1 Chi si separa dagli altri cerca la propria soddisfazione e si arrabbia contro tutto ciò che è giusto.

2 Lo stolto prende piacere, non nella prudenza, ma soltanto nel manifestare ciò che ha nel cuore.

3 Quando viene l’empio, viene anche il disprezzo e, con la vergogna, viene il disonore.

4 Le parole della bocca di un uomo sono acque profonde; la fonte di sapienza è un ruscello che scorre perenne.

5 Non è bene avere dei riguardi personali per l’empio, per fare torto al giusto nel giudizio.

6 Le labbra dello stolto causano liti, e la sua bocca attira percosse.

7 La bocca dello stolto è la sua rovina, e le sue labbra sono un laccio per la sua anima.

8 Le parole del maldicente sono come ghiottonerie, e penetrano fino nell’intimo delle viscere.

9 Anche colui che è pigro nel suo lavoro è fratello del dissipatore.

10 Il nome dell’Eterno è una forte torre; il giusto vi corre e vi trova un alto rifugio.

11 I beni del ricco sono la sua città forte; sono come un’alta muraglia, nella sua immaginazione.

12 Prima della rovina, il cuore dell’uomo s’innalza, ma l’umiltà precede la gloria.

13 Chi risponde prima di avere ascoltato, mostra la sua follia, e rimane confuso.

14 Lo spirito dell’uomo lo sostiene quando egli è infermo; ma lo spirito abbattuto chi lo solleverà?

15 Il cuore dell’uomo intelligente acquista la scienza, e l’orecchio dei saggi la cerca.

16 I regali che uno fa gli aprono la strada e gli danno accesso ai grandi.

17 Il primo a perorare la propria causa sembra che abbia ragione; ma viene l’altra parte, e lo mette alla prova.

18 La sorte fa cessare le liti e decide fra i grandi.

19 Un fratello offeso è più inespugnabile di una città forte; e le liti tra fratelli sono come le sbarre di un castello.

20 Con il frutto della sua bocca l’uomo sazia il corpo; si sazia con il prodotto delle sue labbra.

21 Morte e vita sono in potere della lingua; chi la ama ne mangerà i frutti.

22 Chi ha trovato moglie ha trovato un bene e ha ottenuto un favore dall’Eterno.

23 Il povero parla supplicando, e il ricco risponde con durezza.

24 Chi ha molti amici li ha per sua disgrazia; ma c’è un amico che è più affezionato di un fratello.

1 Cel ursuz caută ce-i place lui,

se supără de orice lucru bun.

2 Nebunului nu-i este de învățătură,

ci vrea să arate ce știe el.

3 Când vine cel rău, vine și disprețul

și, odată cu rușinea, vine și ocara.

4 Cuvintele gurii unui om sunt ca niște ape*Cap. 10:11;20:5. adânci;

izvorul înțelepciunii este ca un șuvoi*Ps. 78:2. care curge întruna.

5 Nu*Lev. 19:15.Deut. 1:17;16:19. Cap. 24:23;28:21. este bine să ai în vedere fața celui rău,

ca să nedreptățești pe cel neprihănit la judecată.

6 Vorbele nebunului aduc ceartă

și gura lui înjură până stârnește lovituri.

7 Gura*Cap. 10:14;12:13;13:3.Ecl. 10:12. nebunului îi aduce pieirea

și buzele îi sunt o cursă pentru suflet.

8 Cuvintele*Cap. 12:18;26:22. bârfitorului sunt ca prăjiturile:

alunecă până în fundul măruntaielor.

9 Cine se lenevește în lucrul lui

este frate*Cap. 28:24. cu cel ce nimicește.

10 Numele Domnului este un turn*2 Sam. 22:3,51.Ps. 18:2;27:1;61:3,4;91:2;144:2. tare;

cel neprihănit fuge în el și stă la adăpost.

11 Averea*Cap. 10:15. este o cetate întărită pentru cel bogat;

în închipuirea lui, ea este un zid înalt.

12 Înainte*Cap. 11:2;15:33;16:18. de pieire, inima omului se îngâmfă,

dar smerenia merge înaintea slavei.

13 Cine răspunde fără*Ioan 7:51. să fi ascultat

face o prostie și își trage rușinea.

14 Duhul omului îl sprijină la boală.

Dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?

15 O inimă pricepută dobândește știința

și urechea celor înțelepți caută știința.

16 Darurile*Gen. 32:20.1 Sam. 25:27. Cap. 17:8;21:14. unui om îi fac loc

și-i deschid intrarea înaintea celor mari.

17 Cel care vorbește întâi în pricina lui pare că are dreptate,

dar vine celălalt și-l ia la cercetare.

18 Sorțul pune capăt neînțelegerilor

și hotărăște între cei puternici.

19 Frații nedreptățiți sunt mai greu de câștigat decât o cetate întărită

și certurile lor sunt tot așa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărătești.

20 Din rodul*Cap. 12:14;13:2. gurii lui își satură omul trupul,

din venitul buzelor lui se satură.

21 Moartea*Mat. 12:37. și viața sunt în puterea limbii;

oricine o iubește îi va mânca roadele.

22 Cine*Cap. 19:14;31:10. găsește o nevastă bună găsește fericirea;

este un har pe care-l capătă de la Domnul.

23 Săracul vorbește rugându-se,

dar bogatul răspunde cu*Iac. 2:3. asprime.

24 Cine își face mulți prieteni îi face spre nenorocirea lui,

dar*Cap. 17:17. este un prieten care ține mai mult la tine decât un frate.