1 Ora il serpente era il più astuto di tutti gli animali dei campi che l’Eterno Iddio aveva fatto; ed esso disse alla donna: "Come! Dio vi ha detto: ‘Non mangiate del frutto di tutti gli alberi del giardino?’". 2 La donna rispose al serpente: "Del frutto degli alberi del giardino ne possiamo mangiare; 3 ma del frutto dell’albero che è in mezzo al giardino Dio ha detto: ‘Non ne mangiate e non lo toccate, altrimenti morirete’". 4 E il serpente disse alla donna: "No, non morirete affatto; 5 ma Dio sa che nel giorno che ne mangerete, gli occhi vostri si apriranno, e sarete come Dio, avendo la conoscenza del bene e del male". 6 E la donna vide che il frutto dell’albero era buono da mangiare, che era bello da vedere, e che l’albero era desiderabile per acquistare conoscenza; prese del frutto, ne mangiò, e ne diede anche a suo marito che era con lei, ed egli ne mangiò. 7 Allora si aprirono gli occhi a entrambi e si accorsero che erano nudi; e cucirono delle foglie di fico e se ne fecero delle cinture. 8 E udirono la voce dell’Eterno Iddio, il quale camminava nel giardino sul far della sera; e l’uomo e sua moglie si nascosero dalla presenza dell’Eterno Iddio fra gli alberi del giardino. 9 E l’Eterno Iddio chiamò l’uomo e gli disse: "Dove sei?". Ed egli rispose: 10 "Ho udito la tua voce nel giardino, e ho avuto paura, perché ero nudo, e mi sono nascosto". 11 E Dio disse: "Chi ti ha mostrato che eri nudo? Hai tu mangiato del frutto dell’albero del quale io ti avevo comandato di non mangiare?". 12 L’uomo rispose: "La donna che tu mi hai messo accanto, è lei che mi ha dato del frutto dell’albero, e io ne ho mangiato". 13 E l’Eterno Iddio disse alla donna: "Perché hai fatto questo?". La donna rispose: "Il serpente mi ha sedotta, e io ne ho mangiato". 14 Allora l’Eterno Iddio disse al serpente: "Poiché hai fatto questo, sii maledetto fra tutto il bestiame e fra tutti gli animali dei campi! Tu camminerai sul tuo ventre e mangerai polvere tutti i giorni della tua vita. 15 E io porrò inimicizia fra te e la donna, e fra la tua progenie e la sua progenie; questa ti schiaccerà il capo, e tu le ferirai il calcagno". 16 Alla donna disse: "Io moltiplicherò grandemente le tue pene e i dolori della tua gravidanza; con dolore partorirai figli; i tuoi desideri si volgeranno verso tuo marito, ed egli dominerà su di te". 17 E ad Adamo disse: "Poiché hai dato ascolto alla voce di tua moglie e hai mangiato del frutto dell’albero circa il quale io ti avevo dato quest’ordine: Non ne mangiare, il suolo sarà maledetto a causa tua; ne mangerai il frutto con affanno, tutti i giorni della tua vita. 18 Esso ti produrrà spine e rovi, e tu mangerai l’erba dei campi; 19 mangerai il pane con il sudore del tuo volto finché tornerai nella terra da cui fosti tratto; perché sei polvere, e in polvere ritornerai". 20 E l’uomo chiamò sua moglie Eva, perché è stata la madre di tutti i viventi. 21 E l’Eterno Iddio fece ad Adamo e a sua moglie delle tuniche di pelle, e li vestì. 22 Poi l’Eterno Iddio disse: "Ecco, l’uomo è diventato come uno di noi, quanto alla conoscenza del bene e del male. Guardiamo che egli non stenda la mano e prenda anche del frutto dell’albero della vita, ne mangi e viva per sempre". 23 Perciò l’Eterno Iddio mandò via l’uomo dal giardino di Eden, perché lavorasse la terra dalla quale era stato tratto. 24 Così egli scacciò l’uomo; e pose a oriente del giardino di Eden i cherubini, che vibravano da ogni parte una spada fiammeggiante, per custodire la via dell’albero della vita.

1 Șarpele*Apoc. 12:9;20:2. era mai*Mat. 10:16.2 Cor. 11:3. șiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.

El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncați din toți pomii din grădină’?" 2 Femeia a răspuns șarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. 3 Dar*Cap. 2:17., despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncați din el și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți.’" 4 Atunci, șarpele*Vers. 13.2 Cor. 11:3.1 Tim. 2:14. a zis femeii: „Hotărât că nu veți muri, 5 dar Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi*Vers. 7.Fapte 26:18. se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul." 6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat*1 Tim. 2:14.; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul*Vers. 12,17. a mâncat și el.

7 Atunci li s-au deschis*Vers. 5. ochii la amândoi; au cunoscut*Cap. 2:25. că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut șorțuri*3:7 Sau: cingători. din ele. 8 Atunci au auzit glasul*Iov 38:1. Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei*3:8 Evreiește: vântul., și omul și nevasta lui s-au ascuns*Iov 31:33.Ier. 23:24.Amos 9:3. de Fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. 9 Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om și i-a zis: „Unde ești?" 10 El a răspuns: „Ți-am auzit glasul în grădină și mi-a fost frică*Cap. 2:25.Exod 3:6.1 Ioan 3:20., pentru că eram gol, și m-am ascuns." 11 Și Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?" 12 Omul a răspuns: „Femeia*Cap. 2:18.Iov 31:33.Prov. 28:13. pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat." 13 Și Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?" Femeia a răspuns: „Șarpele*Vers. 4.2 Cor. 11:3.1 Tim. 2:14. m-a amăgit și am mâncat din pom." 14 Domnul Dumnezeu a zis șarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat ești între toate vitele și între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieții tale, să te târăști pe pântece și să mănânci țărână*Is. 65:25.Mica 7:17.. 15 Vrăjmășie*Mat. 3:7;13:38;23:33.Ioan 8:44.Fapte 13:10.1 Ioan 3:8. voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța*Ps. 132:11.Is. 7:14.Mica 5:3.Mat. 1:23,25.Luca 1:31,34,35.Gal. 4:4. ei*Rom. 16:20.Col. 2:15.Evr. 1:14.1 Ioan 5:5.Apoc. 12:7,17.. Aceasta*Ps. 48:6.Is. 13:8;21:3.Ioan 16:21.1 Tim. 2:15. îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul." 16 Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferința și însărcinarea ta; cu*Cap. 4:7. durere vei naște copii, și dorințele*1 Cor. 11:3;14:34.Efes. 5:22-24.Tit 2:5.1 Pet. 3:1,5,6. tale se vor ține după bărbatul tău, iar el va stăpâni*1 Sam. 15:13. peste tine." 17 Omului i-a zis: „Fiindcă*Vers. 6. ai ascultat de glasul nevestei tale și ai mâncat*Cap. 2:17. din pomul despre care*Ecl. 1:2,3.Is. 24:5,6.Rom. 8:20. îți poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat*Iov 5:7.Ecl. 2:23. este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă*Iov 31:40. să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții tale; 18 spini*Ps. 104:14. și pălămidă să-ți dea și să mănânci*Ecl. 1:13.2 Tes. 3:10. iarba de pe câmp. 19 În sudoarea*Cap. 2:7. feței tale să-ți mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci țărână*Iov 21:26;34:15.Ps. 104:29.Ecl. 3:20;12:7.Rom. 5:12.Evr. 9:27. ești și în*Vers. 5.Is. 19:12.Is. 47:12,13.Ier. 22:23. țărână te vei întoarce." 20 Adam a pus nevestei sale numele Eva*3:20 Adică: Viață., căci ea a fost mama tuturor celor vii. 21 Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei lui haine de piele și i-a îmbrăcat cu ele. 22 Domnul Dumnezeu a zis: „Iată*Cap. 2:9. că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele și răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-și întindă mâna, să*Cap. 4:2;9:20. ia și din pomul vieții, să mănânce din el și să trăiască în veci." 23 De aceea, Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului ca*Cap. 2:8. să lucreze pământul, din care fusese luat. 24 Astfel a izgonit El pe Adam; și la răsăritul*Ps. 104:4.Evr. 1:7. grădinii Edenului a pus niște heruvimi*Exod 25:18-22.Ezec. 28:11-16., care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieții.