1 L’Eterno si accese di nuovo d’ira contro Israele, e incitò Davide contro il popolo, dicendo: "Va’ e fa’ il censimento d’Israele e di Giuda". 2 Il re disse a Ioab, che era il capo dell’esercito e che era con lui: "Recati da tutte le tribù d’Israele, da Dan fino a Beer-Sceba, e fate il censimento del popolo perché io ne sappia il numero". 3 Ioab rispose al re: "L’Eterno, il tuo Dio, moltiplichi il popolo cento volte più di quello che è, e faccia sì che gli occhi del re, mio signore, possano vederlo! Ma perché il re mio signore prende piacere nel fare questo?". 4 Ma l’ordine del re prevalse contro Ioab e contro i capi dell’esercito, e Ioab e i capi dell’esercito partirono dalla presenza del re per andare a fare il censimento del popolo d’Israele. 5 Passarono il Giordano e si accamparono ad Aroer, a destra della città che è in mezzo alla valle di Gad, e presso Iazer. 6 Poi andarono in Galaad e nel paese di Tatim-Odsi; poi andarono a Dan-Iaan e nei dintorni di Sidone; 7 andarono alla fortezza di Tiro e in tutte le città degli Ivvei e dei Cananei, e finirono con il meridione di Giuda, e Beer-Sceba. 8 Percorsero così tutto il paese, e dopo nove mesi e venti giorni tornarono a Gerusalemme. 9 Ioab consegnò al re la cifra del censimento del popolo: c’erano in Israele ottocentomila uomini forti, adatti a portare le armi; e in Giuda, cinquecentomila. 10 Dopo che Davide ebbe fatto il censimento del popolo, provò un rimorso al cuore, e disse all’Eterno: "Io ho gravemente peccato in ciò che ho fatto; ma ora, o Eterno, perdona l’iniquità del tuo servo, poiché io ho agito con grande stoltezza". 11 E quando Davide si fu alzato la mattina, la parola dell’Eterno fu così rivolta al profeta Gad, il veggente di Davide: 12 "Va’ a dire a Davide: ‘Così dice l’Eterno: Io ti propongo tre cose: scegline una, e quella farò’". 13 Gad venne dunque a Davide, gli riferì questo, e disse: "Vuoi sette anni di carestia nel tuo paese, oppure tre mesi di fuga davanti ai tuoi nemici che ti inseguono, oppure tre giorni di peste nel tuo paese? Ora rifletti e vedi che cosa io debba rispondere a colui che mi ha mandato". 14 Davide disse a Gad: "Io sono in una grande angoscia! Ebbene, che cadiamo nelle mani dell’Eterno, perché le sue compassioni sono immense; ma che io non cada nelle mani degli uomini!". 15 Così l’Eterno mandò la peste in Israele, da quella mattina fino al tempo fissato; e da Dan a Beer-Sceba morirono settantamila persone del popolo. 16 Mentre l’angelo stendeva la sua mano su Gerusalemme per distruggerla, l’Eterno si pentì della calamità che aveva inflitta, e disse all’angelo che distruggeva il popolo: "Basta; ritira ora la tua mano!". Ora l’angelo dell’Eterno si trovava presso l’aia di Arauna, il Gebuseo. 17 Davide, vedendo l’angelo che colpiva il popolo, disse all’Eterno: "Sono io che ho peccato; sono io che ho agito ingiustamente; ma queste pecore che hanno fatto? La tua mano si volga dunque contro di me e contro la casa di mio padre!". 18 Quel giorno Gad venne da Davide, e gli disse: "Sali, erigi un altare all’Eterno nell’aia di Arauna, il Gebuseo". 19 E Davide salì, secondo la parola di Gad, come l’Eterno aveva comandato. 20 Arauna guardò e vide il re e i suoi servi che si dirigevano verso di lui; e Arauna uscì e si prostrò davanti al re, con la faccia a terra. 21 Poi Arauna disse: "Perché il re, mio signore, viene dal suo servo?". E Davide rispose: "Per comprare da te quest’aia ed erigervi un altare all’Eterno, affinché la piaga cessi di infierire sul popolo". 22 Arauna disse a Davide: "Il re, mio signore, prenda e offra quello che gli piacerà! Ecco i buoi per l’olocausto; e le macchine per trebbiare e gli arnesi per i buoi serviranno da legna. 23 Tutte queste cose, o re, Arauna te le dà". Poi Arauna disse al re: "L’Eterno, il tuo Dio, ti sia propizio!". 24 Ma il re rispose ad Arauna: "No, io comprerò da te queste cose per il loro prezzo e non offrirò all’Eterno, al mio Dio, olocausti che non mi costino nulla". E Davide comprò l’aia e i buoi per cinquanta sicli d’argento; 25 costruì là un altare all’Eterno e offrì olocausti e sacrifici di ringraziamento. Così l’Eterno fu placato verso il paese, e la piaga cessò di infierire sul popolo.

1 Domnul S-a aprins de mânie*Cap. 21:1. din nou împotriva lui Israel și a stârnit pe David împotriva lor, zicând: „Du-te*1 Cron. 27:23,24. și fă numărătoarea lui Israel și a lui Iuda." 2 Și împăratul a zis lui Ioab, căpetenia oștirii, care se afla lângă el: „Străbate toate semințiile lui Israel, de la Dan*Jud. 20:1. până la Beer-Șeba; să se facă numărătoarea poporului și să știu*Ier. 17:5. la cât se ridică numărul lor." 3 Ioab a zis împăratului: „Domnul Dumnezeul tău să facă poporul de o sută de ori mai mare, și împăratul, domnul meu, să vadă cu ochii lui lucrul acesta! Dar pentru ce vrea împăratul, domnul meu, să facă lucrul acesta?" 4 Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab și căpeteniilor oștirii, și Ioab și căpeteniile oștirii au plecat de la împărat ca să facă numărătoarea poporului Israel. 5 Au trecut Iordanul și au tăbărât la Aroer*Deut. 2:36.Ios. 13:9,16., la dreapta cetății care este în mijlocul văii Gad și lângă Iaezer*Num. 22:1,3.. 6 Au venit până la Galaad și în țara lui Tahtim-Hodși. S-au dus până la Dan-Iaan*Ios. 19:47.Jud. 18:29. și în împrejurimile Sidonului*Ios. 19:28.Jud. 18:28.. 7 Au venit până la cetățuia Tir și în toate cetățile heviților și ale canaaniților. Au ieșit spre partea de miazăzi a lui Iuda, la Beer-Șeba. 8 Au străbătut astfel toată țara și au ajuns la Ierusalim după nouă luni și douăzeci de zile. 9 Ioab a dat împăratului numărul poporului: erau*1 Cron. 21:5. în Israel opt sute de mii de oameni de război care scoteau sabia și în Iuda cinci sute de mii de oameni.

10 David a simțit cum îi bătea*1 Sam. 24:5. inima după ce făcuse numărătoarea poporului. Și a zis Domnului: „Am săvârșit un mare*Cap. 12:13. păcat făcând lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoiește și iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un*1 Sam. 13:13. nebun!" 11 A doua zi, când s-a sculat David, cuvântul Domnului a vorbit astfel prorocului Gad*1 Sam. 22:5., văzătorul*1 Sam. 9:9.1 Cron. 29:29. lui David: 12 „Du-te și spune lui David: ‘Așa vorbește Domnul: «Îți pun înainte trei nenorociri; alege una din ele, și te voi lovi cu ea.»’" 13 Gad s-a dus la David și i-a făcut cunoscut lucrul acesta zicând: „Vrei șapte ani de foamete*1 Cron. 21:13. în țara ta sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmașilor tăi, care te vor urmări, sau să bântuie ciuma trei zile în țară? Acum alege și vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite." 14 David a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtorare! O, mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările*Ps. 103:8,13,14;119:156. Lui sunt nemărginite, dar să nu*Is. 47:6.Zah. 1:15. cad în mâinile oamenilor!" 15 Domnul*1 Cron. 21:14;27:24. a trimis ciuma în Israel de dimineață până la vremea hotărâtă. Și, din Dan până la Beer-Șeba, au murit șaptezeci de mii de oameni din popor. 16 Pe*Exod 12:23.1 Cron. 21:15. când îngerul întindea mâna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S-a căit*Gen. 6:6.1 Sam. 15:11.Ioel 2:13,14. de răul acela și a zis îngerului care ucidea poporul: „Destul! Trage-ți mâna acum." Îngerul Domnului era lângă aria lui Aravna*1 Cron. 21:15. Vers. 18.2 Cron. 3:1., Iebusitul. 17 David, văzând pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: „Iată că am*1 Cron. 21:17. păcătuit! Eu sunt vinovat. Dar oile acestea ce au făcut? Mâna Ta să se îndrepte dar împotriva mea și împotriva casei tatălui meu!" 18 În ziua aceea, Gad a venit la David și i-a zis: „Suie-te*1 Cron. 21:18. și înalță un altar Domnului în aria lui Aravna, Iebusitul." 19 David s-a suit, după cuvântul lui Gad, cum poruncise Domnul. 20 Aravna s-a uitat și a văzut pe împărat și pe slujitorii lui îndreptându-se spre el și Aravna a ieșit și s-a închinat înaintea împăratului, cu fața la pământ. 21 Aravna a zis: „Pentru ce vine domnul meu împăratul la slujitorul lui?" Și David*Gen. 23:8-16. a răspuns: „Ca să cumpăr de la tine aria și să zidesc în ea un altar Domnului, pentru ca să înceteze urgia*Num. 16:48,50. aceasta de peste popor." 22 Aravna a zis lui David: „Să ia domnul meu împăratul aria și să aducă în ea jertfele care-i vor plăcea; vezi*1 Împ. 19:21., boii vor fi pentru arderea-de-tot și carele cu uneltele lor vor ține loc de lemne." 23 Aravna a dat împăratului totul. Și Aravna a zis împăratului: „Domnul Dumnezeul tău să te*Ezec. 20:40,41. primească!" 24 Dar împăratul a zis lui Aravna: „Nu! Vreau s-o cumpăr de la tine pe preț de argint și nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi-de-tot care să nu mă coste nimic." Și David a cumpărat*1 Cron. 21:24,25. aria și boii cu cincizeci de sicli de argint. 25 David a zidit acolo un altar Domnului și a adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire.

Atunci, Domnul*Cap. 21:14. a fost potolit față de țară și a încetat urgia*Vers. 21. de deasupra lui Israel.