1 Come mai si è oscurato l’oro, si è alterato l’oro più puro? Come mai le pietre del santuario si trovano sparse qua e là agli angoli di tutte le strade?

2 Come mai i nobili figli di Sion, pregiati come l’oro fino, sono reputati quali vasi di terra, opera di mani di vasaio?

3 Perfino gli sciacalli porgono le mammelle e allattano i loro piccoli; la figlia del mio popolo è divenuta crudele, come gli struzzi del deserto.

4 La lingua del lattante gli si attacca al palato, per la sete; i bambini chiedono del pane, e non c’è chi gliene dia.

5 Quelli che si nutrivano di cibi delicati cadono denutriti per le strade; quelli che erano allevati nella porpora abbracciano il letamaio.

6 Il castigo dell’iniquità della figlia del mio popolo è maggiore di quello del peccato di Sodoma, che fu distrutta in un attimo, senza che mano d’uomo la colpisse.

7 I suoi prìncipi erano più splendenti della neve, più bianchi del latte; avevano il corpo più vermiglio del corallo, il loro volto era uno zaffiro.

8 Il loro aspetto è ora più cupo del nero; non si riconoscono più per le vie; la loro pelle è attaccata alle ossa, è secca, è diventata come un legno.

9 Gli uccisi di spada sono stati più felici di quelli che muoiono di fame, poiché questi deperiscono estenuati per mancanza dei prodotti dei campi.

10 Mani di donne, sebbene pietose, hanno fatto cuocere i propri bambini che sono serviti loro di cibo, nella rovina della figlia del mio popolo.

11 L’Eterno ha esaurito il suo furore, ha riversato la sua ira ardente, ha acceso in Sion un fuoco, che ne ha divorato le fondamenta.

12 Né i re della terra né alcun abitante del mondo avrebbero mai creduto che l’avversario, il nemico, sarebbe entrato nelle porte di Gerusalemme.

13 Così è avvenuto a causa dei peccati dei suoi profeti, delle iniquità dei suoi sacerdoti, che hanno sparso in mezzo a lei il sangue dei giusti.

14 Essi vagavano come ciechi per le strade, sporchi di sangue, in modo che non si potevano toccare le loro vesti.

15 "Fatevi in là! Un impuro!", si gridava al loro apparire; "Fatevi in là! Fatevi in là! Non lo toccate!". Quando fuggivano, vagavano qua e là, e si diceva fra le nazioni: "Non restino più qui!".

16 La faccia dell’Eterno li ha dispersi, egli non volge più verso di loro il suo sguardo; non si è portato rispetto ai sacerdoti né si è avuta pietà dei vecchi.

17 A noi si consumavano ancora gli occhi in cerca di un soccorso, aspettato invano; dai nostri posti di vedetta scrutavamo la venuta di una nazione che non poteva salvarci.

18 Si spiavano i nostri passi, impedendoci di camminare per le nostre piazze. "La nostra fine è prossima", dicevamo: "I nostri giorni sono compiuti, la nostra fine è giunta!".

19 I nostri persecutori sono stati più leggeri delle aquile dei cieli; ci hanno dato la caccia su per le montagne, ci hanno teso agguati nel deserto.

20 Colui che ci fa respirare, l’unto dell’Eterno, è stato preso nelle loro fosse; egli, del quale dicevamo: "Alla sua ombra noi vivremo fra le nazioni".

21 Rallegrati, gioisci, o figlia di Edom, che abiti nel paese di Uz! Anche fino a te passerà la coppa; tu ti ubriacherai e ti denuderai.

22 Il castigo della tua iniquità è finito, o figlia di Sion! Egli non ti manderà più in esilio; egli punisce la tua iniquità, o figlia di Edom, mette allo scoperto i tuoi peccati.

1 Vai, cum s-a înnegrit aurul și cum s-a schimbat aurul cel curat!

Cum s-au risipit pietrele Sfântului Locaș pe la toate colțurile*Cap. 2:19. ulițelor!

2 Cum sunt priviți acum fiii Sionului, cei aleși și prețuiți ca aurul curat altădată,

cum sunt priviți acum, vai! Ca niște vase*Is. 30:14.Ier. 19:11.2 Cor. 4:7. de pământ și ca o lucrare făcută de mâinile olarului!

3 Chiar și șacalii își apleacă țâța și dau să sugă puilor lor,

dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struții*Iov 39:14,16. din pustie.

4 Limba*Ps. 22:15. sugarului i se lipește de cerul gurii, uscată de sete;

copiii cer*Cap. 2:11,12. pâine, dar nimeni nu le-o dă.

5 Cei ce se hrăneau cu bucate alese leșină pe ulițe.

Cei ce fuseseră crescuți în purpură se bucură*Iov 24:8. acum de o grămadă de gunoi!

6 Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei,

care a fost nimicită*Gen. 19:25. într-o clipă, fără să fi pus cineva mâna pe ea.

7 Voievozii ei erau mai strălucitori decât zăpada, mai albi decât laptele;

trupul le era mai roșu decât mărgeanul; fața le era ca safirul.

8 Dar acum înfățișarea le este mai negricioasă*Cap. 5:10.Ioel 2:6.Naum 2:10. decât funinginea, așa că nu mai sunt cunoscuți pe ulițe,

pielea le este*Ps. 102:5. lipită de oase, uscată ca lemnul.

9 Cei ce pier uciși de sabie sunt mai fericiți decât cei ce pier de foame,

care cad sleiți de puteri, din lipsa roadelor câmpului!

10 Femeile*Cap. 2:20., cu toată mila*Is. 49:15. lor, își fierb copiii,

care le slujesc ca*Deut. 28:57.2 Împ. 6:29. hrană în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.

11 Domnul Și-a sleit urgia, Și-a vărsat*Ier. 7:20. mânia aprinsă;

a aprins*Deut. 32:22.Ier. 21:14. în Sion un foc care-i mistuie temeliile.

12 Împărații pământului n-ar fi crezut și niciunul din locuitorii lumii n-ar fi crezut

că potrivnicul care-l împresura are să intre pe porțile Ierusalimului.

13 Iată rodul păcatelor*Ier. 5:31;6:13;14:14;23:11,21.Ezec. 22:26,28.Ţef. 3:4. prorocilor săi, a nelegiuirilor preoților săi,

care*Mat. 23:31,37. au vărsat în mijlocul lui sângele celor neprihăniți!

14 Rătăceau ca orbii pe ulițe, mânjiți*Ier. 2:34. de sânge,

așa că nimeni nu putea*Num. 19:16. să se atingă de hainele lor.

15 „Depărtați-vă, necuraților*Lev. 13:45.", li se striga, „la o parte, la o parte, nu vă atingeți de noi!"

Când fugeau pribegind încoace și încolo printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!"

16 În mânia Lui, Domnul i-a împrăștiat și nu-Și mai îndreaptă privirile spre ei!

Vrăjmașul n-a căutat*Cap. 5:12. la fața preoților, nici n-a avut milă de cei bătrâni.

17 Și acolo ni se sfârșeau ochii*2 Împ. 24:7.Is. 20:5;30:6,7.Ier. 37:7.Ezec. 29:16. și așteptam zadarnic ajutor!

Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam care totuși nu ne-a izbăvit.

18 Ne pândeau pașii*2 Împ. 25:4,5., ca să ne împiedice să mergem pe ulițele noastre;

ni se apropia sfârșitul*Ezec. 7:2,3,6.Amos 8:2., ni se împliniseră zilele… Da, ne venise sfârșitul!

19 Prigonitorii noștri erau mai iuți*Deut. 28:49.Ier. 4:13. decât vulturii cerului.

Ne-au fugărit pe munți și ne-au pândit în pustie.

20 Suflarea*Gen. 2:7. Cap. 2:9. vieții noastre, unsul Domnului, a fost prins*Ier. 52:6.Ezec. 12:13;19:4,8. în gropile lor, el,

despre care ziceam: „Vom trăi sub umbra lui printre neamuri."

21 Bucură-te*Ecl. 11:9. și saltă de bucurie, fiica Edomului, care locuiești în țara Uț!

Dar și la tine va trece potirul*Ier. 25:15,16,21.Obad. 10. și tu te vei îmbăta și te vei dezgoli!

22 Fiica Sionului, nelegiuirea*Is. 40:2. îți este ispășită:

El nu te va mai trimite în robie.

Dar ție, fiica Edomului, îți va*Ps. 137:7. pedepsi nelegiuirea

și îți va da pe față păcatele.