1 Il figlio saggio ascolta l’istruzione di suo padre, ma il beffardo non ascolta rimproveri.

2 Per il frutto delle sue labbra uno gode del bene, ma il desiderio dei perfidi è la violenza.

3 Chi custodisce la sua bocca preserva la propria vita; chi apre troppo le labbra va incontro alla rovina.

4 L’anima del pigro desidera, e non ha nulla, ma l’anima dei diligenti sarà soddisfatta pienamente.

5 Il giusto odia la menzogna, ma l’empio getta sugli altri calunnie e vergogna.

6 La giustizia protegge l’uomo che cammina nell’integrità, ma l’empietà abbatte il peccatore.

7 C’è chi fa il ricco e non ha nulla; c’è chi fa il povero e ha grandi beni.

8 La ricchezza di un uomo serve come riscatto della sua vita, ma il povero non ode mai minacce.

9 La luce dei giusti è gaia, ma la lampada degli empi si spegne.

10 Dall’orgoglio non viene che contesa, ma la sapienza è con chi dà retta ai consigli.

11 La ricchezza male acquistata va diminuendo, ma chi accumula a poco a poco la aumenta.

12 La speranza insoddisfatta fa languire il cuore, ma il desiderio adempiuto è un albero di vita.

13 Chi disprezza la parola si costituisce, di fronte a essa, debitore, ma chi rispetta il comandamento sarà ricompensato.

14 L’insegnamento del saggio è una fonte di vita per schivare le insidie della morte.

15 Buon senno procura favore, ma il procedere dei perfidi è nocivo.

16 Ogni uomo accorto agisce con conoscenza, ma l’insensato fa sfoggio di follia.

17 Il messo malvagio cade in sciagure, ma l’ambasciatore fedele porta guarigione.

18 Miseria e vergogna a chi rifiuta la correzione, ma chi dà retta alla riprensione è onorato.

19 Il desiderio adempiuto è dolce all’anima, ma agli insensati fa orrore evitare il male.

20 Chi va con i saggi diventa saggio, ma il compagno degli insensati diventa cattivo.

21 Il male perseguita i peccatori, ma il giusto è ricompensato con il bene.

22 L’uomo buono lascia un’eredità ai figli dei suoi figli, ma la ricchezza del peccatore è riservata al giusto.

23 Il campo lavorato dal povero dà cibo in abbondanza, ma c’è chi perisce per mancanza di equità.

24 Chi risparmia la verga odia suo figlio, ma chi lo ama, lo corregge per tempo.

25 Il giusto ha di che mangiare a sazietà, ma il ventre degli empi manca di cibo.

1 Un fiu înțelept ascultă învățătura tatălui său,

dar*1 Sam. 2:25. batjocoritorul n-ascultă mustrarea.

2 Prin rodul gurii*Cap. 12:14. ai parte de bine,

dar cei stricați au parte de silnicie.

3 Cine-și*Ps. 39:1. Cap. 21:23.Iac. 3:2. păzește gura își păzește sufletul;

cine-și deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.

4 Leneșul*Cap. 10:4. dorește mult, și totuși n-are nimic,

dar cei harnici se satură.

5 Cel neprihănit urăște cuvintele mincinoase,

dar cel rău se face urât și se acoperă de rușine.

6 Neprihănirea*Cap. 11:3,5,6. păzește pe cel nevinovat,

dar răutatea aduce pierzarea păcătosului.

7 Unul*Cap. 12:9. face pe bogatul, și n-are nimic,

altul face pe săracul, și are totuși mari avuții.

8 Omul cu bogăția lui își răscumpără viața,

dar săracul n-ascultă mustrarea.

9 Lumina*Iov 18:5,6;21:17. Cap. 24:20. celor neprihăniți arde voioasă,

dar candela celor răi se stinge.

10 Prin mândrie se ațâță numai certuri,

dar înțelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.

11 Bogăția*Cap. 10:2;20:21. câștigată fără trudă scade,

dar ce se strânge încetul cu încetul crește.

12 O nădejde amânată îmbolnăvește inima,

dar o dorință*Vers. 19. împlinită este un pom de viață.

13 Cine nesocotește*2 Cron. 36:16. Cuvântul Domnului se pierde,

dar cine se teme de poruncă este răsplătit.

14 Învățătura*Cap. 10:11;14:27;16:22. înțeleptului este un izvor de viață,

ca să abată pe om din cursele*2 Sam. 22:6. morții.

15 O minte sănătoasă câștigă bunăvoință,

dar calea celor stricați este pietroasă.

16 Orice*Cap. 12:23;15:2. om chibzuit lucrează cu cunoștință,

dar nebunul își dă la iveală nebunia.

17 Un sol rău cade în nenorocire,

dar un sol credincios*Cap. 25:13. aduce tămăduire.

18 Sărăcia și rușinea sunt partea celui ce leapădă certarea,

dar cel*Cap. 15:5,31. ce ia seama la mustrare este pus în cinste.

19 Împlinirea unei dorințe*Vers. 12. este dulce sufletului,

dar celor nebuni le este urât să se lase de rău.

20 Cine umblă cu înțelepții se face înțelept,

dar cui îi place să se însoțească cu nebunii o duce rău.

21 Nenorocirea urmărește pe cei*Ps. 32:10. ce păcătuiesc,

dar cei neprihăniți vor fi răsplătiți cu fericire.

22 Omul de bine lasă moștenitori pe copiii copiilor săi,

dar bogățiile*Iov 27:16,17. Cap. 28:8.Ecl. 2:26. păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit.

23 Ogorul pe care-l desțelenește săracul dă o hrană*Cap. 12:11. îmbelșugată,

dar mulți pier din pricina nedreptății lor.

24 Cine*Cap. 19:18;22:15;23:13;29:15,17. cruță nuiaua urăște pe fiul său,

dar cine-l iubește îl pedepsește îndată.

25 Cel*Ps. 34:10;37:3. neprihănit mănâncă până se satură,

dar pântecele celor răi duce lipsă.