1 La regina di Seba avendo udito la fama che circondava Salomone a causa del nome dell’Eterno, venne a metterlo alla prova con degli enigmi. 2 Essa giunse a Gerusalemme con un numerosissimo seguito, con cammelli carichi di aromi, d’oro in gran quantità, e di pietre preziose. Si recò da Salomone e gli disse tutto quello che aveva in cuore. 3 Salomone rispose a tutte le questioni da lei proposte, e non ci fu cosa che fosse oscura per il re e che egli non sapesse spiegare. 4 Quando la regina di Seba vide tutta la sapienza di Salomone, la casa che egli aveva costruito, 5 le vivande della sua mensa, gli alloggi dei suoi servi, l’ordine del servizio dei suoi ufficiali, le loro vesti, i suoi coppieri e gli olocausti che egli offriva nella casa dell’Eterno, rimase senza fiato. 6 E disse al re: "Quello che avevo sentito dire nel mio paese sul tuo conto e sulla tua sapienza era dunque vero. 7 Ma non ci ho creduto finché non sono venuta io stessa e non ho visto con i miei occhi; e ora, ecco, non me ne era stata riferita neppure la metà! La tua sapienza e la tua prosperità sorpassano la fama che me ne era giunta! 8 Beata la tua gente, beati questi tuoi servi che stanno sempre davanti a te, e ascoltano la tua sapienza. 9 Sia benedetto l’Eterno, il tuo Dio, il quale ti ha gradito, mettendoti sul trono d’Israele! L’Eterno ti ha stabilito re, per esercitare il diritto e la giustizia, perché egli nutre per Israele un amore eterno". 10 Poi lei donò al re centoventi talenti d’oro, grandissima quantità di aromi e delle pietre preziose. Non furono mai più portati tanti aromi quanti ne diede la regina di Seba al re Salomone. 11 La flotta di Chiram che portava oro da Ofir, portava da Ofir anche del legno di sandalo in grandissima quantità, e delle pietre preziose, 12 e di questo legno di sandalo il re fece delle ringhiere per la casa dell’Eterno e per la casa reale, delle cetre e delle arpe per i cantori. Di questo legno di sandalo non ne fu più portato, e non se n’è più visto fino a oggi. 13 Il re Salomone diede alla regina di Seba tutto quello che lei desiderò e chiese, oltre a quello che egli le donò con la sua magnificenza sovrana. Poi lei si rimise in cammino, e con i suoi servi se ne tornò al suo paese.

14 Ora il peso dell’oro che giungeva ogni anno a Salomone era di seicentosessantasei talenti, 15 oltre quello che egli percepiva dai mercanti, dal traffico dei negozianti, da tutti i re d’Arabia e dai governatori del paese. 16 Il re Salomone fece fare duecento grandi scudi d’oro battuto, per ognuno dei quali impiegò seicento sicli d’oro, 17 e trecento scudi d’oro battuto più piccoli, per ognuno dei quali impiegò tre mine d’oro; e il re li mise nella casa della "Foresta del Libano". 18 Il re fece pure un grande trono d’avorio, che rivestì d’oro finissimo. 19 Questo trono aveva sei gradini; la sommità del trono era rotonda dalla parte di dietro; il seggio aveva due bracci, uno di qua e uno di là; presso i due bracci stavano due leoni, 20 e dodici leoni stavano sui sei gradini, da una parte e dall’altra. Niente di simile era ancora stato fatto in nessun altro regno. 21 Tutte le coppe del re Salomone erano d’oro e tutto il vasellame della casa della "Foresta del Libano" era d’oro puro. Nulla era d’argento; dell’argento non si faceva nessun conto al tempo di Salomone. 22 Infatti il re aveva in mare una flotta di Tarsis insieme alla flotta di Chiram; e la flotta di Tarsis, una volta ogni tre anni, veniva a portare oro, argento, avorio, scimmie e pavoni. 23 Così il re Salomone fu il più grande di tutti i re della terra per ricchezze e per sapienza. 24 E tutto il mondo cercava di vedere Salomone per udire la sapienza che Dio gli aveva messo in cuore. 25 Ognuno gli portava il suo dono: vasi d’argento, vasi d’oro, vesti, armi, aromi, cavalli e muli; e questo avveniva ogni anno. 26 Salomone radunò carri e cavalieri, ed ebbe millequattrocento carri e dodicimila cavalieri, che distribuì nelle città dove teneva i suoi carri, e in Gerusalemme presso di sé. 27 Il re fece in modo che in Gerusalemme l’argento fosse comune come le pietre, e i cedri tanto abbondanti quanto i sicomori della pianura. 28 I cavalli che Salomone aveva gli venivano portati dall’Egitto; le carovane di mercanti del re li andavano a prendere a mandrie per un prezzo convenuto. 29 Un equipaggio, uscito dall’Egitto e giunto a destinazione, veniva a costare seicento sicli d’argento; un cavallo, centocinquanta. Nello stesso modo, per mezzo di quei mercanti, se ne facevano venire per tutti i re degli Ittiti e per i re della Siria.

1 Împărăteasa*2 Cron. 9:1.Mat. 12:42.Luca 11:31. din Seba a auzit de faima lui Solomon în ceea ce privește slava Domnului și a venit să-l încerce*Jud. 14:12.Prov. 1:6. prin întrebări grele. 2 A sosit la Ierusalim cu un alai foarte mare și cu cămile care aduceau mirodenii, aur foarte mult și pietre scumpe. S-a dus la Solomon și i-a spus tot ce avea pe inimă. 3 Solomon i-a răspuns la toate întrebările și n-a fost nimic pe care împăratul să nu fi știut să i-l lămurească. 4 Împărăteasa din Seba a văzut toată înțelepciunea lui Solomon și casa pe care o zidise 5 și bucatele de la masa lui și locuința slujitorilor lui și slujbele și hainele celor ce-i slujeau și paharnicii lui și arderile-de-tot*1 Cron. 26:16. pe care le aducea în Casa Domnului. 6 Uimită, a zis împăratului: „Deci era adevărat ce am auzit în țara mea despre faptele și înțelepciunea ta! 7 Dar nu credeam, până n-am venit și n-am văzut cu ochii mei. Și iată că nici pe jumătate nu mi s-a spus. Tu ai mai multă înțelepciune și propășire decât am auzit mergându-ți faima. 8 Ferice*Prov. 8:34. de oamenii tăi, ferice de slujitorii tăi, care sunt necurmat înaintea ta, care aud înțelepciunea ta! 9 Binecuvântat*Cap. 5:7. să fie Domnul Dumnezeul tău, care a binevoit să te pună pe scaunul de domnie al lui Israel! Pentru că Domnul iubește pentru totdeauna pe Israel, de aceea te-a pus împărat, ca să*2 Sam. 8:15.Ps. 72:2.Prov. 8:15. judeci și să faci dreptate." 10 Ea a dat împăratului*Ps. 72:10,15. o sută douăzeci de talanți de aur, foarte multe mirodenii și pietre scumpe. N-au mai venit niciodată în urmă atâtea mirodenii câte a dat împărăteasa din Seba împăratului Solomon. 11 Corăbiile*Cap. 9:27. lui Hiram, care au adus aur din Ofir, au adus din Ofir și foarte mult lemn de santal și pietre scumpe. 12 Împăratul*2 Cron. 9:11. a făcut cu lemnul mirositor*2 Cron. 9:10. pălimare pentru Casa Domnului și pentru casa împăratului și harpe și alăute pentru cântăreți. N-a mai venit de atunci lemn de acesta mirositor și nu s-a mai văzut până în ziua de azi. 13 Împăratul Solomon a dat împărătesei din Seba tot ce a dorit, tot ce a cerut și i-a mai dat și pe deasupra daruri vrednice de un împărat ca Solomon. Apoi ea s-a întors și s-a dus în țara ei cu slujitorii ei.

14 Greutatea aurului care-i venea lui Solomon pe fiecare an era de șase sute șaizeci și șase de talanți de aur, 15 afară de ce scotea de la negustorii cei mari și din negoțul*2 Cron. 9:24.Ps. 72:10. cu mărfuri, de la toți împărații Arabiei și de la dregătorii țării. 16 Împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur bătut și pentru fiecare din ele a întrebuințat șase sute de sicli de aur 17 și alte trei*Cap. 14:26. sute de scuturi mici de aur bătut, și pentru fiecare din ele a întrebuințat trei mine de aur, și împăratul le-a pus în casa*Cap. 7:2. numită Pădurea Libanului. 18 Împăratul*2 Cron. 9:17. a făcut un mare scaun de domnie de fildeș și l-a acoperit cu aur curat. 19 Scaunul acesta de domnie avea șase trepte și partea de sus era rotunjită pe dinapoi; de fiecare parte a scaunului erau rezemători: lângă rezemători stăteau doi lei 20 și pe cele șase trepte stăteau doisprezece lei de o parte și de alta. Așa ceva nu s-a făcut pentru nicio împărăție. 21 Toate paharele*2 Cron. 9:20. împăratului Solomon erau de aur și toate vasele din casa Pădurea Libanului erau de aur curat. Nimic nu era de argint: pe vremea lui Solomon argintul n-avea nicio trecere. 22 Căci împăratul avea pe mare corăbii*Gen. 10:4.2 Cron. 20:36. din Tars cu ale lui Hiram; și corăbiile din Tars veneau la fiecare trei ani, aducând aur și argint, fildeș, maimuțe și păuni. 23 Împăratul Solomon a întrecut*Cap. 3:12,13;4:30. pe toți împărații pământului în bogății și înțelepciune. 24 Toată lumea căuta să vadă pe Solomon, ca să audă înțelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui. 25 Și fiecare își aducea darul lui: lucruri de argint și lucruri de aur, haine, arme, mirodenii, cai și catâri – așa era în fiecare an. 26 Solomon*Cap. 4:26.2 Cron. 1:14;9:25. a strâns*Deut. 17:16. care și călărime; avea o mie patru sute de care și douăsprezece mii de călăreți, pe care i-a pus în cetățile unde își ținea carele și la Ierusalim, lângă împărat. 27 Împăratul*2 Cron. 1:15. a făcut ca argintul să fie tot așa de obișnuit la Ierusalim ca pietrele, și cedrii, tot așa de mulți ca smochinii din Egipt, care cresc pe câmpie. 28 Solomon își aducea*Deut. 17:16.2 Cron. 1:16;9:28. caii din Egipt; o ceată de negustori de-ai împăratului se ducea să-i ia cu grămada pe un preț hotărât: 29 un car se aducea din Egipt cu șase sute de sicli de argint și un cal, cu o sută cincizeci de sicli. De asemenea*Ios. 1:4.2 Împ. 7:6.2 Cron. 1:17., aduceau cai cu ei pentru toți împărații hetiților și pentru împărații Siriei.