1 Queste sono le parole che Mosè rivolse a Israele di là dal Giordano, nel deserto, nella pianura di fronte a Suf, fra Paran, Tofel, Laban, Aserot e Di-Zaab. 2 (Ci sono undici giornate dall’Oreb, per la strada del monte Seir, fino a Cades-Barnea). 3 Il quarantesimo anno, l’undicesimo mese, il primo giorno del mese, Mosè parlò ai figli d’Israele, secondo tutto ciò che l’Eterno gli aveva ordinato di dire loro. 4 Questo avvenne dopo che egli ebbe sconfitto Sicon, re degli Amorei che abitava in Chesbon, e Og, re di Basan che abitava in Astarot e in Edrei. 5 Di là dal Giordano, nel paese di Moab, Mosè cominciò a spiegare questa legge, dicendo: 6 "L’Eterno, il nostro Dio, ci parlò in Oreb e ci disse: ‘Voi avete dimorato abbastanza in queste montagne; 7 voltatevi, partite, e andate nella regione montuosa degli Amorei e in tutte le vicinanze, nella pianura, sui monti, nella regione bassa, nel mezzogiorno, sulla costa del mare, nel paese dei Cananei e al Libano, fino al gran fiume, il fiume Eufrate. 8 Ecco, io ho posto il paese davanti a voi; entrate, prendete possesso del paese che l’Eterno giurò di dare ai vostri padri, Abraamo, Isacco e Giacobbe, e alla loro progenie dopo di loro’. 9 In quel tempo io vi parlai e vi dissi: ‘Io non posso sostenere da solo il carico del popolo. 10 L’Eterno, il vostro Dio, vi ha moltiplicati, ed ecco che oggi siete numerosi come le stelle del cielo. 11 - L’Eterno, l’Iddio dei vostri padri, vi aumenti anche mille volte di più e vi benedica come vi ha promesso di fare! - 12 Ma come posso io, da solo, portare il vostro carico, il vostro peso e le vostre liti? 13 Prendete nelle vostre tribù degli uomini saggi, intelligenti e conosciuti, e io li stabilirò per voi come capi’. 14 E voi mi rispondeste, dicendo: ‘È bene che facciamo ciò che tu proponi’. 15 Allora presi i capi delle vostre tribù, uomini saggi e conosciuti, e li stabilii su di voi come capi di migliaia, capi di centinaia, capi di cinquantine, capi di decine, e come ufficiali nelle vostre tribù. 16 E in quel tempo diedi quest’ordine ai vostri giudici: ‘Ascoltate le cause dei vostri fratelli, e giudicate con giustizia le questioni che uno può avere con il fratello o con lo straniero che sta da lui. 17 Nei vostri giudizi non avrete riguardi personali; darete ascolto al piccolo come al grande; non temerete nessun uomo, poiché il giudizio appartiene a Dio; e le cause troppo difficili per voi le porterete a me e io le ascolterò’. 18 Così, in quel tempo, io vi ordinai tutte le cose che dovevate fare. 19 Poi partimmo da Oreb e attraversammo tutto quel grande e spaventoso deserto che avete visto, dirigendoci verso la regione montuosa degli Amorei, come l’Eterno, il nostro Dio, ci aveva ordinato di fare, e giungemmo a Cades-Barnea. 20 Allora vi dissi: ‘Siete arrivati alla regione montuosa degli Amorei, che l’Eterno, il nostro Dio, ci dà. 21 Ecco, l’Eterno, il tuo Dio, ha posto il paese davanti a te; sali, prendine possesso, come l’Eterno, l’Iddio dei tuoi padri, ti ha detto; non temere e non ti spaventare’. 22 E voi vi avvicinaste a me tutti quanti, e diceste: ‘Mandiamo degli uomini davanti a noi, che esplorino il paese per noi, e ci riferiscano qualcosa della strada per la quale noi dovremo salire, e delle città alle quali dovremo arrivare’. 23 La cosa mi piacque, e presi dodici uomini tra voi, uno per tribù. 24 Quelli si incamminarono, salirono verso i monti, giunsero alla valle di Escol, ed esplorarono il paese. 25 Presero con le loro mani dei frutti del paese, ce li portarono, e ci fecero la loro relazione dicendo: ‘Quello che l’Eterno, il nostro Dio, ci dà è un buon paese’. 26 Ma voi non voleste andare e vi ribellaste all’ordine dell’Eterno, del vostro Dio; 27 mormoraste nelle vostre tende, e diceste: ‘L’Eterno ci odia, per questo ci ha fatti uscire dal paese d’Egitto per darci in mano agli Amorei e per distruggerci. 28 Dove andiamo noi? I nostri fratelli ci hanno fatto affliggere il cuore, dicendo: Quella gente è più grande e più alta di noi; le città sono grandi e fortificate fino al cielo; e abbiamo perfino visto là dei figli degli Anachim’. 29 E io vi dissi: ‘Non vi spaventate e non abbiate paura di loro. 30 L’Eterno, il vostro Dio, che va davanti a voi, combatterà egli stesso per voi, come ha fatto tante volte sotto gli occhi vostri, in Egitto 31 e nel deserto, dove hai visto come l’Eterno, il tuo Dio, ti ha portato come un uomo porta suo figlio, per tutto il cammino che avete fatto, finché siete arrivati in questo luogo’. 32 Nonostante questo non aveste fiducia nell’Eterno, nel vostro Dio, 33 che andava davanti a voi nel cammino per cercarvi un luogo dove piantare le tende: di notte, nel fuoco, per mostrarvi la via per la quale dovevate andare, e, di giorno, nella nuvola. 34 E l’Eterno udì le vostre parole, si adirò gravemente, e giurò dicendo: 35 ‘Certo, nessuno degli uomini di questa malvagia generazione vedrà il buon paese che ho giurato di dare ai vostri padri, 36 salvo Caleb, figlio di Gefunne. Egli lo vedrà; e a lui e ai suoi figli darò la terra che egli ha calcato, perché ha pienamente seguito l’Eterno’. 37 L’Eterno si adirò anche contro di me, a causa vostra, e disse: ‘Neanche tu vi entrerai; 38 Giosuè, figlio di Nun, che ti serve, vi entrerà; fortificalo, perché egli metterà Israele in possesso di questo paese. 39 E i vostri fanciulli, dei quali avete detto: "Diventeranno tanta preda!" e i vostri figli, che oggi non conoscono né il bene né il male, sono quelli che vi entreranno; a loro lo darò, e saranno loro che lo possederanno. 40 Ma voi, tornate indietro e avviatevi verso il deserto, in direzione del Mar Rosso’. 41 Allora voi rispondeste, dicendomi: ‘Abbiamo peccato contro l’Eterno; noi saliremo e combatteremo, interamente come l’Eterno, il nostro Dio, ci ha ordinato’. E ognuno di voi prese le armi, e vi metteste temerariamente a salire verso i monti. 42 E l’Eterno mi disse: ‘Di’ loro: Non salite, e non combattete, perché io non sono in mezzo a voi; voi sareste sconfitti davanti ai vostri nemici’. 43 Io ve lo dissi, ma voi non mi deste ascolto; anzi foste ribelli all’ordine dell’Eterno, foste presuntuosi, e vi metteste a salire verso i monti. 44 Allora gli Amorei, che abitano quella contrada montuosa, uscirono contro di voi, vi inseguirono come fanno le api, e vi batterono in Seir fino a Corma. 45 E voi tornaste e piangeste davanti all’Eterno; ma l’Eterno non diede ascolto alla vostra voce e non vi porse orecchio. 46 Così rimaneste in Cades molti giorni; sapete bene quanti giorni vi siete rimasti.

CAPITOLELE 1—11

1 Iată cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israel dincoace*Ios. 9:1,10;22:4,7. de Iordan, în pustie, într-o câmpie, față în față cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Hațerot și Di-Zahab. 2 (De la Horeb până*Num. 13:26. Cap. 9:23. la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile.) 3 În al patruzecilea*Num. 33:38. an, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel și le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună. 4 Aceasta era după ce a bătut*Num. 21:24,33. pe Sihon, împăratul amoriților, care locuia la Hesbon, și pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aștarot și la Edrei*Num. 21:33.Ios. 13:12.. 5 Dincoace de Iordan, în țara Moabului, Moise a început să lămurească legea aceasta și a zis: 6 „Domnul Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb*Exod 31:1., zicând: ‘Ați locuit destulă*Exod 19:1.Num. 10:11. vreme în muntele acesta. 7 Întoarceți-vă și plecați; duceți-vă la muntele amoriților și în toate împrejurimile: în câmpie, pe munte, în vale, în partea de miazăzi, pe țărmul mării, în țara canaaniților și în Liban, până la râul cel mare, râul Eufrat. 8 Vedeți, v-am pus țara înainte, intrați și luați în stăpânire țara pe care Domnul a jurat părinților voștri, Avraam*Gen. 12:7;15:18;17:7,8;26:4;28:13., Isaac și Iacov, că o va da lor și seminței lor după ei.’

9 În vremea aceea, v-am spus*Exod 18:18.Num. 11:14.: ‘Eu nu vă pot purta singur. 10 Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulțit, și azi sunteți foarte*Gen. 15:5. Cap. 10:22; 28:62. mulți la număr, ca stelele cerului. 11 Domnul*2 Sam. 24:3. Dumnezeul părinților voștri să vă mărească de o mie de ori pe atât și să vă binecuvânteze, după*Gen. 15:5;22:17;26:4.Exod 32:13. cum a făgăduit! 12 Cum*1 Împ. 3:8,9. aș putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră și certurile voastre? 13 Luați*Exod 18:21.Num. 11:16,17. din semințiile voastre niște bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți și-i voi pune în fruntea voastră.’ 14 Voi mi-ați răspuns și ați zis: ‘Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.’ 15 Am luat atunci pe căpeteniile semințiilor voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i-am pus*Exod 18:25. în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece, ca dregători în semințiile voastre. 16 Am dat, în același timp, următoarea poruncă judecătorilor voștri: ‘Să ascultați pe frații voștri și să judecați*Cap. 16:18.Ioan 7:24. după dreptate neînțelegerile fiecăruia cu fratele*Lev. 24:22. lui sau cu străinul. 17 Să nu*Lev. 19:15. Cap. 16:19.1 Sam. 16:7.Prov. 24:23.Iac. 2:1. căutați la fața oamenilor în judecățile voastre; să ascultați pe cel mic ca și pe cel mare; să nu vă temeți de nimeni, căci Dumnezeu*2 Cron. 19:6. e Cel care face dreptate. Și când veți găsi o pricină prea grea, s-o aduceți*Exod 18:22,26. înaintea mea, ca s-o aud.’ 18 Așa v-am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveați de făcut.

19 Am plecat din Horeb și am*Num. 10:12. Cap. 8:15.Ier. 2:6. străbătut toată pustia aceea mare și grozavă pe care ați văzut-o; am luat drumul care duce în muntele amoriților, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, și am*Num. 13:26. ajuns la Cades-Barnea. 20 Și eu v-am zis: ‘Ați ajuns la muntele amoriților pe care ni-l dă Domnul Dumnezeul nostru. 21 Iată că Domnul Dumnezeul tău îți pune țara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ți-a spus Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme*Ios. 1:9. și nu te înspăimânta.’ 22 Voi v-ați apropiat cu toții de mine și ați zis: ‘Să trimitem niște oameni înaintea noastră ca să iscodească țara și să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea și asupra cetăților în care vom ajunge.’ 23 Părerea aceasta mi s-a părut bună și am luat*Num. 13:3. doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare seminție. 24 Ei au*Num. 13:22-24. plecat, au trecut muntele și au ajuns până la valea Eșcol și au iscodit țara. 25 Au luat în mâini din roadele țării și ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă și au zis: ‘Bună*Num. 13:27. țară ne dă Domnul Dumnezeul nostru!’ 26 Dar*Num. 14:1,2,3,4.Ps. 106:24,25. voi n-ați vrut să vă suiți în ea și v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru. 27 Ați cârtit în corturile voastre și ați zis: ‘Pentru că ne urăște*Cap. 9:28., de aceea ne-a scos Domnul din țara Egiptului, ca să ne dea în mâinile amoriților și să ne nimicească. 28 Unde să ne suim? Frații noștri ne-au înmuiat inima, zicând: «Poporul*Num. 13:28,31-33. Cap. 9:1,2. acela este un popor mai mare și mai înalt la statură decât noi; cetățile sunt mari și întărite până la cer; ba încă, am văzut acolo și copii*Num. 13:28. de-ai lui Anac.»’ 29 Eu v-am zis: ‘Nu vă înspăimântați și nu vă fie frică de ei. 30 Domnul Dumnezeul*Exod 14:14,25.Neem. 4:20. vostru, care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuși pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voștri în Egipt.’ 31 Apoi, în pustie, ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat*Exod 19:4. Cap. 32:11,12.Is. 46:3,4;63:9.Osea 11:3.Fapte 13:18. cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-ați făcut până la sosirea voastră în locul acesta. 32 Cu toate acestea, voi*Ps. 106:24.Iuda 5. n-ați avut încredere în Domnul Dumnezeul vostru, 33 care*Exod 13:21.Ps. 78:14. mergea înaintea voastră pe drum, ca*Num. 10:33.Ezec. 20:6. să vă caute un loc de poposire: noaptea într-un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuia să mergeți, și ziua într-un nor. 34 Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat și a jurat*Cap. 2:14,15. zicând: 35 ‘Niciunul*Num. 14:22,23.Ps. 95:11. din bărbații care fac parte din acest neam rău nu va vedea țara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinților voștri, 36 afară*Num. 14:24,30.Ios. 14:9. de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, și țara în care a mers o voi da lui și copiilor lui, pentru că*Num. 14:24. a urmat în totul calea Domnului.’ 37 Domnul S-a mâniat și pe mine*Num. 20:12;27:14. Cap. 3:26;4:21;34:4.Ps. 106:32. din pricina voastră și a zis: ‘Nici tu nu vei intra în ea. 38 Iosua*Num. 14:30., fiul lui Nun, slujitorul*Exod 24:13;33:11.1 Sam. 16:22. tău, va intra în ea; întărește-l*Num. 27:18,19. Cap. 31:7,23., căci el va pune pe Israel în stăpânirea țării aceleia. 39 Și pruncii*Num. 14:31. voștri, despre care ați*Num. 14:3. zis: «Vor fi de jaf!», și fiii voștri, care nu cunosc*Is. 7:15,16.Rom. 9:11. azi nici binele, nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da și ei o vor stăpâni. 40 Dar voi, întoarceți-vă*Num. 14:25. și plecați în pustie, înspre Marea Roșie.’ 41 Voi ați răspuns și mi-ați zis: ‘Am păcătuit*Num. 14:40. împotriva Domnului; ne vom sui și ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru.’ Și v-ați încins fiecare armele și v-ați încumetat să vă suiți pe munte. 42 Domnul mi-a zis: ‘Spune-le: «Nu*Num. 14:42. vă suiți și nu vă luptați, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru; nu căutați să fiți bătuți de vrăjmașii voștri.»’ 43 Eu v-am spus, dar n-ați ascultat, ci v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului și v-ați suit semeți*Num. 14:44,45. pe munte. 44 Atunci amoriții, care locuiesc pe muntele acesta, v-au ieșit înainte și v-au urmărit ca albinele*Ps. 118:12.; v-au bătut din Seir până la Horma. 45 La întoarcerea voastră, ați plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul și n-a luat aminte la voi. 46 Și așa*Num. 13:25;20:1.Jud. 11:17. ați rămas la Cades, unde ați stat multă vreme.