1 L’Eterno parlò a Mosè e ad Aaronne nel paese d’Egitto, dicendo: 2 "Questo mese sarà per voi il primo dei mesi: sarà per voi il primo dei mesi dell’anno. 3 Parlate a tutta la comunità d’Israele, e dite: ‘Il decimo giorno di questo mese, ognuno prenda un agnello per famiglia, un agnello per casa; 4 e se la casa è troppo poco numerosa per un agnello, se ne prenda uno in comune con il vicino di casa più prossimo, tenendo conto del numero delle persone; voi conterete ogni persona secondo quello che può mangiare dell’agnello. 5 Il vostro agnello sia senza difetto, maschio, dell’anno; potrete prendere un agnello o un capretto. 6 Lo serberete fino al quattordicesimo giorno di questo mese, e tutta la comunità d’Israele, riunita, lo immolerà al tramonto. 7 Poi si prenda del suo sangue, e si metta sui due stipiti e sull’architrave della porta delle case dove lo si mangerà. 8 E se ne mangi la carne in quella notte; si mangi arrostita al fuoco, con pane senza lievito e con delle erbe amare. 9 Non ne mangiate niente di poco cotto o di lessato nell’acqua, ma sia arrostito al fuoco, con la testa, le gambe e le interiora. 10 E non ne lasciate nulla che avanzi fino al mattino; e quello che ne sarà rimasto fino al mattino, bruciatelo con il fuoco. 11 Lo mangerete in questa maniera: con i vostri fianchi cinti, con i vostri calzari ai piedi e con il vostro bastone in mano; mangiatelo in fretta: è la Pasqua dell’Eterno. 12 Quella notte io passerò per il paese d’Egitto, e percuoterò ogni primogenito nel paese d’Egitto, tanto degli uomini quanto degli animali, e farò giustizia di tutti gli dèi d’Egitto. Io sono l’Eterno. 13 E quel sangue vi servirà di segno sulle case dove sarete; e quando io vedrò il sangue passerò oltre, e non ci sarà piaga su di voi per distruggervi, quando percuoterò il paese d’Egitto. 14 Quel giorno sarà per voi un giorno da commemorare e lo celebrerete come una festa in onore dell’Eterno; lo celebrerete di età in età come una festa di istituzione perenne. 15 Per sette giorni mangerete pani azzimi. Fin dal primo giorno toglierete ogni lievito dalle vostre case; poiché, chiunque mangerà pane lievitato, dal primo giorno fino al settimo sarà reciso da Israele. 16 E il primo giorno avrete una santa convocazione, e una santa convocazione il settimo giorno. Non si faccia nessun lavoro in quei giorni; si prepari soltanto quello che è necessario a ciascuno per mangiare, e non altro. 17 Osserverete dunque la festa degli azzimi; poiché in quello stesso giorno io avrò tratto le vostre schiere fuori dal paese d’Egitto; osserverete dunque quel giorno di età in età, come una istituzione perenne. 18 Mangiate pani azzimi dalla sera del quattordicesimo giorno del mese, fino alla sera del ventunesimo giorno. 19 Per sette giorni non si trovi lievito nelle vostre case; perché chiunque mangerà qualcosa di lievitato, sarà reciso dalla comunità d’Israele: sia egli straniero o nativo del paese. 20 Non mangiate nulla di lievitato; in tutte le vostre dimore mangiate pani azzimi’". 21 Mosè dunque chiamò tutti gli anziani d’Israele, e disse loro: "Sceglietevi e prendetevi degli agnelli per le vostre famiglie, e immolate la Pasqua. 22 E prendete un mazzetto di issopo, intingetelo nel sangue che sarà nel catino, e spruzzate quel sangue che sarà nel catino, l’architrave e i due stipiti delle porte; e nessuno di voi varchi la porta di casa sua, fino al mattino. 23 Poiché l’Eterno passerà per colpire gli Egiziani; e quando vedrà il sangue sull’architrave e sugli stipiti, l’Eterno passerà oltre la porta, e non permetterà al distruttore di entrare nelle vostre case per colpirvi. 24 Osservate dunque questa come una istituzione perenne per voi e per i vostri figli. 25 E quando sarete entrati nel paese che l’Eterno vi darà, come ha promesso, osservate questo rito. 26 Quando i vostri figli vi diranno: ‘Che significa per voi questo rito?’ 27 risponderete: ‘Questo è il sacrificio della Pasqua in onore dell’Eterno, il quale passò oltre le case dei figli d’Israele in Egitto, quando colpì gli Egiziani e salvò le nostre case’". 28 E il popolo si inchinò e adorò. E i figli d’Israele andarono, e fecero così; fecero come l’Eterno aveva ordinato a Mosè e ad Aaronne.

29 A mezzanotte l’Eterno colpì tutti i primogeniti nel paese di Egitto, dal primogenito del Faraone che sedeva sul suo trono al primogenito del carcerato che era in prigione, e tutti i primogeniti del bestiame. 30 Il Faraone si alzò di notte: lui con tutti i suoi servitori e tutti gli Egiziani; e ci fu un grande grido in Egitto, perché non c’era casa dove non ci fosse un morto. 31 Allora egli chiamò Mosè e Aaronne, di notte, e disse: "Alzatevi, partite di mezzo al mio popolo, voi e i figli d’Israele; e andate, servite l’Eterno, come avete detto. 32 Prendete le vostre greggi e i vostri armenti, come avete detto; andatevene, e benedite anche me!". 33 E gli Egiziani forzavano il popolo per affrettarne la partenza dal paese, perché dicevano: "Noi siamo tutti morti". 34 Il popolo portò via la sua pasta prima che fosse lievitata; avvolse le sue madie nei suoi vestiti e se le mise sulle spalle. 35 I figli d’Israele fecero come Mosè aveva detto: domandarono agli Egiziani degli oggetti d’argento, degli oggetti d’oro e dei vestiti; 36 e l’Eterno fece entrare il popolo nelle buone grazie degli Egiziani, che gli diedero ciò che domandava. Così spogliarono gli Egiziani. 37 I figli d’Israele partirono da Ramses per Succot, in numero di circa seicentomila uomini, a piedi, senza contare i fanciulli. 38 E anche una folla di gente di ogni specie salì con loro; e avevano pure greggi, armenti, bestiame in grandissima quantità. 39 E fecero cuocere la pasta che avevano portato dall’Egitto, e ne fecero delle focacce azzime; poiché la pasta non era lievitata, essendo essi stati scacciati dall’Egitto senza poter indugiare e senza potersi prendere provviste. 40 I figli d’Israele dimorarono in Egitto quattrocentotrent’anni. 41 E al termine di quattrocentotrent’anni, proprio il giorno che finivano, tutte le schiere dell’Eterno uscirono dal paese d’Egitto. 42 Questa è una notte da celebrare in onore dell’Eterno, perché egli li trasse fuori dal paese d’Egitto; questa è una notte consacrata all’Eterno, per essere osservata da tutti i figli d’Israele, di età in età. 43 E l’Eterno disse a Mosè e ad Aaronne: "Questa è la norma della Pasqua: nessuno straniero ne mangi; 44 ma qualunque servo, comprato a prezzo di denaro, dopo che lo avrai circonciso, potrà mangiarne. 45 Lo straniero di passaggio e il mercenario non ne mangino. 46 Si mangi ogni agnello in una stessa casa; non portate fuori nulla della sua carne, e non ne spezzate alcun osso. 47 Tutta la comunità d’Israele celebri la Pasqua. 48 E quando uno straniero soggiornerà con te e vorrà fare la Pasqua in onore dell’Eterno, siano prima circoncisi tutti i maschi della sua famiglia; e poi si accosti pure per celebrarla, e sia come un nativo del paese; ma nessun incirconciso ne mangi. 49 Ci sia un’unica legge per il nativo del paese e per lo straniero che soggiorna tra voi". 50 Tutti i figli d’Israele fecero così; fecero come l’Eterno aveva ordinato a Mosè e ad Aaronne. 51 E avvenne che in quello stesso giorno l’Eterno trasse i figli d’Israele fuori dal paese d’Egitto, secondo le loro schiere.

1 Domnul a zis lui Moise și lui Aaron în țara Egiptului: 2 „Luna*Cap. 13:4.Deut. 16:1. aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului. 3 Vorbiți întregii adunări a lui Israel și spuneți-i: ‘În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă. 4 Dacă sunt prea puțini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceți socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta. 5 Să fie un miel fără*Lev. 22:19-21.Mal. 1:8,14.Evr. 9:14.1 Pet. 1:19. cusur, de parte bărbătească, de un an; veți putea să luați un miel sau un ied. 6 Să-l păstrați până în ziua a paisprezecea*Lev. 23:5.Num. 9:3;28:16.Deut. 16:1,6. a lunii acesteia, și toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara*12:6 Evreiește: între cele două seri.. 7 Să ia din sângele lui și să ungă amândoi stâlpii ușii și pragul de sus al caselor unde îl vor mânca. 8 Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc, și anume s-o mănânce cu azimi*Cap. 34:25.Num. 9:11.Deut. 16:3.1 Cor. 5:8. și cu verdețuri amare. 9 Să nu-l mâncați crud sau fiert în apă, ci să fie*Deut. 16:7. fript la foc: atât capul, cât și picioarele și măruntaiele. 10 Să*Cap. 23:18;34:25. nu lăsați nimic din el până a doua zi dimineața; și dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineața, să-l ardeți în foc. 11 Când îl veți mânca, să aveți mijlocul încins, încălțămintea în picioare și toiagul în mână și să-l mâncați în grabă, căci sunt Paștele*Deut. 16:5. Domnului. 12 În noaptea aceea, Eu voi trece*Cap. 11:4,5.Amos 5:17. prin țara Egiptului și voi lovi pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la oameni până la dobitoace, și voi face judecată împotriva tuturor zeilor*Num. 33:4. Egiptului; Eu*Cap. 6:2., Domnul. 13 Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veți fi. Eu voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi, așa că nu vă va nimici nicio urgie atunci când voi lovi țara Egiptului. 14 Și pomenirea*Cap. 13:9. acestei zile s-o păstrați și s-o prăznuiți printr-o sărbătoare*Lev. 23:4,5.2 Împ. 23:21. în cinstea Domnului; s-o prăznuiți ca o*Vers. 24,43. Cap. 13:10. lege veșnică pentru urmașii voștri. 15 Timp de șapte*Cap. 13:6,7;23:15;34:18,25.Lev. 23:5,6.Num. 28:17.Deut. 16:3,8.1 Cor. 5:7. zile, veți mânca azimi. Din cea dintâi zi, veți scoate aluatul din casele voastre, căci oricine va mânca pâine dospită din ziua întâi până în ziua a șaptea va fi nimicit*Gen. 17:14.Num. 9:13. din Israel. 16 În ziua dintâi, veți avea o adunare de sărbătoare*Lev. 23:7,8.Num. 28:18,25. sfântă; și în ziua a șaptea, veți avea o adunare de sărbătoare sfântă. Să nu faceți nicio muncă în zilele acelea; veți putea numai să pregătiți mâncarea fiecărui ins. 17 Să țineți Sărbătoarea Azimilor, căci chiar*Cap. 13:3. în ziua aceea voi scoate oștile voastre din țara Egiptului; să țineți ziua aceea ca o lege veșnică pentru urmașii voștri. 18 În luna întâi, din a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncați azimi, până în seara zilei a douăzeci și una a lunii*Lev. 23:5.Num. 28:16.. 19 Timp de*Cap. 23:15;34:18.Deut. 16:3.1 Cor. 5:7,8. șapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca pâine dospită va fi nimicit*Num. 9:13. din adunarea lui Israel, fie străin, fie băștinaș. 20 Să nu mâncați pâine dospită, ci, în toate locuințele voastre, să mâncați azimi.’" 21 Moise a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le-a zis: „Duceți-vă de luați un miel*Vers. 3.Num. 9:4.Ios. 5:10.2 Împ. 23:21.Ezra 6:20.Mat. 26:18,19.Marcu 14:12-16.Luca 22:7. pentru familiile voastre și înjunghiați Paștele. 22 Să luați*Evr. 11:28. apoi un mănunchi de isop, să-l înmuiați în sângele din strachină și să ungeți*Vers. 7. pragul de sus și cei doi stâlpi ai ușii cu sângele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă până dimineața. 23 Când*Vers. 12,13. va trece Domnul ca să lovească Egiptul și va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi stâlpi ai ușii, Domnul va trece pe lângă ușă și nu*Ezec. 9:6.Apoc. 7:3;9:4. va îngădui Nimicitorului*2 Sam. 24:16.1 Cor. 10:10.Evr. 11:28. să intre în casele voastre ca să vă lovească. 24 Să păziți lucrul acesta ca o lege pentru voi și pentru copiii voștri în veac. 25 Când veți intra în țara pe care v-o va da Domnul*Cap. 3:8,17., după făgăduința Lui, să țineți acest obicei sfânt. 26 Și când*Cap. 13:8,14.Deut. 32:7.Ios. 4:6.Ps. 78:6. vă vor întreba copiii voștri: ‘Ce înseamnă obiceiul acesta?’, 27 să răspundeți*Vers. 11.: ‘Este jertfa de Paște în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul și ne-a scăpat casele noastre.’" Poporul s-a*Cap. 4:31. plecat și s-a închinat până la pământ. 28 Și copiii lui Israel au plecat și au făcut*Evr. 11:28. cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut.

29 La*Cap. 11:4. miezul nopții, Domnul a*Num. 33:4.Ps. 78:51;105:36;135:8;136:10. lovit pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la*Cap. 4:23;11:5. întâiul născut al lui Faraon, care ședea pe scaunul lui de domnie, până la întâiul născut al celui închis în temniță și până la toți întâii născuți ai dobitoacelor. 30 Faraon s-a sculat noaptea, el și toți slujitorii lui și toți egiptenii, și au fost mari țipete*Cap. 11:6.Prov. 21:13.Amos 5:17.Iac. 2:13. în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort. 31 În aceeași noapte, Faraon a chemat*Cap. 11:1.Ps. 105:38. pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Sculați-vă, ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și*Cap. 10:9. copiii lui Israel. Duceți-vă să slujiți Domnului, cum ați zis. 32 Luați-vă*Cap. 10:26. și oile și boii, cum ați zis, duceți-vă și*Gen. 27:34. binecuvântați-mă." 33 Egiptenii*Cap. 11:8.Ps. 105:38. zoreau poporul și se grăbeau să-i scoată din țară, căci ziceau: „Altfel, toți*Gen. 20:3. vom pieri." 34 Poporul și-a luat plămădeala (coca) înainte de a se dospi. Și-au învelit postăvile cu plămădeala în haine și le-au pus pe umeri. 35 Copiii lui Israel au făcut ce spusese Moise și au cerut egiptenilor*Cap. 3:22;11:2. vase de argint, vase de aur și haine. 36 Domnul a*Cap. 3:21;11:3. făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor, care le-au împlinit cererea. Și astfel au*Gen. 15:14. Cap. 3:22.Ps. 105:37. jefuit pe egipteni.

37 Copiii*Num. 33:3,5. lui Israel au plecat din*Gen. 47:11. Ramses spre Sucot, în număr de aproape*Gen. 12:2;46:3. Cap. 38:26.Num. 1:46;11:21. șase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afară de copii. 38 O mulțime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau și turme însemnate de oi și boi. 39 Cu plămădeala pe care o luaseră din Egipt și care nu se dospise încă, au făcut turte fără aluat, căci fuseseră izgoniți*Cap. 6:1;10:11;12:33. de egipteni fără să mai poată zăbovi și fără să-și ia merinde cu ei. 40 Șederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci*Gen. 15:13.Fapte 7:6.Gal. 3:17. de ani. 41 Și, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oștile*Cap. 7:4. Vers. 51. Domnului au ieșit din țara Egiptului. 42 Noaptea*Deut. 16:6. aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului, pentru că atunci i-a scos din țara Egiptului. Noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului de toți copiii lui Israel și de urmașii lor.

43 Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: „Iată porunca*Num. 9:14. privitoare la Paște: niciun străin să nu mănânce din ele. 44 Să tai împrejur*Gen. 17:12,13. pe orice rob cumpărat cu bani, și apoi să mănânce din ele. 45 Veneticul*Lev. 22:10. și simbriașul să nu mănânce. 46 Să nu le mănânce decât într-o singură casă; să nu luați deloc carne afară din casă și să nu zdrobiți*Num. 9:12.Ioan 19:33,36. niciun os. 47 Toată*Vers. 6.Num. 9:13. adunarea lui Israel să facă Paștele. 48 Dacă un străin*Num. 9:14. care va locui la tine va vrea să facă Paștele Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, și va fi ca și băștinașul, dar niciun netăiat împrejur să nu mănânce din ele. 49 Aceeași lege*Num. 9:14;15:15,16.Gal. 3:28. va fi pentru băștinaș ca și pentru străinul care va locui în mijlocul vostru." 50 Toți copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut. 51 Și chiar în ziua aceea*Vers. 41., Domnul a scos din țara Egiptului pe copiii lui Israel, după*Cap. 6:26. oștile lor.