1 Gli uomini d’Israele avevano giurato a Mispa, dicendo: "Nessuno di noi darà sua figlia in moglie a un Beniaminita". 2 E il popolo venne a Betel, dove rimase fino alla sera in presenza di Dio, e alzando la voce, pianse dirottamente, e disse: 3 "O Eterno, o Dio d’Israele, perché mai è avvenuto questo in Israele? Perché oggi c’è in Israele una tribù in meno?". 4 Il giorno seguente, il popolo si alzò di buon mattino, costruì là un altare, e offrì olocausti e sacrifici di ringraziamento. 5 E i figli d’Israele dissero: "Chi è, fra tutte le tribù d’Israele, che non sia salito all’assemblea davanti all’Eterno?". Poiché avevano fatto questo giuramento solenne relativamente a chi non fosse salito in presenza dell’Eterno a Mispa: "Quel tale dovrà essere messo a morte". 6 I figli d’Israele si pentivano di quello che avevano fatto a Beniamino loro fratello, e dicevano: "Oggi è stata soppressa una tribù d’Israele. 7 Come faremo a procurare delle donne ai superstiti, visto che abbiamo giurato nel nome dell’Eterno di non dare loro in moglie nessuna delle nostre figlie?"; 8 dissero dunque: "Qual è fra le tribù d’Israele quella che non è salita in presenza dell’Eterno a Mispa?". Ed ecco che nessuno di Iabes in Galaad era venuto all’accampamento, all’assemblea; 9 poiché, fatto il censimento del popolo, si trovò che non c’era là nessuno degli abitanti di Iabes in Galaad. 10 Allora l’assemblea mandò là dodicimila uomini tra i più valorosi, e diede loro quest’ordine: "Andate, e passate a fil di spada gli abitanti di Iabes in Galaad, con le donne e i bambini. 11 E farete questo: voterete allo sterminio ogni maschio e ogni donna che abbia avuto relazioni carnali con un uomo". 12 E quelli trovarono, fra gli abitanti di Iabes in Galaad, quattrocento fanciulle che non avevano avuto relazioni carnali con un uomo, e le condussero all’accampamento, a Silo, che è nel paese di Canaan. 13 Tutta l’adunanza inviò dei messaggeri per parlare ai figli di Beniamino che erano al masso di Rimmon e per annunciare loro la pace. 14 Allora i Beniaminiti tornarono e gli furono date le donne a cui era stata risparmiata la vita fra le donne di Iabes in Galaad; ma non ve ne fu abbastanza per tutti. 15 Il popolo dunque si pentiva di quello che aveva fatto a Beniamino, perché l’Eterno aveva aperto una breccia fra le tribù d’Israele. 16 E gli anziani dell’assemblea dissero: "Come faremo a procurare delle donne ai superstiti, visto che le donne Beniaminite sono state distrutte?". Poi dissero: 17 "Quelli che sono scampati rimangano in possesso di ciò che apparteneva a Beniamino, affinché non sia soppressa una tribù in Israele. 18 Ma noi non possiamo dare loro le nostre figlie in moglie". Poiché i figli d’Israele avevano giurato, dicendo: "Maledetto chi darà una moglie a Beniamino!". 19 E dissero: "Ecco, ogni anno si fa una festa in onore dell’Eterno a Scilo, che è a nord di Betel, a oriente della strada che sale da Betel a Sichem, e a sud di Lebna". 20 E diedero quest’ordine ai figli di Beniamino: "Andate, fate un’imboscata nelle vigne; 21 state attenti, e quando le figlie di Silo usciranno per danzare in coro, sbucherete dalle vigne, rapirete ciascuno una delle figlie di Silo per farne vostra moglie, e ve ne andrete nel paese di Beniamino. 22 E quando i loro padri o i loro fratelli verranno a lamentarsi con noi, noi diremo loro: ‘Datecele, per favore, poiché in questa guerra non abbiamo preso una donna per uno; inoltre non siete voi che le avete date loro; in quel caso, voi sareste colpevoli’". 23 E i figli di Beniamino fecero in quel modo: si presero delle mogli, secondo il loro numero, fra le danzatrici; le rapirono, poi partirono e tornarono nella loro eredità, ricostruirono le città e vi stabilirono la loro dimora. 24 In quello stesso tempo, i figli d’Israele se ne andarono di là, ciascuno nella sua tribù e nella sua famiglia, e ognuno tornò nel luogo della sua eredità. 25 In quel tempo, non c’era re in Israele; ognuno faceva ciò che gli pareva meglio.

1 Bărbații*Cap. 20:1. lui Israel juraseră la Mițpa, zicând: „Niciunul din noi să nu-și dea fata după un beniamit." 2 Poporul a venit la Betel*Cap. 20:18,26. și a stat înaintea lui Dumnezeu până seara. Au ridicat glasul, au vărsat multe lacrimi 3 și au zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce s-a întâmplat așa ceva în Israel, să lipsească astăzi o seminție întreagă din Israel?" 4 A doua zi, poporul s-a sculat dis-de-dimineață, a zidit*2 Sam. 24:25. acolo un altar și a adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire. 5 Copiii lui Israel au zis: „Cine dintre toate semințiile lui Israel nu s-a suit la adunare înaintea Domnului?" Căci făcuseră*Cap. 5:23. un jurământ mare împotriva oricui nu s-ar sui la Domnul, la Mițpa, și ziseseră: „Să fie pedepsit cu moartea." 6 Copiilor lui Israel le părea rău de fratele lor Beniamin și ziceau: „Astăzi a fost nimicită o seminție din Israel. 7 Cum să facem rost de neveste celor ce au rămas cu viață, fiindcă am jurat pe Domnul să nu le dăm fetele noastre de neveste?" 8 Ei au zis deci: „Este cineva dintre semințiile lui Israel care să nu se fi suit la Domnul la Mițpa?" Și nimeni din Iabes*1 Sam. 11:1;31:11. din Galaad nu venise în tabără, la adunare. 9 Au făcut numărătoarea poporului, și nu era acolo niciunul din locuitorii din Iabes din Galaad. 10 Atunci, adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de ostași, dându-le porunca aceasta: „Duceți-vă*Vers. 5. Cap. 5:23.1 Sam. 11:7. și treceți prin ascuțișul sabiei pe locuitorii din Iabes din Galaad, cu femeile și copiii. 11 Iată ce să faceți: să nimiciți cu desăvârșire orice bărbat*Num. 31:17. și orice femeie care a cunoscut împreunarea cu bărbat." 12 Au găsit între locuitorii din Iabes din Galaad patru sute de fete fecioare, care nu se culcaseră cu bărbat, și le-au adus în tabără la Silo*Ios. 18:1., care este în țara Canaanului. 13 Toată adunarea a trimis soli să vorbească fiilor lui Beniamin care erau*Cap. 20:47. la stânca Rimon și să le vestească pacea. 14 În timpul acela, beniamiții s-au întors și li s-au dat de neveste acelea pe care le lăsaseră cu viață din femeile din Iabes din Galaad. Dar nu erau destule. 15 Poporului îi*Vers. 6. părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o spărtură în semințiile lui Israel. 16 Bătrânii adunării au zis: „Cum să facem rost de neveste pentru cei rămași, căci femeile lui Beniamin au fost nimicite?" 17 Și au zis: „Cei ce au mai rămas din Beniamin să-și păstreze moștenirea, ca să nu se șteargă o seminție din Israel. 18 Dar noi nu putem să dăm pe fetele noastre după ei, căci copiii lui Israel*Vers. 1. Cap. 11:35. au jurat, zicând: ‘Blestemat să fie cine va da o nevastă unui beniamit!’" 19 Și au zis: „Iată, în fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Silo, care este la miazănoapte de Betel, la răsăritul drumului care suie din Betel la Sihem și la miazăzi de Lebona." 20 Apoi au dat următoarea poruncă fiilor lui Beniamin: „Duceți-vă și stați la pândă în vii! 21 Uitați-vă și, când veți vedea pe fetele din Silo ieșind să joace*Exod 15:20. Cap. 11:34.1 Sam. 18:6.Ier. 31:13., să ieșiți din vii, să vă luați fiecare câte o nevastă din fetele din Silo și să vă duceți în țara lui Beniamin. 22 Dacă părinții sau frații lor vor veni să se plângă la noi, le vom spune: ‘Dați-ni-le nouă, căci n-am luat câte o nevastă de fiecare în război. Nu voi li le-ați dat: numai atunci ați fi vinovați.’" 23 Fiii lui Beniamin au făcut așa: și-au luat neveste, după numărul lor, dintre jucătoarele pe care le-au răpit, apoi au plecat și s-au întors în moștenirea lor; au zidit*Cap. 20:48. iarăși cetățile și au locuit acolo. 24 Și, în același timp, copiii lui Israel au plecat de acolo fiecare în seminția lui și în familia lui și s-a întors fiecare în moștenirea lui. 25 Pe vremea aceea*Cap. 17:6;18:1;19:1., nu era împărat în Israel, fiecare*Deut. 12:8. Cap. 17:6. făcea ce-i plăcea.