1 Queste sono le nazioni che l’Eterno lasciò stare per mettere, per mezzo di esse, alla prova Israele, cioè tutti quelli che non avevano visto le guerre di Canaan. 2 (Egli voleva soltanto che le nuove generazioni dei figli d’Israele conoscessero e imparassero la guerra: quelli, perlomeno, che prima non l’avevano mai vista): 3 i cinque prìncipi dei Filistei, tutti i Cananei, i Sidoni, e gli Ivvei, che abitavano la montagna del Libano, dal monte Baal-Ermon fino all’ingresso di Camat. 4 Queste nazioni servirono a mettere Israele alla prova, per vedere se Israele avrebbe ubbidito ai comandamenti che l’Eterno aveva dato ai loro padri per mezzo di Mosè. 5 Così i figli d’Israele abitarono in mezzo ai Cananei, agli Ittiti, agli Amorei, ai Ferezei, agli Ivvei e ai Gebusei; 6 sposarono le loro figlie, diedero le proprie figlie in spose ai loro figli, e servirono i loro dèi.

7 I figli d’Israele fecero ciò che è male agli occhi dell’Eterno; dimenticarono l’Eterno, il loro Dio, e servirono gli idoli di Baal e di Astarte. 8 Perciò l’ira dell’Eterno si accese contro Israele ed egli li diede nelle mani di Cusan-Risataim, re di Mesopotamia; e i figli d’Israele furono servi di Cusan-Risataim per otto anni. 9 Poi i figli d’Israele gridarono all’Eterno e l’Eterno suscitò loro un liberatore: Otniel, figlio di Chenaz, fratello minore di Caleb; ed egli li liberò. 10 Lo Spirito dell’Eterno fu sopra di lui, ed egli fu giudice d’Israele; uscì a combattere, e l’Eterno gli diede nelle mani Cusan-Risataim, re di Mesopotamia; e la sua mano fu potente contro Cusan-Risataim. 11 Il paese ebbe pace per quarant’anni; poi Otniel, figlio di Chenaz, morì. 12 I figli d’Israele continuarono a fare ciò che è male agli occhi dell’Eterno; e l’Eterno rese forte Eglon, re di Moab, contro Israele, perché essi avevano fatto ciò che è male agli occhi dell’Eterno. 13 Ed Eglon radunò attorno a sé i figli di Ammon e di Amalec, e andò e sconfisse Israele e si impadronì della città delle palme. 14 E i figli d’Israele furono servi di Eglon, re di Moab, per diciotto anni. 15 Ma i figli d’Israele gridarono all’Eterno, ed egli suscitò loro un liberatore: Eud, figlio di Ghera, Beniaminita, che era mancino. I figli d’Israele mandarono per mezzo di lui un regalo a Eglon, re di Moab. 16 Eud si fece una spada a due tagli lunga un cubito e se la cinse sotto la veste, al fianco destro. 17 E offrì il regalo a Eglon, re di Moab, che era uomo molto grasso. 18 E quando ebbe finito la presentazione del regalo, rimandò la gente che lo aveva portato. 19 Ma egli, giunto alla cava di pietre che è presso Ghilgal, tornò indietro, e disse: "O re, io ho qualcosa da dirti in segreto". E il re disse: "Silenzio!". E tutti quelli che gli stavano vicino, uscirono. 20 Allora Eud si avvicinò al re, che stava seduto nella sala di sopra, riservata soltanto a lui per prendervi il fresco, e gli disse: "Ho una parola da dirti da parte di Dio". Egli si alzò dal suo trono: 21 ed Eud, stesa la mano sinistra, trasse la spada dal suo fianco destro, e gliela piantò nel ventre. 22 Anche l’elsa entrò dopo la lama; e il grasso si rinchiuse attorno alla lama; poiché egli non gli ritirò dal ventre la spada, che gli usciva da dietro. 23 Poi Eud uscì nel portico, chiuse le porte della sala di sopra, e mise i chiavistelli. 24 Ora quando fu uscito, vennero i servi, i quali guardarono, ed ecco che le porte della sala di sopra erano chiuse con il chiavistello; e dissero: "Certo egli fa i suoi bisogni nello stanzino della sala fresca". 25 E aspettarono tanto che furono preoccupati; e siccome egli non apriva le porte della sala, quelli presero la chiave, aprirono, ed ecco che il loro signore era steso a terra, morto. 26 Mentre essi indugiavano, Eud si diede alla fuga, passò oltre le cave di pietra, e si mise in salvo nella Seira. 27 Quando fu arrivato, suonò la tromba nella regione montuosa di Efraim, e i figli d’Israele scesero con lui dalla regione montuosa, ed egli si mise alla loro testa. 28 E disse loro: "Seguitemi, perché l’Eterno vi ha dato nelle mani i Moabiti, vostri nemici". E quelli scesero dietro di lui, si impadronirono dei guadi del Giordano per impedire il passaggio ai Moabiti, e non lasciarono passare nessuno. 29 In quel tempo sconfissero circa diecimila Moabiti, tutti robusti e valorosi; e non ne scampò uno. 30 Così, in quel giorno, Moab fu umiliato sotto la mano d’Israele, e il paese ebbe pace per ottant’anni. 31 Dopo Eud, venne Samgar, figlio di Anat. Egli sconfisse seicento Filistei con un pungolo da buoi; e anche egli liberò Israele.

1 Iată neamurile*Cap. 2:21,22. pe care le-a lăsat Domnul ca să încerce pe Israel prin ele, pe toți cei ce nu cunoscuseră toate războaiele Canaanului. 2 El voia numai ca vârstele de oameni ale copiilor lui Israel să cunoască și să învețe războiul, și anume cei ce nu-l cunoscuseră mai înainte. 3 Neamurile acestea erau cei*Ios. 13:3. cinci domnitori ai filistenilor, toți canaaniții, sidoniții și heviții care locuiau în muntele Liban, de la muntele Baal-Hermon până la intrarea Hamatului. 4 Neamurile*Cap. 2:22. acestea au slujit ca să pună pe Israel la încercare, pentru ca Domnul să vadă dacă vor asculta de poruncile pe care le dăduse părinților lor prin Moise. 5 Și copiii*Ps. 106:35. lui Israel au locuit în mijlocul canaaniților, hetiților, amoriților, fereziților, heviților și iebusiților; 6 au luat*Exod 34:16.Deut. 7:3. de neveste pe fetele lor și au dat de neveste fiilor lor pe fetele lor și au slujit dumnezeilor lor.

7 Copiii*Cap. 2:11. lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, au uitat pe Domnul și au slujit*Cap. 2:13. baalilor și idolilor*Exod 34:13.Deut. 16:21. Cap. 6:25.. 8 Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel și i-a vândut*Cap. 2:14. în mâinile lui Cușan-Rișeataim*Hab. 3:7., împăratul Mesopotamiei. Și copiii lui Israel au fost supuși opt ani lui Cușan-Rișeataim. 9 Copiii lui Israel au strigat*Vers. 15. Cap. 4:3;6:7;10:10.1 Sam. 12:10.Neem. 9:27.Ps. 22:5;106:44;107:13,19. către Domnul, și Domnul le-a ridicat un izbăvitor*Cap. 2:16., care i-a izbăvit: pe Otniel*Cap. 1:13., fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb. 10 Duhul*Num. 27:18. Cap. 6:34;11:29;13:25;14:6,19.1 Sam. 11:6.2 Cron. 15:1. Domnului a fost peste el. El a ajuns judecător în Israel și a pornit la război. Domnul a dat în mâinile lui pe Cușan-Rișeataim, împăratul Mesopotamiei, și mâna lui a fost puternică împotriva lui Cușan-Rișeataim. 11 Țara a avut odihnă patruzeci de ani. Și Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.

12 Copiii*Cap. 2:19. lui Israel au făcut iarăși ce nu plăcea Domnului, și Domnul a întărit pe Eglon*1 Sam. 12:9., împăratul Moabului, împotriva lui Israel, pentru că făcuseră ce nu plăcea Domnului. 13 Eglon a strâns la el pe fiii lui Amon și pe amaleciți*Cap. 5:14. și a pornit. A bătut pe Israel și a luat cetatea finicilor*Cap. 1:16.. 14 Și copiii lui Israel au fost supuși*Deut. 28:48. optsprezece ani lui Eglon, împăratul Moabului. 15 Copiii lui Israel au*Vers. 9.Ps. 78:34. strigat către Domnul, și Domnul le-a ridicat un izbăvitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, Beniamitul, care nu se slujea de mâna dreaptă. Copiii lui Israel au trimis prin el un dar lui Eglon, împăratul Moabului. 16 Ehud și-a făcut o sabie cu două tăișuri, lungă de un cot, și a încins-o pe sub haine, în partea dreaptă. 17 A dat darul lui Eglon, împăratul Moabului: Eglon era un om foarte gras. 18 Când a isprăvit de dat darul, a dat drumul oamenilor care-l aduseseră. 19 El însuși s-a întors*Ios. 4:20. de la pietrăriile de lângă Ghilgal și a zis: „Împărate, am să-ți spun ceva în taină." Împăratul a zis: „Tăcere!" Și toți cei ce erau lângă el au ieșit afară. 20 Ehud a început vorba cu el pe când stătea singur în odaia lui de vară și a zis: „Am un cuvânt din partea lui Dumnezeu pentru tine." Eglon s-a sculat de pe scaun. 21 Atunci, Ehud a întins mâna stângă, a scos sabia din partea dreaptă și i-a împlântat-o în pântece. 22 Chiar și mânerul a intrat după fier, și grăsimea s-a strâns în jurul fierului, căci n-a putut scoate sabia din pântece, ci a lăsat-o în trup, așa cum o înfipsese. 23 Ehud a ieșit prin tindă, a închis ușile de la odaia de sus după el și a tras zăvorul. 24 După ce a ieșit el, au venit slujitorii împăratului și s-au uitat și iată că ușile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei au zis: „Fără îndoială, își acoperă picioarele în odaia de vară." 25 Au așteptat multă vreme și, fiindcă el nu deschidea ușile odăii de sus, au luat cheia și au descuiat și iată că stăpânul lor era mort, întins pe pământ. 26 Până să se dumirească ei, Ehud a luat-o la fugă, a trecut de pietrării și a scăpat în Seira. 27 Cum a ajuns, a sunat*Cap. 5:14;6:34.1 Sam. 13:3. din trâmbiță în muntele*Ios. 17:15. Cap. 7:24;17:1;19:1. lui Efraim. Copiii lui Israel s-au coborât cu el din munte și el s-a pus în fruntea lor. 28 El le-a zis: „Veniți după mine, căci Domnul*Cap. 7:9,15.1 Sam. 17:47. a dat în mâinile voastre pe vrăjmașii voștri moabiți." Ei s-au coborât după el, au pus stăpânire pe vadurile*Ios. 2:7. Cap. 12:5. Iordanului, în fața Moabului, și n-au lăsat pe nimeni să treacă. 29 Au ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toți voinici și viteji, și n-a scăpat unul. 30 În ziua aceea, Moabul a fost smerit sub mâna lui Israel. Și țara*Vers. 11. a avut odihnă optzeci de ani.

31 După el, a urmat Șamgar*Cap. 5:6,8., fiul lui Anat. El a ucis șase sute de oameni dintre filisteni cu un otic*1 Sam. 13:19,22;17:47,50. de plug. Și el a fost un izbăvitor*Cap. 2:16. al lui Israel*Cap. 4:1;10:7,17;11:4.1 Sam. 4:1..