1 Dopo queste cose, avvenne che fu detto a Giuseppe: "Ecco, tuo padre è ammalato". Ed egli prese con sé i suoi due figli, Manasse ed Efraim. 2 Giacobbe ne fu informato, e gli fu detto: "Ecco, tuo figlio Giuseppe viene da te". Allora Israele raccolse le sue forze, e si mise a sedere sul letto. 3 Giacobbe disse a Giuseppe: "L’Iddio Onnipotente mi apparve a Luz nel paese di Canaan, mi benedisse, 4 e mi disse: ‘Ecco, io ti farò fruttare, ti moltiplicherò, ti farò diventare una moltitudine di popoli, e darò questo paese alla tua progenie dopo di te, come una proprietà perenne. 5 E ora, i tuoi due figli che ti sono nati nel paese d’Egitto prima che io venissi da te in Egitto, sono miei. Efraim e Manasse saranno miei, come Ruben e Simeone. 6 Ma i figli che hai generato dopo di loro saranno tuoi; essi saranno chiamati con il nome dei loro fratelli, quanto alla loro eredità. 7 Quanto a me, quando tornavo da Paddan, Rachele morì, nel paese di Canaan, durante il viaggio, a qualche distanza da Efrata; e la seppellii lì, sulla via di Efrata, che è Betlemme. 8 Israele guardò i figli di Giuseppe, e disse: "Questi, chi sono?". 9 E Giuseppe rispose a suo padre: "Sono miei figli, che Dio mi ha dato qui". Ed egli disse: "Falli avvicinare a me, e io li benedirò". 10 Ora gli occhi d’Israele erano annebbiati a motivo dell’età, tanto che non ci vedeva più. E Giuseppe li fece avvicinare a lui, ed egli li baciò e li abbracciò. 11 Poi Israele disse a Giuseppe: "Io non pensavo di rivedere più la tua faccia; ed ecco che Dio mi ha concesso di vedere anche la tua progenie". 12 Giuseppe li ritirò dalle ginocchia di suo padre e si prostrò con la faccia a terra. 13 Poi Giuseppe li prese entrambi: Efraim alla sua destra, alla sinistra d’Israele; e Manasse alla sua sinistra, alla destra d’Israele; e li fece avvicinare a lui. 14 E Israele stese la sua mano destra, e la posò sul capo di Efraim che era il più giovane; e posò la sua mano sinistra sul capo di Manasse, incrociando le mani; poiché Manasse era il primogenito. 15 E benedisse Giuseppe, e disse: "L’Iddio, nel cui cospetto camminarono i miei padri Abraamo e Isacco, l’Iddio che è stato il mio pastore da quando esisto fino a questo giorno, 16 l’angelo che mi ha liberato da ogni male, benedica questi fanciulli! Siano chiamati con il mio nome e con il nome dei miei padri Abraamo e Isacco, e moltiplichino copiosamente sulla terra!". 17 Ora quando Giuseppe vide che suo padre posava la mano destra sul capo di Efraim, provò dispiacere, e prese la mano di suo padre per levarla dal capo di Efraim e metterla sul capo di Manasse. 18 E Giuseppe disse a suo padre: "Non così, padre mio; perché questi è il primogenito; metti la tua mano destra sul suo capo". 19 Ma suo padre rifiutò e disse: "Lo so, figlio mio, lo so; anche egli diventerà un popolo, e anche egli sarà grande; tuttavia, suo fratello più giovane sarà più grande di lui, e la sua progenie diventerà una moltitudine di nazioni". 20 E in quel giorno li benedisse, dicendo: "Di voi si servirà Israele per benedire, dicendo: ‘Dio ti faccia simile a Efraim e a Manasse!’". E mise Efraim prima di Manasse. 21 Poi Israele disse a Giuseppe: "Ecco, io muoio; ma Dio sarà con voi, e vi ricondurrà nel paese dei vostri padri. 22 E io ti do una parte di più rispetto ai tuoi fratelli: quella che conquistai dalle mani degli Amorei, con la mia spada e con il mio arco".

1 După aceea, au venit și au spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav." Și Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase și Efraim. 2 Au dat de știre lui Iacov și i-au spus: „Iată că fiul tău Iosif vine la tine." Și Israel și-a adunat puterile și s-a așezat pe pat. 3 Iacov a zis lui Iosif: „Dumnezeul cel Atotputernic mi S-a arătat la Luz*Cap. 28:13,19;35:6., în țara Canaan, și m-a binecuvântat. 4 El mi-a zis: ‘Te voi face să crești, te voi înmulți și voi face din tine o ceată de popoare; voi da țara aceasta seminței tale după tine, ca s-o stăpânească pentru totdeauna*Cap. 17:8..’ 5 Acum, cei doi fii care ți s-au născut în țara Egiptului, înainte de venirea mea la tine, în Egipt, vor fi ai mei*Cap. 41:50;46:20.Ios. 13:7;14:4.; Efraim și Manase vor fi ai mei, ca și Ruben și Simeon. 6 Dar copiii pe care i-ai născut după ei vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraților lor în partea lor de moștenire. 7 La întoarcerea mea din Padan, Rahela*Cap. 35:9,16,19. a murit pe drum lângă mine, în țara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata, și am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem."

8 Israel s-a uitat la fiii lui Iosif și a zis: „Cine sunt aceștia?" 9 Iosif a răspuns tatălui său: „Sunt*Cap. 33:5. fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici." Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvântez*Cap. 27:4.." 10 Ochii*Cap. 27:1. lui Israel erau îngreuiați de bătrânețe, așa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el, și Israel i-a sărutat*Cap. 27:27. și i-a îmbrățișat. 11 Israel a zis lui Iosif: „Nu credeam*Cap. 45:26. că am să-ți mai văd fața și iată că Dumnezeu m-a făcut să-ți văd și sămânța." 12 Iosif i-a dat la o parte de lângă genunchii tatălui său și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea lui. 13 Apoi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim cu mâna dreaptă, la stânga lui Israel, și pe Manase cu mâna stângă, la dreapta lui Israel, și i-a adus aproape de el. 14 Israel și-a întins mâna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase; înadins și-a încrucișat*Vers. 19. mâinile astfel, căci Manase era cel dintâi născut. 15 A binecuvântat*Evr. 11:21. Cap. 17:1; 24:40. pe Iosif și a zis: „Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinții mei Avraam și Isaac, Dumnezeul care m-a călăuzit de când m-am născut până în ziua aceasta, 16 Îngerul*Cap. 28:15;31:11,13,24.Ps. 34:22;121:7. care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvânteze pe copiii aceștia! Ei să poarte numele*Amos 9:12.Fapte 15:17. meu și numele părinților mei Avraam și Isaac și să se înmulțească foarte mult în mijlocul țării!" 17 Lui Iosif nu i-a venit bine când a văzut că tatăl său își pune*Vers. 14. mâna dreaptă pe capul lui Efraim, de aceea a apucat mâna tatălui său ca s-o ia de pe capul lui Efraim și s-o îndrepte pe al lui Manase. 18 Și Iosif a zis tatălui său: „Nu așa, tată, căci acela este cel întâi născut; pune-ți mâna dreaptă pe capul lui." 19 Tatăl său n-a vrut, ci a zis: „Știu*Vers. 14., fiule, știu; și el va ajunge un popor, și el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic*Num. 1:33,35;2:19,21.Deut. 33:17.Apoc. 7:6,8. va fi mai mare decât el și sămânța lui va ajunge o ceată de neamuri." 20 El i-a binecuvântat în ziua aceea și a zis: „Numele tău îl vor întrebuința israeliții când vor binecuvânta*Rut 4:11,12., zicând: ‘Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S-a purtat cu Efraim și cu Manase!’" Și a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase. 21 Israel a zis lui Iosif: „Iată că în curând am să mor! Dar Dumnezeu*Cap. 46:4;50:24. va fi cu voi și vă va aduce înapoi în țara părinților voștri. 22 Îți*Ios. 24:32.1 Cron. 5:2.Ioan 4:5. dau mai mult decât fraților tăi – o parte pe care am luat-o din mâna amoriților*Cap. 15:16;34:28.Ios. 17:14. cu sabia mea și cu arcul meu."