L’amato all’amata:

1 Come sei bella, amica mia, come sei bella! I tuoi occhi, dietro al tuo velo, somigliano a quelli delle colombe; i tuoi capelli sono come un gregge di capre, sospese ai fianchi del monte di Galaad. 2 I tuoi denti sono come un branco di pecore tosate che tornano dal lavatoio; tutte hanno dei gemelli, non ce n’è nessuna che sia sterile. 3 Le tue labbra somigliano a un filo di scarlatto e la tua bocca è graziosa; le tue gote, dietro il tuo velo, sono come un pezzo di melagrana. 4 Il tuo collo è come la torre di Davide, costruita per essere un’armeria; mille scudi vi sono appesi, tutte le targhe dei prodi. 5 I tuoi seni sono due gemelli di gazzella, che pascolano fra i gigli. 6 Prima che spiri la brezza del giorno e che le ombre fuggano, io me ne andrò al monte della mirra e al colle dell’incenso. 7 Tu sei tutta bella, amica mia, e non c’è nessun difetto in te. 8 Vieni con me dal Libano, o mia sposa, vieni con me dal Libano! Guarda dalla cima dell’Amana, dalla cima del Senir e dell’Ermon, dalle spelonche dei leoni, dai monti dei leopardi. 9 Tu mi hai rapito il cuore, o mia sorella, o sposa mia! Tu mi hai rapito il cuore con un solo dei tuoi sguardi, con uno solo dei monili del tuo collo. 10 Quanto sono dolci le tue carezze, o mia sorella, o sposa mia! Come le tue carezze sono migliori del vino, come l’odore dei tuoi profumi è più soave di tutti gli aromi! 11 O sposa mia, le tue labbra stillano miele, miele e latte sono sotto la tua lingua, e l’odore delle tue vesti è come l’odore del Libano. 12 O mia sorella, o sposa mia, tu sei un giardino serrato, una sorgente chiusa, una fonte sigillata. 13 I tuoi germogli sono un giardino di melograni e di alberi di frutti deliziosi, di piante di cipro e di nardo; 14 di nardo e di croco, di canna odorosa e di cinnamomo, e di ogni albero da incenso; di mirra e di aloe, e di ogni più squisito aroma. 15 Tu sei una fontana di giardino, una sorgente di acqua viva, un ruscello che scende giù dal Libano.

L’amata all’amato:

16 Sorgi, vento del nord, e vieni, o vento del sud! Soffiate sul mio giardino, in modo che se ne spandano gli aromi! Venga l’amico mio nel suo giardino, e ne mangi i frutti deliziosi!

1 Ce frumoasă*Cap. 1:15;5:12. ești, iubito, ce frumoasă ești!

Ochii tăi sunt ochi de porumbiță, sub marama ta.

Părul tău este ca o turmă*Cap. 6:5. de capre,

poposită pe coama muntelui Galaad.

2 Dinții*Cap. 6:6. tăi sunt ca o turmă de oi tunse

care ies din scăldătoare,

toate cu gemeni, și niciuna din ele nu este stearpă.

3 Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz

și gura ta este drăguță;

obrazul*Cap. 6:7. tău este ca o jumătate de rodie,

sub marama ta.

4 Gâtul*Cap. 7:4. tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă*Neem. 3:19. de arme;

o mie de scuturi atârnă de el,

toate scuturi de viteji.

5 Amândouă*Prov. 5:19. Cap. 7:3. țâțele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare

care pasc între crini.

6 Până*Cap. 2:17. se răcorește ziua și până fug umbrele,

voi veni la tine, munte de mir,

și la tine, deal de tămâie.

7 Ești frumoasă de*Efes. 5:27. tot, iubito,

și n-ai niciun cusur.

8 Vino cu mine din Liban, mireaso,

vino cu mine din Liban!

Privește din vârful muntelui Amana,

din vârful munților Senir și*Deut. 3:9. Hermon,

din vizuinile leilor,

din munții pardoșilor!

9 Mi-ai răpit inima, soro mireaso,

mi-ai răpit inima numai cu o privire,

numai cu unul din lănțișoarele de la gâtul tău!

10 Ce lipici în dezmierdările tale, soro mireaso!

Dezmierdările tale prețuiesc mai*Cap. 1:2. mult decât vinul

și miresmele tale sunt mai plăcute decât toate miroznele!

11 Miere picură din buzele tale, mireaso,

miere*Prov. 24:13,14. Cap. 5:1. și lapte se află sub limba ta

și*Gen. 27:27.Osea 14:6,7. mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.

12 Ești o grădină închisă, soro mireaso,

un izvor închis, o fântână pecetluită.

13 Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade,

mălini negri și nard;

14 nard și șofran,

trestie mirositoare și scorțișoară, cu tot felul de tufari de tămâie,

smirnă și aloe, cu cele mai alese miresme.

15 O fântână din grădini,

un izvor de ape*Ioan 4:10;7:38. vii

ce curge din Liban.

16 Scoală-te, crivățule! Vino, vântule de miazăzi!

Suflați peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! –

Să intre*Cap. 5:1. iubitul meu în grădina lui

și să mănânce din roadele ei alese! –