1 Poi l’Eterno disse a Giosuè: "Non temere, e non ti sgomentare! Prendi con te tutta la gente di guerra, alzati e sali contro Ai. Guarda, io do in tua mano il re di Ai, il suo popolo, la sua città e il suo paese. 2 E tu tratterai Ai e il suo re come hai trattato Gerico e il suo re; prenderete per voi soltanto il bottino e il bestiame. Tendi un’imboscata dietro la città". 3 Giosuè dunque con tutta la gente di guerra si alzò per salire contro Ai. Egli scelse trentamila uomini valenti e prodi, li fece partire di notte, e diede loro quest’ordine: 4 "Ecco, tenderete un’imboscata dietro la città; non vi allontanate troppo dalla città, e siate tutti pronti. 5 Io e tutto il popolo che è con me ci accosteremo alla città; e quando essi usciranno contro di noi come la prima volta, ci metteremo in fuga davanti a loro. 6 Essi ci inseguiranno finché noi li avremo attirati lontano dalla città, perché diranno: ‘Essi fuggono davanti a noi come la prima volta’. E fuggiremo davanti a loro. 7 Voi allora uscirete dall’imboscata e vi impadronirete della città: l’Eterno, il vostro Dio, la darà nelle vostre mani. 8 E quando avrete preso la città, la incendierete; farete come ha detto l’Eterno. Badate bene, questo è l’ordine che io vi do". 9 Così Giosuè li mandò, e quelli andarono al luogo dell’imboscata, e si fermarono fra Betel e Ai, a occidente di Ai; ma Giosuè rimase quella notte in mezzo al popolo. 10 La mattina, si alzò di buon’ora, passò in rivista il popolo, e salì contro Ai con gli anziani d’Israele, alla testa del popolo. 11 E tutta la gente di guerra che era con lui salì, si avvicinò, giunse di fronte alla città, e si accampò a nord di Ai. Tra lui e Ai c’era una valle. 12 Giosuè prese circa cinquemila uomini, con i quali tese un’imboscata fra Betel e Ai, a occidente della città. 13 E dopo che tutto il popolo ebbe preso l’accampamento a nord della città, e teso l’imboscata a occidente della città, Giosuè, durante quella notte, si spinse avanti in mezzo alla valle. 14 Quando il re di Ai vide questo, la gente della città si alzò in fretta di buon mattino; e il re e tutto il suo popolo uscirono contro Israele, per dargli battaglia al punto convenuto, al principio della pianura; perché il re non sapeva che c’era un’imboscata contro di lui dietro la città. 15 Allora Giosuè e tutto Israele, fingendo di essere battuti da quelli, si misero in fuga verso il deserto. 16 E tutto il popolo che era nella città fu chiamato a raccolta per inseguirli; e inseguirono Giosuè e furono attirati lontano dalla città. 17 Non ci fu uomo, ad Ai e a Betel, che non uscisse dietro a Israele. Lasciarono la città aperta e inseguirono Israele. 18 Allora l’Eterno disse a Giosuè: "Stendi verso Ai la lancia che hai in mano, perché io sto per dare Ai in tuo potere". E Giosuè stese la lancia che aveva in mano verso la città. 19 E subito, appena ebbe steso la mano, gli uomini dell’imboscata uscirono dal luogo dove erano, entrarono di corsa nella città, la presero, e si affrettarono ad appiccarvi il fuoco. 20 E la gente di Ai, volgendosi indietro, guardò, ed ecco che il fumo della città saliva al cielo; e non ci fu per loro nessuna possibilità di fuggire né da una parte né dall’altra, perché il popolo che fuggiva verso il deserto si era voltato contro quelli che lo inseguivano. 21 Giosuè e tutto Israele, vedendo che quelli dell’imboscata avevano preso la città e che il fumo saliva dalla città, tornarono indietro, e batterono la gente di Ai. 22 Anche gli altri uscirono dalla città contro di loro; così furono presi in mezzo da Israele, avendo gli uni da un lato e gli altri dall’altro; e Israele li batté in modo che non rimase né superstite né fuggiasco. 23 Il re di Ai lo presero vivo, e lo portarono da Giosuè. 24 Quando Israele ebbe finito di uccidere tutti gli abitanti di Ai nella campagna, nel deserto dove quelli l’avevano inseguito, e tutti furono caduti sotto i colpi della spada finché non ne rimasero più, tutto Israele tornò verso Ai e la mise a fil di spada. 25 Tutti quelli che caddero in quel giorno, fra uomini e donne, furono dodicimila: vale a dire tutta la gente di Ai. 26 Giosuè non ritirò la mano che aveva steso con la lancia, finché non ebbe sterminato tutti gli abitanti di Ai. 27 Israele prese per sé soltanto il bestiame e il bottino di quella città, secondo l’ordine che l’Eterno aveva dato a Giosuè. 28 Giosuè bruciò dunque Ai e la ridusse per sempre in un mucchio di rovine, come è anche oggi. 29 Quanto al re di Ai, lo impiccò a un albero, e lo lasciò lì fino a sera; ma al tramonto del sole Giosuè ordinò che il cadavere fosse calato dall’albero; lo gettarono all’ingresso della porta della città, e gli ammassarono sopra un gran mucchio di pietre, che rimane anche al giorno d’oggi.

30 Allora Giosuè costruì un altare all’Eterno, all’Iddio d’Israele, sul monte Ebal, 31 come Mosè, servo dell’Eterno, aveva ordinato ai figli d’Israele, e come sta scritto nel libro della legge di Mosè: un altare di pietre intatte sulle quali nessuno aveva passato ferro; e i figli d’Israele offrirono su di esso degli olocausti all’Eterno, e fecero dei sacrifici di ringraziamento. 32 E là, su delle pietre, Giosuè scrisse una copia della legge che Mosè aveva scritto in presenza dei figli d’Israele. 33 Tutto Israele, i suoi anziani, i suoi ufficiali e i suoi giudici stavano in piedi ai due lati dell’arca, di fronte ai sacerdoti levitici che portavano l’arca del patto dell’Eterno: gli stranieri come gli Israeliti di nascita, metà dal lato del monte Garizim, metà dal lato del monte Ebal, come Mosè, servo dell’Eterno, aveva precedentemente ordinato che si benedicesse il popolo d’Israele. 34 Dopo questo, Giosuè lesse tutte le parole della legge, le benedizioni e le maledizioni, secondo tutto ciò che è scritto nel libro della legge. 35 Non ci fu parola di tutto ciò che Mosè aveva comandato, che Giosuè non leggesse alla presenza di tutta la comunità d’Israele, delle donne, dei bambini e degli stranieri che camminavano in mezzo a loro.

1 Domnul a zis lui Iosua: „Nu*Deut. 1:21;7:18;31:8. Cap. 1:9. te teme și nu te înspăimânta! Ia cu tine pe toți oamenii de război, scoală-te, suie-te împotriva cetății Ai. Iată*Cap. 6:2. că îți dau în mâinile tale pe împăratul din Ai și pe poporul lui, cetatea lui și țara lui. 2 Să faci cetății Ai cum ai făcut*Cap. 6:21. Ierihonului și împăratului lui: să păstrați pentru voi numai*Deut. 20:14. prada de război și vitele. Pune niște oameni la pândă înapoia cetății." 3 Iosua s-a sculat cu toți oamenii de război ca să se suie împotriva cetății Ai. A ales treizeci de mii de bărbați viteji, pe care i-a pornit noaptea 4 și le-a dat următoarea poruncă: „Ascultați! Să*Jud. 20:29. vă puneți la pândă înapoia cetății; să nu vă depărtați mult de cetate și toți să fiți gata. 5 Iar eu și tot poporul care este cu mine ne vom apropia de cetate. Și când vor ieși înaintea noastră ca întâiași dată, noi o s-o luăm la fugă*Jud. 20:32. dinaintea lor. 6 Ei ne vor urmări până când îi vom trage departe de cetate, căci vor zice: ‘Fug dinaintea noastră ca întâiași dată!’ Și vom fugi dinaintea lor. 7 Voi să ieșiți atunci de la pândă și să puneți mâna pe cetate, și Domnul Dumnezeul vostru o va da în mâinile voastre. 8 După ce veți lua cetatea, să-i puneți foc, să faceți cum a zis Domnul: aceasta este porunca*2 Sam. 13:28. pe care v-o dau." 9 Iosua i-a pornit și s-au dus de s-au așezat la pândă între Betel și Ai, la apus de Ai. Iar Iosua a petrecut noaptea aceea în mijlocul poporului. 10 Iosua s-a sculat dis-de-dimineață, a cercetat poporul și a pornit împotriva cetății Ai în fruntea poporului, el și bătrânii lui Israel. 11 Toți*Vers. 5. oamenii de război care erau cu el s-au suit și s-au apropiat de cetate; când au ajuns în fața cetății, au tăbărât la miazănoapte de Ai, de care erau despărțiți prin vale. 12 Iosua a luat aproape cinci mii de oameni și i-a pus la pândă între Betel și Ai, la apus de cetate. 13 După ce s-a așezat toată tabăra la miazănoapte de cetate și cei de pândă la apus de cetate, Iosua a înaintat în noaptea aceea în mijlocul văii. 14 Când a văzut împăratul cetății Ai lucrul acesta, oamenii din Ai s-au sculat în grabă dis-de-dimineață și au ieșit înaintea lui Israel, ca să-l bată. Împăratul s-a îndreptat, cu tot poporul lui, spre un loc hotărât, înspre câmpie, și nu știa*Jud. 20:34.Ecl. 9:12. că înapoia cetății o mână de oameni stăteau la pândă împotriva lui. 15 Iosua și tot Israelul s-au prefăcut*Jud. 20:36. că sunt bătuți și au fugit pe drumul dinspre pustie. 16 Atunci, tot poporul care era în cetate s-a strâns ca să-i urmărească. Au urmărit pe Iosua și au fost trași departe din cetate. 17 N-a rămas niciun om în Ai și în Betel care să nu fi ieșit împotriva lui Israel. Au lăsat cetatea deschisă și au urmărit pe Israel. 18 Domnul a zis lui Iosua: „Întinde spre Ai sulița pe care o ai în mână, căci am s-o dau în mâna ta!" Și Iosua a întins spre cetate sulița pe care o avea în mână. 19 De îndată ce și-a întins mâna, bărbații care stăteau la pândă au ieșit repede din locul unde erau, au pătruns în cetate, au luat-o și s-au grăbit de i-au pus foc. 20 Oamenii din Ai, uitându-se înapoi, au văzut fumul cetății suindu-se spre cer și n-au mai putut să scape în nicio parte. Poporul care fugea spre pustie s-a întors împotriva celor ce-l urmăreau, 21 căci Iosua și tot Israelul, văzând cetatea luată de cei ce stăteau la pândă și fumul cetății suindu-se în sus, s-au întors și au bătut pe oamenii din Ai. 22 Ceilalți, de asemenea, le-au ieșit înainte din cetate și oamenii din Ai au fost înconjurați de Israel din toate părțile. Israel i-a bătut fără să lase unul cu viață*Deut. 7:2., nici vreun fugar; 23 pe împăratul din Ai l-au prins viu și l-au adus la Iosua. 24 După ce a isprăvit Israel de ucis pe toți locuitorii din Ai, în câmp și în pustie, unde îi urmăriseră ei, și după ce toți au fost trecuți în totul prin ascuțișul sabiei, tot Israelul s-a întors la Ai și a trecut cetatea prin ascuțișul sabiei. 25 În total au fost douăsprezece mii de inși uciși în ziua aceea, bărbați și femei, toți oameni din Ai. 26 Iosua nu și-a tras mâna pe care o ținea întinsă cu sulița până ce toți locuitorii au fost nimiciți cu desăvârșire. 27 Israel*Num. 31:22,26. a păstrat pentru sine doar vitele și prada din cetatea aceasta, după porunca*Vers. 2. pe care o dăduse lui Iosua Domnul. 28 Iosua a ars cetatea Ai și a făcut*Deut. 13:16. din ea pentru totdeauna un morman de dărâmături, care se vede până în ziua de azi. 29 A spânzurat*Cap. 10:26.Ps. 107:40;110:5. de un lemn pe împăratul din Ai și l-a lăsat pe lemn până seara. La apusul*Deut. 21:23. Cap. 10:27. soarelui, Iosua a poruncit să i se coboare trupul de pe lemn; l-au aruncat la intrarea porții cetății și au ridicat*Cap. 7:26;10:27. pe el o mare grămadă de pietre, care este până în ziua de azi.

30 Atunci, Iosua a zidit un altar Domnului Dumnezeului lui Israel pe muntele Ebal*Deut. 27:4,5., 31 cum poruncise copiilor lui Israel Moise, robul Domnului, și cum este scris în cartea*Exod 20:25.Deut. 27:5,6. legii lui Moise: era un altar de pietre necioplite, peste care nu trecuse fierul. Pe altarul acesta au adus Domnului arderi-de-tot și jertfe*Exod 20:24. de mulțumire. 32 Și acolo Iosua a scris*Deut. 27:2,8. pe pietre o copie a legii pe care o scrisese Moise înaintea copiilor lui Israel. 33 Tot Israelul, bătrânii, mai-marii oștii și judecătorii lui stăteau de amândouă părțile chivotului, înaintea preoților, din neamul leviților, care*Deut. 31:9,25. duceau chivotul legământului Domnului; erau de față atât străinii*Deut. 31:12., cât și copiii lui Israel, jumătate în dreptul muntelui Garizim și jumătate în dreptul muntelui Ebal, după*Deut. 11:29;27:12. porunca pe care o dăduse mai înainte Moise, robul Domnului, ca să binecuvânteze pe poporul Israel. 34 Iosua a citit*Deut. 31:11.Neem. 8:3. apoi toate cuvintele legii, binecuvântările*Deut. 28:2,15,45;29:20,21;30:19. și blestemele, după cum este scris în cartea legii. 35 N-a rămas nimic din tot ce poruncise Moise pe care să nu-l fi citit Iosua în fața întregii adunări a lui Israel, în fața femeilor*Deut. 31:12., copiilor și străinilor*Vers. 33. care mergeau în mijlocul lor.