1 Io sono l’uomo che ha visto l’afflizione sotto la verga del suo furore. 2 Egli mi ha condotto, mi ha fatto camminare nelle tenebre e non nella luce. 3 Sì, contro di me di nuovo volge la sua mano tutto il giorno.
4 Egli ha consumato la mia carne e la mia pelle, ha spezzato le mie ossa. 5 Ha costruito contro di me e mi ha circondato di veleno e di affanno. 6 Mi ha fatto abitare in luoghi tenebrosi, come quelli che sono morti da lungo tempo.
7 Egli mi ha circondato di un muro, perché non esca; mi ha caricato di pesanti catene. 8 Anche quando grido e chiedo aiuto, egli chiude l’accesso alla mia preghiera. 9 Egli mi ha sbarrato la strada con blocchi di pietra, ha sconvolto i miei sentieri.
10 Egli è stato per me come un orso in agguato, come un leone in luoghi nascosti. 11 Mi ha sviato dal mio cammino e mi ha lacerato, mi ha reso desolato. 12 Ha teso il suo arco, mi ha preso come bersaglio delle sue frecce.
13 Mi ha fatto penetrare nelle reni le frecce della sua faretra. 14 Io sono diventato lo scherno di tutto il mio popolo, la sua canzone di tutto il giorno. 15 Egli mi ha saziato di amarezza, mi ha abbeverato di assenzio.
16 Mi ha spezzato i denti con la ghiaia, mi ha affondato nella cenere. 17 Tu mi hai allontanato dalla pace, io ho dimenticato il benessere. 18 Io ho detto: "È sparita la mia fiducia, non ho più speranza nell’Eterno!".
19 Ricòrdati della mia afflizione, della mia vita raminga, dell’assenzio e del veleno! 20 La mia anima se ne ricorda sempre, ed è abbattuta dentro di me. 21 Questo voglio richiamare alla mente, per questo voglio sperare:
22 è una grazia dell’Eterno che non siamo stati interamente distrutti; le sue compassioni non sono esaurite, 23 si rinnovano ogni mattina. Grande è la tua fedeltà! 24 "L’Eterno è la mia parte", dice l’anima mia, "perciò spererò in lui".
25 L’Eterno è buono con quelli che sperano in lui, con l’anima che lo cerca. 26 Buona cosa è aspettare in silenzio la salvezza dell’Eterno. 27 Buona cosa è per l’uomo portare il giogo nella sua giovinezza.
28 Si sieda solitario e stia in silenzio quando l’Eterno glielo impone! 29 Metta la sua bocca nella polvere! forse c’è ancora speranza. 30 Porga la guancia a chi lo percuote, si sazi pure di umiliazioni!
31 Poiché il Signore non respinge per sempre, 32 ma se affligge ha pure compassione, secondo la sua grande bontà; 33 poiché non è volentieri che egli umilia e affligge i figli degli uomini.
34 Quando uno schiaccia sotto i piedi tutti i prigionieri della terra, 35 quando uno perverte il diritto di un uomo in presenza dell’Altissimo, 36 quando si fa torto a qualcuno nella sua causa, il Signore non lo vede?
37 Chi dice mai una cosa che si avveri, se il Signore non lo ha comandato? 38 Il male e il bene non procedono forse dalla bocca dell’Altissimo? 39 Perché un uomo si dovrebbe rammaricare, uno valoroso, per la punizione dei propri peccati?
40 Esaminiamo le nostre vie, scrutiamole e torniamo all’Eterno! 41 Eleviamo il nostro cuore insieme alle nostre mani a Dio nei cieli! 42 "Noi abbiamo peccato, siamo stati ribelli e tu non hai perdonato.
43 Ti sei avvolto nella tua ira e ci hai inseguiti; tu hai ucciso senza pietà; 44 ti sei avvolto in una nuvola, perché la preghiera non potesse passare; 45 tu hai fatto di noi delle spazzature, dei rifiuti in mezzo ai popoli.
46 Tutti i nostri nemici spalancano la bocca contro di noi. 47 Ci sono toccati il terrore, la fossa, la desolazione e la rovina". 48 I miei occhi si sciolgono in fiumi di lacrime, a causa della rovina della figlia del mio popolo.
49 Il mio occhio si scioglie in lacrime, senza posa, senza interruzione, 50 finché dal cielo l’Eterno non guardi e non veda il nostro stato. 51 Il mio occhio mi tormenta a causa di tutte le figlie della mia città.
52 Quelli che mi sono nemici senza motivo, mi hanno dato la caccia come a un uccello. 53 Mi hanno distrutto la vita nella fossa, mi hanno gettato delle pietre addosso. 54 Le acque salivano fin sopra il mio capo, io dicevo: "È finita per me!".
55 Io ho invocato il tuo nome, o Eterno, dal fondo della fossa. 56 Tu hai udito la mia voce; non nascondere il tuo orecchio al mio sospiro, al mio grido! 57 Nel giorno che io ti ho invocato ti sei avvicinato; tu hai detto: "Non temere!".
58 O Signore, tu hai difeso la mia causa, tu hai redento la mia vita. 59 O Eterno, tu vedi il torto che mi è fatto, giudica tu la mia causa! 60 Tu vedi tutto il loro rancore, tutte le loro macchinazioni contro di me.
61 Tu odi i loro oltraggi, o Eterno, tutte le loro macchinazioni contro di me, 62 il linguaggio di quelli che insorgono contro di me, quello che meditano contro di me tutto il giorno! 63 Guarda! quando si siedono, quando si alzano, io sono la loro canzone.
64 Tu li retribuirai, o Eterno, secondo l’opera delle loro mani. 65 Darai loro indurimento di cuore, la tua maledizione. 66 Li inseguirai nella tua ira e li sterminerai sotto i cieli dell’Eterno.
1 Eu sunt omul care a văzut suferința sub nuiaua urgiei Lui.
2 El m-a dus, m-a mânat în întuneric, și nu în lumină.
3 Numai împotriva mea Își întinde și Își întoarce mâna toată ziua.
4 Mi-a prăpăditIov 16:8. carnea și pielea și mi-a zdrobitPs. 51:8.Is. 38:13.Ier. 50:17. oasele.
5 A făcut zid împrejurul meu și m-a înconjurat cu otravă și durere.
6 Mă așazăPs. 88:5,6;143:3. în întuneric, ca pe cei morți pentru totdeauna.
7 M-a înconjuratIov 3:23;19:8.Osea 2:6. cu un zid ca să nu ies; m-a pus în lanțuri grele.
8 Să tot strigIov 30:20.Ps. 22:2. și să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primește rugăciunea.
9 Mi-a astupat calea cu pietre cioplite și mi-a strâmbat cărările.
10 Mă pândeșteIov 10:16.Is. 38:13.Osea 5:14;13:7,8. ca un urs și ca un leu într-un loc ascuns.
11 Mi-a abătut căile și apoi s-aOsea 6:1. aruncat pe mine și m-a pustiit.
12 Și-a încordat arcul și m-a pusIov 7:20;16:12.Ps. 38:2. țintă săgeții Lui.
13 În rărunchi mi-a înfipt săgețileIov 6:4. din tolba Lui.
14 Am ajuns de râsulIer. 20:7. poporului meu și toată ziua sunt pus în cânteceIov 30:9.Ps. 69:12. Vers. 63. de batjocură de ei.
15 M-a săturatIer. 9:15. de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.
16 Mi-a sfărâmat dinții cu pietreProv. 20:17., m-a acoperit cu cenușă.
17 Mi-ai luat pacea și nu mai cunosc fericirea.
18 Și amPs. 31:22. zis: „S-a dus puterea mea de viață și nu mai am nicio nădejde în Domnul."
19 Gândește-Te la necazul și suferința mea, la pelinIer. 9:15. și la otravă!
20 Când își aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.
21 Iată ce mai gândesc în inima mea și iată ce mă face să mai trag nădejde:
22 BunătățileMal. 3:6. Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt,
23 ci se înnoiesc în fiecareIs. 33:2. dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!
24 „Domnul este partea meaPs. 16:5;73:26;119:57.Ier. 10:16. de moștenire", zice sufletul meu, „de aceea nădăjduiesc în El."
25 Domnul este bun cu cine nădăjduieștePs. 130:6.Is. 30:18.Mica 7:7. în El, cu sufletul care-L caută.
26 Bine este să aștepțiPs. 37:7. în tăcere ajutorul Domnului.
27 Este binePs. 94:12;119:71. pentru om să poarte un jug în tinerețea lui.
28 Să steaIer. 15:17. Cap. 2:10. singur și să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;
29 să-și umple guraIov 42:6. cu țărână și să nu-și piardă nădejdea;
30 să deaIs. 50:6.Mat. 5:39. obrazul celui ce-l lovește și să se sature de ocări.
31 CăciPs. 94:14. Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
32 Ci, când mâhnește pe cineva, Se îndură iarăși de el după îndurarea Lui cea mare,
33 căci El nu necăjeșteEzec. 33:11.Evr. 12:13. cu plăcere, nici nu mâhnește bucuros pe copiii oamenilor.
34 Când se calcă în picioare toți prinșii de război ai unei țări,
35 când se calcă dreptatea omenească în fața Celui Preaînalt,
36 când este nedreptățit un om în pricina lui, nu vedeHab. 1:13. Domnul?
37 Cine a spusPs. 33:9. și s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?
38 Nu ies din gura Celui Preaînalt răulIov 2:10.Is. 45:7.Amos 3:6. și binele?
39 De ceProv. 19:3. să se plângă omul cât trăiește? FiecareMica 7:9. să se plângă mai bine de păcatele lui!
40 Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm și să ne întoarcem la Domnul.
41 Să ne înălțămPs. 86:4. și inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând:
42 „Am păcătuitDan. 9:5., am fost îndărătnici, și nu ne-ai iertat!"
43 În mânia Ta, Te-ai ascuns și ne-ai urmărit, ai ucisCap. 2:2,17,21. fără milă.
44 Te-ai învăluit într-un nor, caVers. 8. să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.
45 Ne-ai făcut de batjocură1 Cor. 4:13. și de ocară printre popoare.
46 Toți vrăjmașiiCap. 2:16. noștri deschid gura împotriva noastră.
47 De groazăIs. 24:17.Ier. 48:43. și de groapă am avut parte, de prăpădIs. 51:19. și pustiire.
48 ȘuvoaieIer. 4:19;9:1;14:17. Cap. 2:11. de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
49 Mi se topește ochiulPs. 77:2. Cap. 1:16. în lacrimi necurmat și fără răgaz,
50 până ce Domnul va privi din cerIs. 63:15. și va vedea.
51 Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetății mele.
52 Cei ce mă urăsc fără temeiPs. 35:7,19;69:4;109:3;119:161. m-au gonit ca pe o pasăre.
53 Voiau să-mi nimicească viața într-o groapăIer. 37:16;38:6,9,10. și au aruncatDan. 6:17. cu pietre în mine.
54 Mi-au năvălitPs. 69:2;124:4,5. apele peste cap șiPs. 31:22.Is. 38:10,11. Vers. 18. ziceam: „Sunt pierdut!"
55 Dar am chematPs. 130:1.Iona 2:2. Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
56 Tu mi-ai auzitPs. 3:4;6:8;18:6;66:19;116:1. glasul: „Nu-Ți astupa urechea la suspinele și strigătele mele!"
57 În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiatIac. 4:8. și ai zis: „Nu te teme!"
58 Doamne, Tu ai apăratPs. 35:1.Ier. 51:36.Ps. 71:23. pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viața!
59 Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-miPs. 9:4;35:23. dreptate!
60 Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirileIer. 11:19. lor împotriva mea.
61 Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,
62 cuvântările potrivnicilor mei și planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
63 Uită-Te când stauPs. 139:2. ei jos sau când se scoală! EuVers. 14. sunt cântecul lor de batjocură.
64 Răsplătește-lePs. 28:4.Ier. 11:20.2 Tim. 4:14., Doamne, după faptele mâinilor lor!
65 Împietrește-le inima și aruncă blestemul Tău împotriva lor!
66 Urmărește-i, în mânia Ta, și șterge-i de subDeut. 25:19.Ier. 10:11. ceruriPs. 8:3., Doamne!