1 Dopo queste cose, Absalom si procurò una carrozza, dei cavalli, e cinquanta uomini che correvano davanti a lui. 2 Absalom si alzava la mattina presto e si metteva da un lato della strada che conduceva alle porte della città; quando qualcuno, avendo un processo, si recava dal re per chiedere giustizia, Absalom lo chiamava, e gli diceva: "Di quale città sei?", l’altro gli rispondeva: "Il tuo servo è di tale e tale tribù d’Israele". 3 Allora Absalom gli diceva: "Vedi, la tua causa è buona e giusta, ma non c’è chi sia delegato dal re per sentirti". 4 Poi Absalom aggiungeva: "Oh, se facessero me giudice del paese! Chiunque avesse un processo o un affare verrebbe da me, e io gli farei giustizia". 5 E quando uno gli si avvicinava per prostrarsi davanti a lui, egli gli porgeva la mano, lo abbracciava e lo baciava. 6 Absalom faceva così con tutti quelli d’Israele che andavano dal re per chiedere giustizia; in questo modo Absalom rubò il cuore alla gente d’Israele. 7 Dopo quattro anni Absalom disse al re: "Ti prego, lasciami andare a Ebron a sciogliere un voto che feci all’Eterno. 8 Poiché, durante la sua residenza a Ghesur, in Siria, il tuo servo fece un voto, dicendo: ‘Se l’Eterno mi riconduce a Gerusalemme, io servirò l’Eterno!’". 9 Il re gli disse: "Va’ in pace!". Così egli si alzò e andò a Ebron. 10 Intanto Absalom mandò degli emissari per tutte le tribù d’Israele, a dire: "Quando udrete il suono della tromba, direte: ‘Absalom è proclamato re a Ebron’". 11 Con Absalom partirono da Gerusalemme duecento uomini, i quali, essendo stati invitati, partirono in tutta la loro semplicità, senza sapere nulla. 12 Absalom, mentre offriva i sacrifici, mandò a chiamare Aitofel, il Ghilonita, consigliere di Davide, perché venisse dalla sua città di Ghilo. La congiura acquistava forza, e il popolo attorno ad Absalom cresceva sempre più di numero. 13 Venne a Davide un messaggero, che disse: "Il cuore degli uomini d’Israele si è rivolto verso Absalom". 14 Allora Davide disse a tutti i suoi servi che erano con lui a Gerusalemme: "Alzatevi, fuggiamo; altrimenti, nessuno di noi scamperà dalle mani di Absalom. Affrettatevi a partire, affinché, con una marcia rapida, non ci sorprenda, piombandoci addosso rovinosamente, e non colpisca la città mettendola a fil di spada". 15 I servi del re gli dissero: "Ecco i tuoi servi, pronti a fare tutto quello che piacerà al re, nostro signore". 16 Il re dunque partì, seguito da tutta la sua casa, e lasciò dieci concubine a custodire il palazzo. 17 Il re partì, seguito da tutto il popolo, e si fermarono a Bet-Merac. 18 Tutti i servi del re camminavano al suo fianco; e tutti i Cheretei, tutti i Peletei e tutti i Ghittei, che in seicento erano venuti da Gat, al suo seguito, camminavano davanti al re. 19 Allora il re disse a Ittai di Gat: "Perché vuoi venire anche tu con noi? Torna indietro e rimani con il re; poiché sei uno straniero e per di più un esule dalla tua patria. 20 Tu sei arrivato soltanto ieri e oggi dovrei farti andare vagando qua e là con noi, mentre io stesso non so dove vado? Torna indietro e riconduci con te i tuoi fratelli; siano con te la misericordia e la fedeltà dell’Eterno!". 21 Ma Ittai rispose al re, dicendo: "Com’è vero che l’Eterno vive e che vive il re mio signore, in qualunque luogo sarà il re mio signore, per morire o per vivere, là sarà pure il tuo servo". 22 Allora Davide disse a Ittai: "Va’, passa oltre!". E Ittai, il Ghitteo, passò oltre con tutta la sua gente e con tutti i fanciulli che erano con lui. 23 Tutti quelli del paese piangevano ad alta voce, mentre tutto il popolo passava. Il re passò il torrente Chidron, e tutto il popolo passò, prendendo la via del deserto. 24 Ecco venire anche Sadoc con tutti i Leviti, i quali portavano l’arca del patto di Dio. E mentre Abiatar saliva, essi posarono l’arca di Dio, finché tutto il popolo non ebbe terminato di uscire dalla città. 25 E il re disse a Sadoc: "Riporta in città l’arca di Dio! Se io trovo grazia agli occhi dell’Eterno, egli mi farà tornare e mi farà vedere l’arca e la sua dimora; 26 ma se dice: ‘Io non ti gradisco’, eccomi; faccia di me quello che vorrà". 27 Il re disse ancora al sacerdote Sadoc: "Vedi? Torna in pace in città con i due vostri figli: Aimaas, tuo figlio, e Gionatan, figlio di Abiatar. 28 Guardate, io aspetterò nelle pianure del deserto, finché mi sia portata qualche notizia da parte vostra". 29 Così Sadoc e Abiatar riportarono l’arca di Dio a Gerusalemme, e dimorarono là. 30 Davide saliva il monte degli Ulivi; saliva piangendo e camminava con il capo coperto e a piedi scalzi; e tutta la gente che era con lui aveva il capo coperto e, salendo, piangeva. 31 Qualcuno venne a dire a Davide: "Aitofel è con Absalom tra i congiurati". Allora Davide disse: "Ti prego, o Eterno, rendi vani i consigli di Aitofel!". 32 Quando Davide fu giunto in cima al monte, al luogo dove si adora Dio, gli venne incontro Cusai, l’Archita, con la tunica stracciata e il capo coperto di polvere. 33 Davide gli disse: "Se tu passi oltre con me, mi sarai di peso; 34 ma se torni in città e dici ad Absalom: ‘Io sarò tuo servo, o re; come fui servo di tuo padre nel passato, così sarò adesso servo tuo’, tu cambierai in mio favore i consigli di Aitofel. 35 Laggiù avrai con te i sacerdoti Sadoc e Abiatar. Tutto quello che sentirai dire della casa del re, lo farai sapere ai sacerdoti Sadoc e Abiatar. 36 Siccome essi hanno con sé i loro due figli, Aimaas figlio di Sadoc e Gionatan figlio di Abiatar, per mezzo di loro mi farete sapere tutto quello che avrete sentito". 37 Così Cusai, amico di Davide, tornò in città, e Absalom entrò in Gerusalemme.

1 După*Cap. 12:11. aceea, Absalom și-a pregătit care și cai și cincizeci de oameni care*1 Împ. 1:5. alergau înaintea lui. 2 Se scula dis-de-dimineață și stătea la marginea drumului, la poartă. Și ori de câte ori avea cineva vreo neînțelegere și se ducea la împărat la judecată, Absalom îl chema și zicea: „Din ce cetate ești?" După ce-i răspundea: „Sunt din cutare seminție a lui Israel", 3 Absalom îi zicea: „Iată, pricina ta este bună și dreaptă, dar nimeni din partea împăratului nu te va asculta." 4 Absalom zicea: „De*Jud. 9:29. m-ar pune pe mine judecător în țară! Orice om care ar avea o neînțelegere și o judecată ar veni la mine, și i-aș face dreptate." 5 Și, când se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mâna, îl apuca și-l săruta. 6 Absalom se purta așa cu toți aceia din Israel care se duceau la împărat să ceară dreptate. Și Absalom câștiga*Rom. 16:18. inima oamenilor lui Israel. 7 După trecere de patruzeci*15:7 Sau: patru. de ani, Absalom a zis împăratului: „Dă-mi voie să mă duc la Hebron să împlinesc o juruință pe care am făcut-o Domnului. 8 Căci robul*Gen. 28:20,21. tău a făcut o juruință*1 Sam. 16:2., când*Cap. 13:38. locuiam la Gheșur, în Siria, și am zis: Dacă mă va aduce Domnul înapoi la Ierusalim, voi da cinste Domnului." 9 Împăratul i-a zis: „Du-te în pace." Absalom s-a sculat și a plecat la Hebron. 10 Absalom a trimis iscoade în toate semințiile lui Israel să spună: „Când veți auzi sunetul trâmbiței, să ziceți: ‘Absalom s-a făcut împărat la Hebron!’" 11 Două sute de oameni din Ierusalim, care fuseseră poftiți*1 Sam. 9:13;16:3,5., au însoțit pe Absalom, și l-au însoțit în prostia*Gen. 20:5. lor fără să știe nimic. 12 Pe când aducea Absalom jertfele, a trimis în cetatea Ghilo după Ahitofel Ghilonitul*Ios. 15:51., sfetnicul*Ps. 41:9;55:12-14. lui David. Uneltirea căpăta putere și poporul se îndrepta în număr tot mai mare*Ps. 3:1. de partea lui Absalom.

13 Cineva a venit și a dat de știre lui David și a zis: „Inima*Vers. 6.Jud. 9:3. oamenilor lui Israel s-a întors spre Absalom." 14 Și David a zis tuturor slujitorilor lui care erau cu el la Ierusalim: „Sculați-vă să fugim*Cap. 19:9. Ps. 3, titlu., căci nu vom scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiți-vă de plecare, altfel, nu va întârzia să ne ajungă și va arunca nenorocirea peste noi și va trece cetatea prin ascuțișul sabiei." 15 Slujitorii împăratului i-au zis: „Slujitorii tăi vor face tot ce va voi domnul nostru, împăratul." 16 Împăratul*Ps. 3, titlu. a ieșit, și toată casa lui mergea după el, și a lăsat zece*Cap. 16:21,22. țiitoare pentru paza casei. 17 Împăratul a ieșit astfel și tot poporul îl urma. Și s-au oprit la cea din urmă casă. 18 Toți slujitorii lui, toți cheretiții*Cap. 8:18. și toți peletiții au trecut alături de el și toți gatiții, în număr de șase sute de oameni, veniți din Gat după el, au trecut înaintea împăratului. 19 Împăratul a zis lui Itai*Cap. 18:2. din Gat: „Pentru ce să vii și tu cu noi? Întoarce-te și rămâi cu împăratul, căci ești străin și ai fost luat chiar din țara ta. 20 De ieri ai venit, și azi să te fac să rătăcești cu noi încoace și încolo, când nici eu însumi nu știu unde*1 Sam. 23:13. mă duc! Întoarce-te și ia și pe frații tăi cu tine. Domnul să se poarte cu tine cu bunătate și credincioșie!" 21 Itai a răspuns împăratului și a zis: „Viu*Rut 1:16,17.Prov. 17:17;18:24. este Domnul și viu este domnul meu, împăratul, că în locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi și robul tău." 22 David a zis atunci lui Itai: „Du-te și treci!" Și Itai din Gat a trecut înainte, cu toți oamenii lui și toți copiii care erau cu el. 23 Tot ținutul plângea și scotea țipete mari la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi și el pârâul Chedron și tot poporul a apucat pe drumul care duce în*Cap. 16:2. pustie. 24 Țadoc era și el acolo și, cu el, toți leviții, ducând*Num. 4:15. chivotul legământului lui Dumnezeu, și au așezat jos chivotul lui Dumnezeu, și Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieșit din cetate. 25 Împăratul a zis lui Țadoc: „Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi*Ps. 43:3. și mă va face să văd chivotul și locașul lui. 26 Dar dacă va zice: ‘Nu-mi place*Num. 14:8. Cap. 22:20.1 Împ. 10:9.2 Cron. 9:8.Is. 62:4. de tine’, iată-mă, să facă ce va crede cu*1 Sam. 3:18. mine." 27 Împăratul a mai zis preotului Țadoc: „Înțelegi? Întoarce-te*1 Sam. 9:9. în pace în cetate, cu fiul tău Ahimaaț și cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii*Cap. 17:17. ai voștri. 28 Vedeți, voi aștepta*Cap. 17:16. în câmpiile pustiei până ce-mi vor veni vești din partea voastră." 29 Astfel, Țadoc și Abiatar au dus înapoi chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim și au rămas acolo. 30 David a suit Dealul Măslinilor. Suia plângând și cu capul*Cap. 9:4.Est. 6:12. acoperit și mergea cu picioarele goale*Is. 20:2,4., și toți cei ce erau cu el și-au acoperit*Ier. 14:3,4. și ei capul și suiau plângând*Ps. 126:6.. 31 Au venit și au spus lui David: „Ahitofel*Ps. 3:1,2;55:12. este împreună cu Absalom printre uneltitori." Și David a zis: „Doamne, nimicește*Cap. 16:23;17:14,23. sfaturile lui Ahitofel!" 32 Când a ajuns David pe vârf, unde s-a închinat înaintea lui Dumnezeu, iată că Hușai, Architul, a venit înaintea lui, cu haina sfâșiată*Cap. 1:2. și capul acoperit cu țărână. 33 David i-a zis: „Dacă vei veni cu mine, îmi vei fi o*Cap. 19:35. povară. 34 Dimpotrivă, vei nimici pentru mine sfaturile lui Ahitofel dacă te vei întoarce în cetate și vei zice lui Absalom: ‘Împărate, eu voi fi robul*Cap. 16:19. tău; odinioară am fost robul tatălui tău, dar acum sunt robul tău.’ 35 Preoții Țadoc și Abiatar nu vor fi acolo cu tine? Tot ce vei afla din casa împăratului spune*Cap. 17:15,16. preoților Țadoc și Abiatar. 36 Și fiindcă ei au acolo la*Vers. 27. ei pe cei doi fii ai lor, pe Ahimaaț, fiul lui Țadoc, și pe Ionatan, fiul lui Abiatar, prin ei îmi veți trimite tot ce veți afla." 37 Hușai, prietenul*Cap. 16:16.1 Cron. 27:33. lui David, s-a întors dar în cetate. Și Absalom*Cap. 16:15. a intrat în Ierusalim.