Le figlie di Gerusalemme:

1 Dov’è andato il tuo amico, o più bella fra le donne? Da che parte si è diretto l’amico tuo? Noi lo cercheremo con te.

L’amata alle figlie di Gerusalemme:

2 Il mio amico è sceso nel suo giardino, nelle aie degli aromi a pasturare le greggi nei giardini e cogliere gigli. 3 Io sono dell’amico mio; e l’amico mio, che pastura il gregge fra i gigli, è mio.

L’amato all’amata:

4 Amica mia, tu sei bella come Tirsa, vaga come Gerusalemme, tremenda come un esercito a bandiere spiegate. 5 Distogli da me i tuoi occhi, che mi turbano. I tuoi capelli sono come un gregge di capre, sospese ai fianchi di Galaad. 6 I tuoi denti sono come un branco di pecore, che tornano dal lavatoio; tutte hanno dei gemelli, non ce n’è nessuna che sia sterile; 7 le tue gote, dietro al tuo velo, sono come un pezzo di melagrana. 8 Ci sono sessanta regine, ottanta concubine, e fanciulle senza numero; 9 ma la mia colomba, la perfetta mia, è unica; è l’unica di sua madre, la prescelta di colei che l’ha partorita. Le fanciulle la vedono e la proclamano beata; la vedono pure le regine e le concubine, e la lodano. 10 Chi è colei che appare come l’alba, bella come la luna, pura come il sole, tremenda come un esercito a bandiere spiegate?

L’amata all’amato:

11 Io sono scesa nel giardino dei noci a vedere le piante verdi della valle, a vedere se le viti mettevano le loro gemme, se i melograni erano in fiore.

12 Non so come, ma l’anima mia mi ha posta sui carri di Ammi-Nadìb.

1 Unde s-a dus iubitul tău,

cea mai*Cap. 1:8. frumoasă dintre femei?

Încotro a apucat iubitul tău,

ca să-l căutăm și noi împreună cu tine? –

2 Iubitul meu s-a coborât la grădina lui, la stratul de miresme,

ca să-și pască turma în grădini și să culeagă crini.

3 Eu sunt a*Cap. 2:16;7:10. iubitului meu și iubitul meu este al meu;

el își paște turma între crini. –

4 Frumoasă ești, iubito, ca Tirța, plăcută ca Ierusalimul,

dar cumplită*Vers. 10. ca niște oști sub steagurile lor.

5 Întoarce-ți ochii de la mine,

căci mă tulbură.

Perii tăi sunt ca*Cap. 4:1. o turmă de capre

care poposesc pe coama Galaadului.

6 Dinții*Cap. 4:2. tăi sunt ca o turmă de oi

care ies din scăldătoare,

toate cu gemeni,

și niciuna din ele nu este stearpă.

7 Obrazul tău este ca*Cap. 4:3. o jumătate de rodie,

sub marama ta…

8 Am șaizeci de împărătese, optzeci de țiitoare

și fete fără număr,

9 dar numai una singură este porumbița mea, neprihănita mea;

ea este singură la mama sa,

cea mai aleasă a celei ce a născut-o.

Fetele o văd și o numesc fericită;

împărătesele și țiitoarele, de asemenea, o laudă. –

10 „Cine este aceea care se ivește ca zorile,

frumoasă ca luna,

curată ca soarele,

dar cumplită*Vers. 4. ca niște oști sub steagurile lor?" –

11 M-am coborât în grădina cu nuci

să*Cap. 7:12. văd verdeața din vale,

să văd dacă a înmugurit via

și dacă au înflorit rodiile.

12 Dar, fără să bag de seamă, dorința mea m-a dus

la carele poporului unui om ales. –

13 Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito!

Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. –

Ce aveți voi să vă uitați la Sulamita

ca la niște fete ce joacă în cor*6:13 Evreiește: din Mahanaim (Gen. 32:2).?