1 Giacobbe continuò il suo cammino, e gli si fecero incontro degli angeli di Dio. 2 Appena Giacobbe li vide, disse: "Questo è l’accampamento di Dio"; e chiamò quel luogo Maanaim. 3 Giacobbe mandò davanti a sé dei messaggeri a Esaù suo fratello, nel paese di Seir, nella campagna di Edom. 4 E diede loro quest’ordine: "Direte così a Esaù, mio signore: ‘Così dice il tuo servo Giacobbe: Io ho soggiornato presso Labano e sono rimasto lì fino ad ora; 5 ho buoi, asini, pecore, servi e serve; e lo mando a dire al mio signore, per trovare grazia agli occhi tuoi’". 6 I messaggeri tornarono da Giacobbe, dicendo: "Siamo andati da tuo fratello Esaù, ed eccolo che ti viene incontro con quattrocento uomini". 7 Allora Giacobbe fu preso da grande paura e fu angosciato; divise in due schiere la gente che era con lui, le greggi, le mandrie, i cammelli, e disse: 8 "Se Esaù viene contro una delle schiere e la batte, la schiera che rimane potrà salvarsi". 9 Poi Giacobbe disse: "O Dio di Abraamo mio padre, Dio di mio padre Isacco! O Eterno, che mi dicesti: ‘Torna al tuo paese e dai tuoi parenti e ti farò del bene’, 10 io sono troppo piccolo per essere degno di tutta la benignità che hai usato e di tutta la fedeltà che hai dimostrato al tuo servo; poiché io passai questo Giordano con il mio bastone, e ora sono diventato due schiere. 11 Liberami, ti prego, dalle mani di mio fratello, dalle mani di Esaù; perché io ho paura di lui e temo che venga e mi assalga, non risparmiando né madri né bambini. 12 E tu dicesti: ‘Certo, io ti farò del bene, e farò diventare la tua progenie come la sabbia del mare, la quale non si può contare per quanta ce n’è’". 13 Egli passò qui quella notte; e di quello che aveva sotto mano prese qualcosa per fare un dono a suo fratello Esaù: 14 duecento capre e venti capri, duecento pecore e venti montoni, 15 trenta cammelle che allattavano con i loro piccoli, quaranta vacche e dieci tori, venti asine e dieci puledri. 16 E li consegnò ai suoi servi, gregge per gregge separatamente, e disse ai suoi servi: "Passate davanti a me, e fate in modo che vi sia qualche intervallo fra gregge e gregge". 17 E diede quest’ordine al primo: "Quando mio fratello Esaù ti incontrerà e ti chiederà: ‘Di chi sei? Dove vai? A chi appartiene questo gregge che va davanti a te?’. 18 Tu risponderai: ‘Al tuo servo Giacobbe, è un dono inviato al mio signore Esaù; ecco, egli stesso viene dietro a noi’". 19 Diede lo stesso ordine al secondo, al terzo, e a tutti quelli che seguivano le greggi, dicendo: "In questo modo parlerete a Esaù, quando lo troverete, 20 e direte: ‘Ecco il tuo servo Giacobbe, che viene egli stesso dietro a noi’". Perché diceva: "Io lo placherò con il dono che mi precede, e, dopo, vedrò la sua faccia; forse, mi farà una buona accoglienza". 21 Così il dono andò davanti a lui, ed egli passò la notte nell’accampamento. 22 Quella stessa notte si alzò, prese le sue due mogli, le sue due serve, i suoi undici figli, e passò il guado di Iabboc. 23 Li prese, fece loro passare il torrente, e lo fece passare a tutto quello che possedeva.

24 Giacobbe rimase solo, e un uomo lottò con lui fino all’apparire dell’alba. 25 E quando quest’uomo vide che non lo poteva vincere, gli toccò la giuntura dell’anca; e la giuntura dell’anca di Giacobbe fu slogata, mentre quello lottava con lui. 26 L’uomo disse: "Lasciami andare, perché spunta l’alba". E Giacobbe: "Non ti lascerò andare prima che tu mi abbia benedetto!". 27 E l’altro gli disse: "Qual è il tuo nome?", egli rispose: "Giacobbe". 28 E quello disse: "Il tuo nome non sarà più Giacobbe, ma Israele, poiché tu hai lottato con Dio e con gli uomini, e hai vinto". 29 Giacobbe allora gli disse: "Ti prego, palesami il tuo nome". E quello rispose: "Perché chiedi il mio nome?". 30 E lo benedisse lì. E Giacobbe chiamò quel luogo Peniel, "perché", disse, "ho visto Dio faccia a faccia, e la mia vita è stata risparmiata". 31 Il sole sorgeva appena egli ebbe passato Peniel; e Giacobbe zoppicava dall’anca. 32 Per questo, fino a oggi, gli Israeliti non mangiano il nervo della coscia che passa per la giuntura dell’anca, perché quell’uomo aveva toccato la giuntura dell’anca di Giacobbe, al punto del nervo della coscia.

1 Iacov și-a văzut de drum și l-au întâlnit îngerii*Ps. 91:11.Evr. 1:14. lui Dumnezeu. 2 Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra*Ios. 5:14.Ps. 103:21;148:2.Luca 2:13. lui Dumnezeu!" De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim (Tabără îndoită). 3 Iacov a trimis înainte niște soli la fratele său Esau, în țara Seir*Cap. 33:14,16., în ținutul lui*Cap. 36:6-8.Deut. 2:5.Ios. 24:4. Edom. 4 El le-a dat porunca următoare: „Iată*Prov. 15:1. ce să spuneți domnului meu Esau: ‘Așa vorbește robul tău Iacov: «Am locuit la Laban și am rămas la el până acum; 5 am*Cap. 30:43. boi, măgari, oi, robi și roabe și trimit să dea de știre lucrul acesta domnului meu, ca*Cap. 33:8,15. să capăt trecere înaintea ta.»’" 6 Solii s-au întors înapoi la Iacov și au zis: „Ne-am dus la fratele tău Esau, și el vine*Cap. 33:1. înaintea ta cu patru sute de oameni." 7 Iacov s-a înspăimântat*Cap. 35:3. foarte mult și l-a apucat groaza. A împărțit în două tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii și cămilele 8 și a zis: „Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere și o bate, tabăra care va rămâne va putea să scape."

9 Iacov*Ps. 50:15. a zis: „Dumnezeul*Cap. 28:13. tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu, Doamne, care*Cap. 31:3,13. mi-ai zis: ‘Întoarce-te în țara ta și în locul tău de naștere și voi îngriji ca să-ți meargă bine!’ 10 Eu sunt prea mic pentru toate îndurările*Cap. 24:27. și pentru toată credincioșia pe care ai arătat-o față de robul Tău, căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul*Iov 8:7. meu, și iată că acum fac două tabere. 11 Izbăvește-mă*Ps. 59:1,2., Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină și să mă lovească, pe mine, pe mame*Osea 10:14. și pe copii. 12 Și Tu*Cap. 28:13-15. ai zis: ‘Eu voi îngriji ca să-ți meargă bine și-ți voi face sămânța ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.’"

13 Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el și a pus deoparte, ca dar*Cap. 43:11.Prov. 18:16. pentru fratele său Esau: 14 două sute de capre și douăzeci de țapi, două sute de oi și douăzeci de berbeci, 15 treizeci de cămile alăptătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci și zece tauri, douăzeci de măgărițe și zece măgăruși. 16 Le-a dat robilor săi, turmă cu turmă, deosebit, și a poruncit robilor săi: „Treceți înaintea mea și lăsați o depărtare între fiecare turmă." 17 A dat celui dintâi porunca următoare: „Când te va întâlni fratele meu Esau și te va întreba: ‘Al cui ești? Unde te duci? Și a cui este turma aceasta dinaintea ta?’ 18 să răspunzi: ‘A robului tău Iacov; ea este un dar trimis domnului meu Esau, și el însuși vine în urma noastră.’" 19 A dat aceeași poruncă celui de al doilea, celui de al treilea și tuturor celor ce mânau turmele: „Așa să vorbiți domnului meu Esau când îl veți întâlni. 20 Să spuneți: ‘Iată, robul tău Iacov vine și el după noi.’" Căci își zicea el: „Îl voi potoli*Prov. 21:14. cu darul acesta care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea față în față, și poate că mă va primi cu bunăvoință." 21 Astfel, darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea. 22 Tot în noaptea aceea s-a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe și pe cei unsprezece copii ai lui și a trecut*Deut. 3:16. vadul Iabocului. 23 I-a luat, i-a trecut pârâul și a trecut tot ce avea.

24 Iacov însă a rămas singur. Atunci, un om s-a luptat*Osea 12:3,4.Efes. 6:12. cu el până în revărsatul zorilor. 25 Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura*Mat. 26:41.2 Cor. 12:7. coapsei, așa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el. 26 Omul acela*Luca 24:28. a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile." Dar Iacov a răspuns: „Nu Te*Osea 12:4. voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta." 27 Omul acela i-a zis: „Cum îți este numele?" „Iacov", a răspuns el. 28 Apoi a zis: „Numele*Cap. 35:10.2 Împ. 17:34. tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat*Osea 12:3,4. cu Dumnezeu și cu oameni*Cap. 25:31;27:33. și ai fost biruitor." 29 Iacov l-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău." El a răspuns: „Pentru ce*Jud. 13:18. Îmi ceri numele?" Și l-a binecuvântat acolo. 30 Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Fața lui Dumnezeu); „căci", a zis el, „am*Cap. 16:13.Exod 24:11;33:20.Deut. 5:24.Jud. 6:22;13:22.Is. 6:5. văzut pe Dumnezeu față în față, și totuși am scăpat cu viață". 31 Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov șchiopăta din coapsă. 32 Iată de ce, până în ziua de azi, israeliții nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei, căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vână.