1 Oh, perché non sei tu come un mio fratello, allattato al seno di mia madre! Trovandoti fuori, ti bacerei, e nessuno mi disprezzerebbe. 2 Ti condurrei, ti introdurrei in casa di mia madre, tu mi ammaestreresti e io ti darei da bere del vino aromatico, del succo del mio melograno. 3 La sua sinistra sia sotto il mio capo, e la sua destra mi abbracci! 4 O figlie di Gerusalemme, io vi scongiuro, non svegliate, non svegliate l’amore mio, finché lei non lo desideri!

Le figlie di Gerusalemme:

5 Chi è colei che sale dal deserto appoggiata all’amico suo?

L’amata all’amato:

Io t’ho svegliato sotto il melo, dove tua madre ti ha partorito, dove colei che ti ha partorito, si è sgravata di te. 6 Mettimi come un sigillo sul tuo cuore, come un sigillo sul tuo braccio; perché l’amore è forte come la morte, la gelosia è dura come il soggiorno dei morti. I suoi ardori sono ardori di fuoco, fiamma dell’Eterno. 7 Le grandi acque non potrebbero spegnere l’amore, e dei fiumi non potrebbero sommergerlo. Se uno desse tutti i beni di casa sua in cambio dell’amore, sarebbe del tutto disprezzato.

I fratelli dell’amata:

8 Noi abbiamo una piccola sorella, che non ha ancora seni; che faremo della nostra sorella, quando si tratterà di lei? 9 Se è un muro, costruiremo su di lei una torretta d’argento; se è un uscio, la chiuderemo con una tavola di cedro.

L’amata all’amato:

10 Io sono un muro e i miei seni sono come torri; io sono stata ai suoi occhi come colei che ha trovato pace. 11 Salomone aveva una vigna a Baal-Amon; egli affidò la vigna a dei guardiani, ognuno dei quali portava, come frutto, mille sicli d’argento. 12 La mia vigna, che è mia, la guardo io; tu, Salomone, tieni pure per te i tuoi mille sicli, e ne abbiano duecento quelli che guardano il frutto della tua!

L’amato all’amata:

13 O tu che dimori nei giardini, dei compagni stanno attenti alla tua voce! Fammela udire!

L’amata all’amato:

14 Fuggi, amico mio, come una gazzella o un cerbiatto, sui monti degli aromi!

1 O, de ai fi fratele meu, care a supt la țâțele mamei mele!

Când te-aș întâlni în uliță, te-aș săruta

și nimeni nu m-ar ține de rău.

2 Te-aș lua și te-aș aduce la casa mamei mele;

ea m-ar învăța să-ți dau să bei vin*Prov. 9:2. mirositor,

must din rodiile mele.

3 Mâna lui stângă*Cap. 2:6. să fie sub capul meu

și dreapta lui să mă îmbrățișeze! –

4 Vă rog*Cap. 2:7;3:5. fierbinte, fiice ale Ierusalimului,

nu stârniți, nu treziți dragostea

până nu vine ea. –

5 Cine*Cap. 3:6. este aceea care se suie din pustie

rezemată de iubitul ei și zicând:

„Te-am trezit sub măr;

acolo te-a născut mamă-ta,

acolo te-a născut și te-a făcut ea"? –

6 Pune-mă*Is. 49:16.Ier. 22:24.Hag. 2:23. ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău;

căci dragostea este tare ca moartea,

și gelozia este neînduplecată ca Locuința morților;

jarul ei este jar de foc,

o flacără a Domnului.

7 Apele cele mari nu pot să stingă dragostea,

și râurile n-ar putea s-o înece;

de*Prov. 6:35. ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste,

tot n-ar avea decât dispreț. –

8 Avem o soră micuță*Ezec. 23:33.,

care n-are încă țâțe.

Ce vom face cu sora noastră

în ziua când îi vor veni pețitorii?

9 Dacă este zid,

vom zidi niște zimți de argint pe ea;

dar dacă este ușă,

o vom închide cu o scândură de cedru. –

10 Eu sunt un zid și țâțele mele sunt ca niște turnuri;

în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.

11 Solomon avea o vie la Baal-Hamon;

a închiriat-o*Mat. 21:33. unor păzitori

și fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.

12 Via mea, care este a mea, o păstrez eu.

Ține-ți, Solomoane, cei o mie de sicli,

și două sute fie ale celor ce păzesc rodul! –

13 Tu, care locuiești în grădini,

niște prieteni își pleacă urechea la glasul tău:

binevoiește*Cap. 2:14. și fă-mă să-l aud! –

14 Vino*Apoc. 22:17,20. repede, iubitule,

ca*Cap. 2:17. o căprioară sau ca puiul de cerb

pe munții plini de mirozne!