1 Ora queste sono le terre che i figli d’Israele ebbero come eredità nel paese di Canaan, e che il sacerdote Eleazar, Giosuè figlio di Nun e i capifamiglia delle tribù dei figli d’Israele distribuirono loro. 2 L’eredità fu distribuita a sorte, come l’Eterno aveva comandato per mezzo di Mosè, alle nove tribù e alla mezza tribù, 3 perché alle altre due tribù e alla mezza tribù Mosè aveva dato la loro eredità di là dal Giordano; mentre, tra i figli d’Israele, ai Leviti non aveva dato alcuna eredità, 4 perché i figli di Giuseppe formavano due tribù: Manasse ed Efraim; e ai Leviti non fu data alcuna parte nel paese, tranne delle città per abitarvi, con i loro dintorni per il loro bestiame e i loro averi. 5 I figli d’Israele fecero come l’Eterno aveva comandato a Mosè e spartirono il paese. 6 Ora i figli di Giuda si accostarono a Giosuè a Ghilgal; e Caleb, figlio di Gefunne, il Chenizeo, gli disse: "Tu sai ciò che l’Eterno disse a Mosè, uomo di Dio, riguardo a me e a te a Cades-Barnea. 7 Io avevo quarant’anni quando Mosè, servo dell’Eterno, mi mandò da Cades-Barnea a esplorare il paese, e io gli feci la mia relazione con sincerità di cuore. 8 Ma i miei fratelli che erano saliti con me, scoraggiarono il popolo, mentre io seguii pienamente l’Eterno, il mio Dio. 9 E in quel giorno Mosè fece questo giuramento: ‘La terra che il tuo piede ha calcato sarà eredità tua e dei tuoi figli per sempre, perché hai pienamente seguito l’Eterno, il mio Dio’. 10 E ora ecco, l’Eterno mi ha conservato in vita, come aveva detto, durante i quarantacinque anni ormai trascorsi da quando l’Eterno disse quella parola a Mosè, quando Israele viaggiava nel deserto, ed ecco che ora ho ottantacinque anni; 11 oggi sono ancora robusto come ero il giorno che Mosè mi mandò; le mie forze sono le stesse di allora, tanto per combattere quanto per andare e venire. 12 Dunque, dammi questo monte del quale l’Eterno parlò quel giorno; poiché tu udisti allora che ci sono degli Anachim e che ci sono delle città grandi e fortificate. Forse l’Eterno sarà con me, e io li scaccerò, come disse l’Eterno". 13 Allora Giosuè lo benedisse, e diede Ebron come eredità a Caleb, figlio di Gefunne. 14 Per questo Caleb, figlio di Gefunne, il Chenizeo, ha avuto Ebron come eredità, fino al giorno d’oggi: perché aveva pienamente seguito l’Eterno, l’Iddio d’Israele. 15 Ora Ebron si chiamava in precedenza Chiriat-Arba; Arba era stato l’uomo più grande fra gli Anachim. E il paese ebbe riposo dalla guerra.

1 Iată locurile pe care le-au primit copiii lui Israel ca moștenire în țara Canaanului, pe care li le-au*Num. 34:17,18. împărțit între ei preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, și căpeteniile de familie ale semințiilor copiilor lui Israel. 2 Împărțirea s-a făcut prin sorți*Num. 26:55;33:54;34:13., cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminții și jumătate. 3 Căci*Cap. 13:8,32,33. Moise dăduse o moștenire celor două seminții și jumătate de cealaltă parte a Iordanului, dar leviților nu le dăduse moștenire printre ei. 4 Fiii lui*Gen. 48:5.1 Cron. 5:1,2. Iosif alcătuiau două seminții: Manase și Efraim; și leviților nu li s-a dat parte în țară, afară de cetățile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor pentru turmele și averile lor. 5 Copiii lui Israel au făcut întocmai după poruncile*Num. 35:2. Cap. 21:2. pe care le dăduse lui Moise Domnul și au împărțit țara.

6 Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal; și Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul*Num. 32:12. Cap. 15:17., i-a zis: „Știi ce*Num. 14:24,30.Deut. 1:36,38. a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine și cu privire la tine, la Cades-Barnea*Num. 13:26.. 7 Eram în vârstă de patruzeci de ani când m-a trimis*Num. 13:6;14:6. Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca să iscodesc țara, și i-am adus știri așa cum îmi spunea inima mea curată. 8 Frații mei*Num. 13:31,32.Deut. 1:28. care se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat*Num. 14:24.Deut. 1:36. în totul calea Domnului Dumnezeului meu. 9 Și în ziua aceea, Moise a jurat și a zis: ‘Țara*Num. 14:23,24.Deut. 1:36. Cap. 1:3. în care*Num. 13:22. a călcat piciorul tău va fi moștenirea ta pe vecie, pentru tine și pentru copiii tăi, pentru că ai urmat în totul voia Domnului Dumnezeului meu.’ 10 Acum iată că Domnul m-a ținut în viață, cum*Num. 14:30. a spus. Sunt patruzeci și cinci de ani de când vorbea Domnul astfel lui Moise, când umbla Israel prin pustie, și acum iată că azi sunt în vârstă de optzeci și cinci de ani. 11 Și astăzi*Deut. 34:7., sunt tot așa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg*Deut. 31:2. în fruntea voastră. 12 Dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea, căci ai auzit atunci că acolo sunt anachimi*Num. 13:28,33. și că sunt cetăți mari și întărite. Domnul va fi, poate*Ps. 18:32,34;60:12.Rom. 8:31., cu mine și-i voi izgoni*Cap. 15:14.Jud. 1:20., cum a spus Domnul." 13 Iosua a binecuvântat*Cap. 22:6. pe Caleb, fiul lui Iefune, și i-a*Cap. 10:37;15:13.Jud. 1:20. Cap. 21:11,12.1 Cron. 6:55,56. dat ca moștenire Hebronul. 14 Astfel, Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, a avut de moștenire până în ziua de azi Hebronul*Cap. 21:12., pentru că urmase*Vers. 8,9. în totul calea Domnului Dumnezeului lui Israel. 15 Hebronul se chema*Gen. 23:2. Cap. 15:13. mai înainte Chiriat-Arba – Arba fusese omul cel mai mare dintre anachimi. Și țara*Cap. 11:23. s-a odihnit de război.