moise și Aaron și-au văzut de drum*Cap. 3:16. și au adunat pe toți bătrânii copiilor lui Israel. 30 Aaron*Vers. 16. a istorisit toate cuvintele pe care le spusese Domnul lui Moise și Moise a făcut semnele înaintea poporului. 31 Poporul a crezut*Cap. 3:18. Vers. 8,9.. Astfel au aflat că Domnul cercetase*Cap. 3:16. pe copiii lui Israel, că le văzuse*Cap. 2:25;3:7. suferința și s-au plecat*Gen. 24:26. Cap. 12:27. și s-au aruncat cu fața la pământ*1 Cron. 29:20..