1 Allora Mosè e i figli d’Israele cantarono questo cantico all’Eterno, e dissero così: "Io canterò all’Eterno, perché si è sommamente esaltato; ha precipitato in mare cavallo e cavaliere. 2 L’Eterno è la mia forza e l’oggetto del mio cantico; egli è stato la mia salvezza. Questo è il mio Dio, io lo glorificherò; è l’Iddio di mio padre, io lo esalterò. 3 L’Eterno è un guerriero, il suo nome è l’Eterno. 4 Egli ha gettato in mare i carri del Faraone e il suo esercito, e i migliori suoi condottieri sono stati sommersi nel Mar Rosso. 5 Gli abissi li coprono; sono andati a fondo come una pietra. 6 La tua destra, o Eterno, è mirabile per la sua forza, la tua destra, o Eterno, schiaccia i nemici. 7 Con la grandezza della tua maestà, tu rovesci i tuoi avversari; tu scateni la tua ira, essa li consuma come stoppia. 8 Al soffio delle tue narici le acque si sono ammassate, le onde si sono sollevate come un muro, i flutti si sono fermati nel cuore del mare. 9 Il nemico diceva: ‘Inseguirò, raggiungerò, dividerò le spoglie, la mia brama si sazierà su loro; sguainerò la mia spada, la mia mano li sterminerà’; 10 ma tu hai mandato fuori il tuo soffio; e il mare li ha ricoperti; sono affondati come piombo nelle acque potenti. 11 Chi è pari a te fra gli dèi, o Eterno? Chi è pari a te, meraviglioso nella tua santità, tremendo anche a chi ti loda, operatore di prodigi? 12 Tu hai steso la destra, la terra li ha inghiottiti. 13 Tu hai condotto con la tua benignità il popolo che hai riscattato; lo hai guidato con la tua forza verso la tua santa dimora. 14 I popoli l’hanno udito, e tremano. L’angoscia ha colto gli abitanti della Filistia. 15 Già sono smarriti i capi di Edom, il tremito prende i potenti di Moab, tutti gli abitanti di Canaan vengono meno. 16 Spavento e terrore piomberà su di loro. Per la forza del tuo braccio diventeranno muti come una pietra, finché il tuo popolo, o Eterno, sia passato, finché sia passato il popolo che ti sei acquistato. 17 Tu li introdurrai e li pianterai sul monte della tua eredità, nel luogo che hai preparato, o Eterno, per tua dimora, nel santuario che le tue mani, o Signore, hanno stabilito. 18 L’Eterno regnerà per sempre, in perpetuo". 19 Questo cantarono gli Israeliti perché i cavalli del Faraone con i suoi carri e i suoi cavalieri erano entrati nel mare, e l’Eterno aveva fatto ritornare su loro le acque del mare, ma i figli d’Israele avevano camminato in mezzo al mare, sull’asciutto. 20 E Miriam, la profetessa, sorella di Aaronne, prese in mano il timpano, e tutte le donne uscirono dietro di lei con dei timpani, e danzando. 21 E Miriam rispondeva ai figli d’Israele: "Cantate all’Eterno, perché si è sommamente esaltato; ha precipitato in mare cavallo e cavaliere".
22 Poi Mosè fece partire gli Israeliti dal Mar Rosso, ed essi si diressero verso il deserto di Sur; camminarono tre giorni nel deserto, e non trovarono acqua. 23 E quando giunsero a Mara, non poterono bere le acque di Mara, perché erano amare; perciò quel luogo fu chiamato Mara. 24 Allora il popolo mormorò contro Mosè, dicendo: "Che berremo?". 25 Ed egli gridò all’Eterno; e l’Eterno gli mostrò un legno che egli gettò nelle acque, e le acque divennero dolci. Lì l’Eterno diede al popolo una legge e una prescrizione, e lo mise alla prova, e disse: 26 "Se ascolti attentamente la voce dell’Eterno tuo Dio, e fai ciò che è giusto agli occhi suoi e porgi orecchio ai suoi comandamenti e osservi tutte le sue leggi, io non ti manderò addosso nessuna delle malattie che ho mandate addosso agli Egiziani, perché io sono l’Eterno che ti guarisce". 27 Poi giunsero a Elim, dove vi erano dodici sorgenti d’acqua e settanta palme; e si accamparono lì presso le acque.
1 AtunciJud. 5:1.2 Sam. 22:1.Ps. 106:12., Moise și copiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta. Ei au zis:
„Voi cântaVers. 21. Domnului, căci Și-a arătat slava:
A năpustit în mare pe cal și pe călăreț.
2 Domnul este tăria mea și temeiul cântărilor mele deDeut. 10:21.Ps. 18:2;22:3;59:17;62:6;109:1;118:14;140:7.Is. 12:2.Hab. 3:18,19. laudă:
El m-a scăpat.
El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda.
El este Dumnezeul tatăluiCap. 3:15,16. meu: pe El Îl voi2 Sam. 22:47.Ps. 99:5;118:28.Is. 25:1. preamări.
3 Domnul este un războinicPs. 24:8.Apoc. 19:11. viteaz:
NumeleCap. 6:3.Ps. 83:18. Lui este Domnul.
4 El a aruncat în mare careleCap. 14:28. lui Faraon și oastea lui;
Luptătorii lui aleșiCap. 14:7. au fost înghițiți în Marea Roșie.
5 I-au acoperitCap. 14:28. valurile
Și s-au coborâtNeem. 9:11. în fundul apelor, ca o piatră.
6 DreaptaPs. 118:15,16. Ta, Doamne, și-a făcut vestită tăria;
Mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmași.
7 Prin mărimea mărețieiDeut. 33:26. Tale,
Tu trântești la pământ pe vrăjmașii Tăi;
Îți dezlănțui mânia
Și ea-i mistuiePs. 59:13. ca peIs. 5:24;47:14. o trestie.
8 La suflareaCap. 14:21.2 Sam. 22:16.Iov 4:9.2 Tes. 2:8. nărilor Tale, s-au îngrămădit apele,
S-au ridicat talazurilePs. 78:13.Hab. 3:10. ca un zid
Și s-au închegat valurile în mijlocul mării.
9 VrăjmașulJud. 5:30. zicea: ‘Îi voi urmări, îi voi ajunge,
Voi împărțiGen. 49:27.Is. 53:12.Luca 11:22. prada de război;
Mă voi răzbuna pe ei,
Voi scoate sabia și-i voi nimici cu mâna mea!’
10 Dar Tu aiCap. 14:21. suflat cu suflarea Ta
Și mareaVers. 5. Cap. 14:28. i-a acoperit;
Ca plumbul s-au afundat
În adâncimea apelor.
11 Cine2 Sam. 7:22.1 Împ. 8:23.Ps. 71:19;86:8;89:6,8.Ier. 10:6;49:19. este ca Tine între dumnezei, Doamne?
Cine este ca Tine minunatIs. 6:3. în sfințenie,
Bogat în fapte de laudă
Și făcătorPs. 77:14. de minuni?
12 Tu Ți-ai întins mânaVers. 6. dreaptă,
Și i-a înghițit pământul.
13 Prin îndurarea Ta, Tu aiPs. 77:15,20;78:52;80:1;106:9.Is. 63:12,13.Ier. 2:6. călăuzit
Și ai izbăvit pe poporul acesta,
Iar prin puterea Ta îl îndrepți
SprePs. 78:54. locașul sfințeniei Tale.
14 PopoareleNum. 14:14.Deut. 2:25.Ios. 2:9,10. vor afla lucrul acesta și se vor cutremura:
Apucă groazaPs. 48:6. pe filisteni,
15 Se înspăimântăGen. 36:40. căpeteniileDeut. 2:4. Edomului
Și un tremur apucă peNum. 22:3.Hab. 3:7. războinicii lui Moab.
ToțiIos. 5:1. locuitorii Canaanului leșină de la inimă.
16 Îi va apucaDeut. 2:25;11:25.Ios. 2:9. teama și spaima;
Iar văzând măreția brațului Tău,
Vor sta muți ca1 Sam. 25:37. o piatră,
Până va trece poporul Tău, Doamne!
Până va trece
Poporul pe care Ți l-aiCap. 19:5.Deut. 32:9.2 Sam. 7:23.Ps. 74:2.Is. 43:1,3;51:10.Ier. 31:11.Tit 2:14.1 Pet. 2:9.2 Pet. 2:1. răscumpărat.
17 Tu îi vei aduce și-i vei așezaPs. 44:2;80:8. pe muntele moștenirii Tale,
În locul pe care Ți l-ai pregătit ca locaș, Doamne,
La TemplulPs. 78:54. pe care mâinile Tale l-au întemeiat, Doamne!
18 Și DomnulPs. 10:16;29:10;146:10.Is. 57:15. va împărăți în veac și în veci de veci.
19 Căci caiiCap. 14:23.Prov. 21:31. lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat în mare,
Și DomnulCap. 14:28,29. a adus peste ei apele mării;
Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării."
20 MariaJud. 4:4.1 Sam. 10:5., prorocițaNum. 26:59., sora lui Aaron, a1 Sam. 18:6. luat în mână un timpan și toate femeile au venit după ea cuJud. 11:34;21:21.2 Sam. 6:16.Ps. 68:11,25;149:3;150:4. timpane și jucând.
21 Maria răspundea1 Sam. 18:7. copiilor lui IsraelVers. 1.: „Cântați Domnului, căci Și-a arătat slava:
A năpustit în mare pe cal și pe călăreț."
22 Moise a pornit pe Israel de la Marea Roșie. Au apucat înspre pustiaGen. 16:7;25:18. Șur și, după trei zile de mers în pustie, n-au găsit apă. 23 Au ajuns laNum. 33:8. Mara, dar n-au putut să bea apă din Mara, pentru că era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara (Amărăciune). 24 Poporul a cârtitCap. 16:2;17:3. împotriva lui Moise, zicând: „Ce avem să bem?" 25 Moise a strigatCap. 14:10;17:4.Ps. 50:15. către Domnul, și Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat2 Împ. 2:21;4:41. în apă. Și apa s-a făcut dulce. Acolo a dat DomnulIos. 24:25. poporului legi și porunci și acolo l-a pus laCap. 16:4.Deut. 8:2,16.Jud. 2:22;3:1,4.Ps. 66:10;81:7. încercare. 26 El a zis: „DacăDeut. 7:12,15. vei asculta cu luare aminte glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui și dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolileDeut. 28:27,60. cu care am lovit pe egipteni, căci Eu sunt DomnulCap. 23:25.Ps. 41:3,4;103:3;147:3., care te vindecă." 27 Au ajuns laNum. 33:9. Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de finici. Și au tăbărât acolo, lângă apă.