1 Ioab, figlio di Seruia, accortosi che il cuore del re si inclinava verso Absalom, 2 fece venire da Tecoa, una donna saggia, alla quale disse: "Fingi di essere in lutto: mettiti una veste da lutto, non ti ungere con olio, e sii come una donna che piange da molto tempo un morto; 3 poi entra presso il re e parlagli così e così". E Ioab le suggerì le parole da dire. 4 La donna di Tecoa andò dunque a parlare al re, si gettò con la faccia a terra, si prostrò, e disse: "O re, aiutami!". 5 Il re le disse: "Che hai?". E lei rispose: "Purtroppo io sono una vedova; mio marito è morto. 6 La tua serva aveva due figli, i quali litigarono tra di loro in campagna e, siccome non c’era nessuno che li separasse, uno colpì l’altro, e lo uccise. 7 Ed ecco che tutta la famiglia è insorta contro la tua serva, dicendo: ‘Consegnaci colui che ha ucciso il fratello, affinché lo facciamo morire per vendicare il fratello che egli ha ucciso e per sterminare così anche l’erede’. In questo modo spegneranno il tizzone che mi è rimasto e non lasceranno a mio marito né nome né discendenza sulla faccia della terra". 8 Il re disse alla donna: "Vattene a casa tua: io darò degli ordini a tuo riguardo". 9 La donna di Tecoa disse al re: "O re mio signore, la colpa cada su me e sulla casa di mio padre, ma il re e il suo trono non ne siano responsabili". 10 E il re: "Se qualcuno parla contro di te, portalo da me, e vedrai che non ti toccherà più". 11 Allora lei disse: "Ti prego, il re invochi l’Eterno, il tuo Dio, come testimone perché il vendicatore del sangue non aumenti la rovina e non sia sterminato mio figlio". Ed egli rispose: "Com’è vero che l’Eterno vive, non cadrà a terra un capello di tuo figlio!". 12 Allora la donna disse: "Ti prego! lascia che la tua serva dica ancora una parola al re, mio signore!". Egli rispose: "Parla". 13 La donna riprese: "Perché pensi così contro il popolo di Dio? Dalla parola che il re ha ora pronunciata risulta essere in un certo modo colpevole, in quanto non richiama colui che ha esiliato. 14 Noi dobbiamo morire e siamo come acqua versata a terra che non si può più raccogliere, ma Dio non toglie la vita, anzi medita il modo in cui l’esiliato non rimanga confinato lontano da lui. 15 Ora, se io sono venuta a parlare così al re mio signore è perché il popolo mi ha fatto paura e la tua serva ha detto: ‘Voglio parlare al re; forse il re farà quello che gli dirà la sua serva; 16 il re ascolterà la sua serva e la libererà dalle mani di quelli che vogliono sterminare me e mio figlio dall’eredità di Dio’. 17 La tua serva diceva: ‘Possa la parola del re, mio signore, darmi tranquillità!’, poiché il re mio signore è come un angelo di Dio per discernere il bene dal male. L’Eterno, il tuo Dio, sia con te!". 18 Il re rispose e disse alla donna: "Ti prego, non nascondermi ciò che io ti domanderò". La donna disse: "Parli pure il re, mio signore". 19 E il re: "Dietro a tutto questo non c’è forse la mano di Ioab?". La donna rispose: "Com’è vero che l’anima tua vive, o re mio signore, la cosa sta né più né meno come ha detto il re mio signore; infatti, il tuo servo Ioab è colui che mi ha dato questi ordini, ed è lui che ha messo tutte queste parole in bocca alla tua serva. 20 Il tuo servo Ioab ha fatto così per dare un altro aspetto all’affare di Absalom; ma il mio signore ha la sapienza di un angelo di Dio e conosce tutto quello che avviene sulla terra". 21 Allora il re disse a Ioab: "Ecco, voglio fare ciò che hai chiesto; va’ dunque, e fa’ tornare il giovane Absalom". 22 Ioab si gettò con la faccia a terra, si prostrò, benedisse il re, e disse: "Oggi il tuo servo riconosce che ha trovato grazia ai tuoi occhi, o re, mio signore; poiché il re ha fatto ciò che il suo servo gli ha chiesto". 23 Ioab dunque si alzò, andò a Ghesur e condusse Absalom a Gerusalemme. 24 E il re disse: "Che egli si ritiri in casa sua e non veda la mia faccia!". Così Absalom si ritirò in casa sua e non vide la faccia del re. 25 Ora in tutto Israele non c’era un uomo che fosse celebrato per la sua bellezza al pari di Absalom; dalla pianta del piede fino alla cima del capo non c’era in lui nessun difetto. 26 E quando si faceva tagliare i capelli (e se li faceva tagliare ogni anno perché la capigliatura gli pesava troppo) il peso dei suoi capelli era di duecento sicli a peso del re. 27 Ad Absalom nacquero tre figli e una figlia di nome Tamar, che era donna di bell’aspetto. 28 Absalom abitò a Gerusalemme due anni, senza vedere la faccia del re. 29 Poi Absalom fece chiamare Ioab per mandarlo dal re ma egli non volle andare da lui; lo mandò a chiamare una seconda volta, ma Ioab non volle andare. 30 Allora Absalom disse ai suoi servi: "Guardate! Il campo di Ioab è vicino al mio e c’è dell’orzo; andate ad appiccarvi il fuoco!". E i servi di Absalom diedero fuoco al campo. 31 Allora Ioab si alzò, andò a casa di Absalom, e gli disse: "Perché i tuoi servi hanno dato fuoco al mio campo?". 32 Absalom rispose a Ioab: "Io ti avevo mandato a dire: ‘Vieni qua, perché io possa mandarti dal re a dirgli: Perché sono tornato da Ghesur? Meglio per me, se io fossi ancora là!’. Ora dunque fa’ in modo che io veda la faccia del re! e se c’è in me qualche colpa, che egli mi faccia morire!". 33 Ioab allora andò dal re e gli riferì la cosa. Il re fece chiamare Absalom, il quale andò da lui e si prostrò con la faccia a terra in sua presenza; e il re baciò Absalom.

1 Ioab, fiul Țeruiei, a băgat de seamă că inima împăratului era aprinsă de dor după*Cap. 13:39. Absalom. 2 A trimis să aducă din Tecoa*2 Cron. 11:6. o femeie iscusită și i-a zis: „Fă-te că plângi și îmbracă-te*Rut 3:3. în haine de jale; nu te unge cu untdelemn și fii ca o femeie care de multă vreme plânge după un mort. 3 Să te duci astfel la împărat și să-i vorbești așa și așa." Și Ioab*Cap. 14:19.Exod 4:15. i-a spus ce trebuia să zică. 4 Femeia aceea din Tecoa s-a dus să vorbească împăratului. A căzut*1 Sam. 20:41. Cap. 1:2. cu fața la pământ, s-a închinat și a zis: „Împărate, scapă-mă*2 Împ. 6:26,28.!" 5 Împăratul i-a zis: „Ce ai?" Ea a răspuns: „Da, sunt văduvă*Cap. 12:1., bărbatul mi-a murit! 6 Roaba ta avea doi fii; amândoi s-au certat pe câmp și n-a fost nimeni să-i despartă; unul a lovit pe celălalt și l-a omorât. 7 Și iată că toată familia*Num. 35:19.Deut. 19:12. s-a ridicat împotriva roabei tale, zicând: ‘Scoate încoace pe ucigașul fratelui său! Vrem să-l omorâm pentru viața fratelui său pe care l-a ucis; vrem să nimicim chiar și pe moștenitor!’ Ei ar stinge astfel și tăciunele care-mi mai rămâne, ca să nu lase bărbatului meu nici nume, nici urmaș viu pe fața pământului." 8 Împăratul a zis femeii: „Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine." 9 Femeia din Tecoa a zis împăratului: „Asupra mea*Gen. 27:13.1 Sam. 25:24.Mat. 27:25., împărate, domnul meu, și asupra casei tatălui meu să cadă pedeapsa; împăratul*Cap. 3:28,29.1 Împ. 2:33. și scaunul lui de domnie să nu aibă nimic de suferit." 10 Împăratul a zis: „Dacă va vorbi cineva împotriva ta, să-l aduci la mine și nu se va mai atinge de tine." 11 Ea a zis: „Să-și aducă aminte împăratul de Domnul Dumnezeul tău, pentru ca răzbunătorul sângelui*Num. 35:19. să nu mărească prăpădul și să nu mi se nimicească fiul!" Și el a zis: „Viu este*1 Sam. 14:45.Fapte 27:34. Domnul că un păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ!" 12 Femeia a zis: „Dă voie roabei tale să spună o vorbă domnului meu, împăratul." Și el a zis: „Vorbește!" 13 Femeia a zis: „Pentru ce gândești tu astfel cu privire la poporul*Jud. 20:2. lui Dumnezeu, căci nu iese chiar din cuvintele împăratului că împăratul este ca și vinovat când nu cheamă înapoi pe acela pe care l-a*Cap. 13:37,38. izgonit? 14 Trebuie negreșit să murim*Iov 34:15.Evr. 9:27. și vom fi ca niște ape vărsate pe pământ, care nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viața, ci dorește*Num. 35:15,25,28. ca fugarul să nu rămână izgonit dinaintea Lui. 15 Acum, dacă am venit să spun aceste lucruri împăratului, domnul meu, am venit pentru că poporul m-a înspăimântat. Și roaba ta a zis: ‘Vreau să vorbesc împăratului; poate că împăratul va face ce va zice roaba sa.’ 16 Da, împăratul va asculta pe roaba sa ca să scape din mâna celor ce caută să ne nimicească, pe mine și pe fiul meu, din moștenirea lui Dumnezeu. 17 Roaba ta a zis: ‘Cuvântul domnului meu, împăratul, să-mi dea odihnă. Căci domnul meu, împăratul, este ca un înger*Vers. 20. Cap. 19:27. al lui Dumnezeu, gata să audă binele și răul.’ Și Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine." 18 Împăratul a răspuns și a zis femeii: „Nu-mi ascunde ce te voi întreba." Și femeia a zis: „Să vorbească domnul meu, împăratul!" 19 Împăratul a zis atunci: „Oare mâna lui Ioab nu este ea cu tine în toată treaba aceasta?" Și femeia a răspuns: „Viu este sufletul tău, împărate, domnul meu, că nu este cu putință nicio abatere, nici la dreapta, nici la stânga, de la tot ce a zis domnul meu, împăratul. În adevăr, robul tău Ioab mi-a poruncit și a pus în*Vers. 3. gura roabei tale toate aceste cuvinte. 20 Ca să dea o altă înfățișare lucrului, a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Dar domnul meu este tot atât de înțelept*Vers. 17. Cap. 19:27. ca și un înger al lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce se petrece pe pământ."

21 Împăratul a zis lui Ioab: „Iată, vreau să fac lucrul acesta; du-te dar de adu înapoi pe tânărul Absalom." 22 Ioab a căzut cu fața la pământ, s-a închinat și a binecuvântat pe împăratul. Apoi a zis: „Robul tău cunoaște azi că am căpătat trecere înaintea ta, împărate, domnul meu, fiindcă împăratul lucrează după cuvântul robului său." 23 Ioab s-a sculat, a plecat în Gheșur*Cap. 13:37. și a adus pe Absalom înapoi la Ierusalim. 24 Dar împăratul a zis: „Să se ducă în casa lui și să nu-mi vadă*Gen. 43:3. Cap. 3:13. fața." Și Absalom s-a dus în casa lui și n-a văzut fața împăratului. 25 Nu era om în tot Israelul așa de vestit ca Absalom în privința frumuseții lui; din talpa*Is. 1:6. piciorului până în creștetul capului n-avea niciun cusur. 26 Când își tundea capul – și-l tundea în fiecare an, pentru că părul îi era greu – greutatea părului de pe capul lui era de două sute de sicli, după greutatea împăratului. 27 Lui Absalom i s-au născut*Cap. 18:18. trei fii și o fiică, numită Tamar, care era o femeie frumoasă la chip. 28 Absalom a locuit doi ani la Ierusalim fără să vadă*Vers. 24. fața împăratului. 29 Apoi a chemat pe Ioab să-l trimită la împărat, dar Ioab n-a voit să vină la el. L-a chemat a doua oară, și Ioab tot n-a vrut să vină. 30 Absalom a zis atunci slujitorilor lui: „Vedeți, ogorul lui Ioab este lângă al meu; are orz pe el; duceți-vă și puneți-i foc." Și slujitorii lui Absalom au pus foc câmpului. 31 Ioab s-a sculat și s-a dus la Absalom acasă. Și i-a zis: „Pentru ce au pus slujitorii tăi foc câmpului meu?" 32 Absalom a răspuns lui Ioab: „Iată, ți-am trimis vorbă și ți-am zis: ‘Vino aici și te voi trimite la împărat să-i spui: «Pentru ce m-am întors din Gheșur? Ar fi fost mai bine pentru mine să fiu și acum acolo.»’ Doresc acum să văd fața împăratului și, dacă este vreo nelegiuire în mine, să mă omoare." 33 Ioab s-a dus la împărat și i-a spus lucrul acesta. Și împăratul a chemat pe Absalom, care a venit la el și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea lui. Împăratul a sărutat*Gen. 33:4;45:15.Luca 15:20. pe Absalom.