1 Cantico di Asaf.

Ascolta, popolo mio, il mio insegnamento;

porgi orecchio alle parole della mia bocca!

2 Io aprirò la mia bocca in parabole,

esporrò i misteri dei tempi antichi.

3 Quel che abbiamo udito e conosciuto,

e che i nostri padri ci hanno raccontato,

4 non lo nasconderemo ai loro figli;

diremo alla generazione futura le lodi dell’Eterno,

la sua potenza e le meraviglie che egli ha operato.

5 Egli stabilì una testimonianza in Giacobbe,

e pose una legge in Israele,

che egli ordinò ai nostri padri

di far conoscere ai loro figli,

6 perché fossero note alla generazione futura,

ai figli che sarebbero nati,

i quali, a loro volta, le avrebbero raccontate ai loro figli,

7 perché ponessero in Dio la loro speranza

e non dimenticassero le opere di Dio,

ma osservassero i suoi comandamenti;

8 e non fossero come i loro padri,

una generazione caparbia e ribelle,

una generazione dal cuore incostante,

e il cui spirito non fu fedele a Dio.

9 I figli di Efraim, gente di guerra, buoni arcieri,

voltarono le spalle il giorno della battaglia.

10 Non osservarono il patto di Dio

e rifiutarono di camminare secondo la sua legge;

11 dimenticarono le sue opere

e i prodigi che aveva mostrati loro.

12 Egli aveva compiuto meraviglie in presenza dei loro padri,

nel paese d’Egitto, nelle campagne di Soan.

13 Divise il mare e li fece passare,

e fermò le acque come in un mucchio.

14 Di giorno li guidò con una nuvola

e per tutta la notte con una luce di fuoco.

15 Fendé le rocce nel deserto

e li dissetò copiosamente, come da sorgenti profonde.

16 Fece scaturire ruscelli dalla roccia

e ne fece scendere dell’acqua come dei fiumi.

17 Ma essi continuarono a peccare contro di lui,

a ribellarsi contro l’Altissimo, nel deserto;

18 tentarono Dio in cuor loro,

chiedendo cibo secondo le proprie voglie.

19 Parlarono contro Dio, dicendo:

"Potrebbe Dio imbandirci una mensa nel deserto?

20 Ecco, egli percosse la roccia e ne scaturì acqua,

ne traboccarono torrenti;

potrebbe darci anche del pane

e provvedere carne per il suo popolo?".

21 Perciò l’Eterno, avendoli uditi, si adirò aspramente,

e un fuoco si accese contro Giacobbe,

e l’ira sua si infuriò contro Israele,

22 perché non avevano creduto in Dio,

né avevano avuto fiducia nella sua salvezza.

23 Eppure egli comandò alle nuvole di sopra,

e aprì le porte del cielo,

24 fece piovere su loro manna come cibo

e diede loro il frumento del cielo.

25 L’uomo mangiò del pane dei potenti;

egli mandò loro del cibo a sazietà.

26 Fece alzare in cielo il vento orientale

e con la sua potenza scatenò il vento del mezzogiorno;

27 fece piovere su loro carne come polvere,

degli uccelli alati, numerosi come la sabbia del mare;

28 li fece cadere in mezzo al loro campo,

tutt’intorno alle loro tende.

29 Così essi mangiarono e furono saziati,

e Dio mandò loro quel che avevano bramato.

30 La loro avidità non era ancora stata soddisfatta,

avevano ancora il cibo in bocca,

31 quando l’ira di Dio si scatenò contro di loro,

ne uccise i più vigorosi e abbatté i giovani d’Israele.

32 A dispetto di tutto ciò peccarono ancora,

e non credettero alle sue meraviglie.

33 Perciò egli consumò i loro giorni in un niente

e i loro anni con un terrore improvviso.

34 Quando li faceva perire, essi lo ricercavano

e ritornavano desiderosi di ritrovare Dio;

35 e si ricordavano che Dio era la loro rocca,

e il Dio altissimo il loro redentore.

36 Essi però lo lusingavano con la bocca

e gli mentivano con la lingua.

37 Il loro cuore non era sincero con lui,

e non erano fedeli al suo patto.

38 Ma egli, che è pietoso, che perdona l’iniquità

e non distrugge il peccatore,

più volte trattenne la sua ira

e non lasciò divampare tutto il suo furore.

39 Egli si ricordò che essi erano carne,

un fiato che passa e non ritorna.

40 Quante volte si ribellarono a lui nel deserto

e lo rattristarono in quella solitudine!

41 Ricominciarono a tentare Dio

e a provocare il Santo d’Israele.

42 Non si ricordarono più della sua mano,

del giorno in cui egli li liberò dal nemico,

43 quando operò i suoi miracoli in Egitto,

e i suoi prodigi nelle campagne di Soan.

44 Egli mutò i loro fiumi e i loro ruscelli in sangue,

perché non vi potessero più bere.

45 Mandò contro di loro mosche velenose per divorarli

e rane per distruggerli.

46 Diede il loro raccolto ai bruchi

e la loro fatica alle locuste.

47 Distrusse le loro vigne con la grandine

e i loro sicomori con i grossi chicchi d’essa.

48 Abbandonò il loro bestiame alla grandine

e le loro greggi ai fulmini.

49 Scatenò su di loro la sua ira ardente,

collera, indignazione e tribolazione,

una schiera di messaggeri di sventure.

50 Dette libero corso alla sua ira;

non preservò dalla morte la loro anima,

ma abbandonò la loro vita alla peste.

51 Percosse tutti i primogeniti d’Egitto,

le primizie del vigore nelle tende di Cam;

52 ma fece partire il suo popolo come un gregge

e lo condusse attraverso il deserto come una mandria.

53 Li condusse sicuri e senza paura;

mentre il mare inghiottiva i loro nemici.

54 Li fece arrivare alla sua terra santa,

alla montagna che la sua destra aveva conquistato.

55 Scacciò le nazioni davanti a loro,

assegnò loro a sorte il paese come eredità,

e fece abitare le tribù d’Israele nelle loro tende.

56 Nondimeno tentarono il Dio altissimo,

si ribellarono e non osservarono le sue testimonianze.

57 Si trassero indietro e furono sleali come i loro padri;

si rivoltarono come un arco fallace;

58 lo provocarono a ira con i loro alti luoghi,

lo mossero a gelosia con i loro idoli.

59 Dio udì, si adirò

e prese Israele in grande avversione;

60 abbandonò il tabernacolo di Silo,

la tenda in cui aveva abitato fra gli uomini;

61 lasciò condurre la sua forza in schiavitù

e lasciò cadere la sua gloria in mano al nemico.

62 Abbandonò il suo popolo alla spada

e si adirò contro la sua eredità.

63 Il fuoco consumò i loro giovani

e le loro vergini non ebbero canto nuziale.

64 I loro sacerdoti caddero di spada

e le loro vedove non fecero lamento.

65 Poi il Signore si risvegliò come dal sonno,

simile a un prode che grida eccitato dal vino.

66 Colpì i suoi nemici alle spalle,

li coprì di eterna vergogna.

67 Ripudiò la tenda di Giuseppe,

non scelse la tribù di Efraim;

68 ma elesse la tribù di Giuda,

il monte di Sion che egli amava.

69 Costruì il suo santuario come i luoghi altissimi,

come la terra che egli ha fondata per sempre.

70 Scelse Davide, suo servo,

lo prese dagli ovili,

71 dalle pecore che allattavano,

per pascere Giacobbe, suo popolo, e Israele, sua eredità.

72 Egli li pasturò secondo l’integrità del suo cuore

e li guidò con mano sapiente.

O cântare a lui Asaf

1 Ascultă*Is. 51:4., poporul meu, învățăturile mele!

Luați aminte la cuvintele gurii mele!

2 Îmi deschid*Ps. 49:4.Mat. 13:35. gura și vorbesc în pilde,

vestesc înțelepciunea vremurilor străvechi.

3 Ce*Ps. 44:1. am auzit, ce știm,

ce ne-au povestit părinții noștri,

4 nu*Deut. 4:9;6:7.Ioel 1:3. vom ascunde de copiii lor,

ci vom*Exod 12:26,27;13:8,14.Ios. 4:6,7. vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului,

puterea Lui și minunile pe care le-a făcut.

5 El*Ps. 147:19. a pus o mărturie în Iacov,

a dat o Lege în Israel

și a poruncit părinților noștri

să-și*Deut. 4:9;6:7;11:19. învețe în ea copiii,

6 ca*Ps. 102:18. să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naște

și care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor,

7 pentru ca aceștia să-și pună încrederea în Dumnezeu,

să nu uite lucrările lui Dumnezeu

și să păzească poruncile Lui.

8 Să*2 Împ. 17:14.Ezec. 20:18. nu fie ca părinții lor,

un*Exod 32:9;33:3;34:9.Deut. 9:6,13;31:27.Ps. 68:6. neam neascultător și răzvrătit,

un neam care*2 Cron. 20:33. Vers. 37. n-avea o inimă tare

și al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!

9 Fiii lui Efraim, înarmați și trăgând cu arcul,

au dat dosul în ziua luptei,

10 pentru că n-au*2 Împ. 17:15. ținut legământul lui Dumnezeu

și n-au voit să umble întocmai după Legea Lui.

11 Au dat uitării*Ps. 106:13. lucrările Lui,

minunile Lui pe care li le arătase.

12 Înaintea părinților lor, El făcuse minuni*Exod 7:8-12.

în țara Egiptului, în*Gen. 32:3.Num. 13:22. Vers. 43.Is. 19:11,13.Ezec. 30:14. câmpia Țoan.

13 A despărțit*Exod 14:21. marea și le-a deschis un drum prin ea,

ridicând*Exod 15:8.Ps. 33:7. apele ca un zid.

14 I-a călăuzit*Exod 13:21;14:24.Ps. 105:39. ziua cu un nor

și toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.

15 A despicat*Exod 17:6.Num. 20:11.Ps. 105:41.1 Cor. 10:4. stânci în pustie

și le-a dat să bea ca din niște valuri cu ape multe.

16 A făcut să țâșnească izvoare din*Deut. 9:21.Ps. 105:41. stânci

și să curgă ape ca niște râuri.

17 Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui,

n-au încetat să se răzvrătească*Deut. 9:22.Ps. 95:8.Evr. 3:16. împotriva Celui Preaînalt în pustie.

18 Au ispitit*Exod 16:2. pe Dumnezeu în inima lor,

cerând mâncare după poftele lor.

19 Au vorbit*Num. 11:4. împotriva lui Dumnezeu

și au zis: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?

20 Iată*Exod 17:6.Num. 20:11. că El a lovit stânca de au curs ape

și s-au vărsat șiroaie.

Dar va putea El să dea și pâine

sau să facă rost de carne poporului Său?"

21 Domnul a auzit și S-a*Num. 11:1,10. mâniat.

Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov

și s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui,

22 pentru că n-au crezut*Evr. 3:18.Iuda 5. în Dumnezeu,

pentru că n-au avut încredere în ajutorul Lui.

23 El a poruncit norilor de sus

și*Gen. 7:11.Mal. 3:10. a deschis porțile cerurilor:

24 a plouat*Exod 16:4,14.Ps. 105:40.Ioan 6:31.1 Cor. 10:3. peste ei mană de mâncare

și le-a dat grâu din cer.

25 Au mâncat cu toții pâinea celor mari

și le-a trimis mâncare să se sature.

26 A pus*Num. 11:31. să sufle în ceruri vântul de răsărit

și a adus, prin puterea Lui, vântul de miazăzi.

27 A plouat peste ei carne ca pulberea

și păsări înaripate cât nisipul mării;

28 le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor,

de jur împrejurul locuințelor lor.

29 Ei*Num. 11:10. au mâncat și s-au săturat din destul:

Dumnezeu le-a dat ce doriseră.

30 Dar n-apucaseră să-și astâmpere bine pofta,

mâncarea*Num. 11:33. le era încă în gură,

31 când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor,

a lovit de moarte pe cei mai tari dintre ei

și a doborât pe tinerii lui Israel.

32 Cu toate acestea, ei*Num. 14:16,17. n-au încetat să păcătuiască

și*Vers. 22. n-au crezut în minunile Lui.

33 De*Num. 14:29,35;26:64,65. aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare,

le-a curmat anii printr-un sfârșit năprasnic.

34 Când*Osea 5:15. îi lovea de moarte, ei Îl căutau,

se întorceau și se îndreptau spre Dumnezeu;

35 își aduceau aminte că Dumnezeu*Deut. 32:4,15,31. este Stânca lor

și că Dumnezeul Atotputernic este Izbăvitorul*Exod 15:13.Deut. 7:8.Is. 41:14;44:6;63:9. lor.

36 Dar Îl înșelau*Ezec. 33:31. cu gura

și-L mințeau cu limba.

37 Inima*Vers. 8. nu le era tare față de El

și nu erau credincioși legământului Său.

38 Totuși*Num. 14:18,20., în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea și nu nimicește;

Își oprește*Is. 48:9. de multe ori mânia

și*1 Împ. 21:29. nu dă drumul întregii Lui urgii.

39 El Și-a*Ps. 103:14,16. adus deci aminte că*Gen. 6:3.Ioan 3:6. ei nu erau decât carne,

o*Iov 7:7,16.Iac. 4:14. suflare care trece și nu se mai întoarce.

40 De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie!

De câte ori L-au mâniat*Vers. 17.Ps. 95:9,10.Is. 7:13;63:10.Efes. 4:30.Evr. 3:16,17. ei în pustietate!

41 Da, n-au încetat să ispitească*Num. 14:22.Deut. 6:16. pe Dumnezeu

și să întărâte*Vers. 20. pe Sfântul lui Israel.

42 Nu și-au mai adus aminte de puterea Lui,

de ziua când i-a izbăvit de vrăjmaș,

43 de minunile pe care le-a*Vers. 12.Ps. 105:27. făcut în Egipt

și de semnele Lui minunate din câmpia Țoan.

44 Cum*Exod 7:20.Ps. 105:29. le-a prefăcut râurile în sânge

și n-au putut să bea din apele lor.

45 Cum a*Exod 8:24.Ps. 105:31. trimis împotriva lor niște muște otrăvitoare care i-au mâncat

și*Exod 8:6.Ps. 105:30. broaște care i-au nimicit.

46 Cum*Exod 10:13,15.Ps. 105:34,35. le-a dat holdele pradă omizilor,

rodul muncii lor, pradă lăcustelor.

47 Cum le-a*Exod 9:23,25.Ps. 105:33. prăpădit viile, bătându-le cu piatră,

și smochinii din Egipt cu grindină.

48 Cum le-a lăsat*Exod 9:23-25.Ps. 105:32. vitele pradă grindinei

și turmele, pradă focului cerului.

49 El Și-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă,

urgia, iuțimea și necazul:

o droaie de îngeri aducători de nenorociri.

50 Cum Și-a dat drum slobod mâniei,

nu le-a scăpat sufletul de la moarte

și le-a dat viața pradă molimei;

51 cum*Exod 12:29.Ps. 105:36;136:10. a lovit pe toți întâii născuți din Egipt,

pârga puterii în corturile*Ps. 106:22. lui Ham.

52 Cum a*Ps. 77:20. pornit pe poporul Său ca pe niște oi

și i-a povățuit ca pe o turmă în pustie.

53 Cum i-a dus*Exod 14:19,20. fără nicio grijă,

ca să nu le fie frică,

iar*Exod 14:27,28;15:10. marea a acoperit pe vrăjmașii lor.

54 Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfânt*Exod 15:17.,

spre muntele acesta, pe*Ps. 44:3. care dreapta Lui l-a câștigat.

55 Cum a izgonit*Ps. 44:2. neamurile dinaintea lor,

le-a*Ios. 13:7;19:51.Ps. 136:21,22. împărțit țara în părți de moștenire

și a pus semințiile lui Israel să locuiască în corturile lor.

56 Dar*Iuda 2,11,12. ei au ispitit pe Dumnezeul Preaînalt, s-au răzvrătit împotriva Lui

și n-au ținut poruncile Lui,

57 ci s-au*Vers. 41.Ezec. 20:27,28. depărtat și au fost necredincioși, ca și părinții lor,

s-au abătut la o parte, ca*Osea 7:16. un arc înșelător,

58 L-au*Deut. 32:16,21.Jud. 2:12,20.Ezec. 20:28. supărat prin înălțimile*Deut. 12:2,4.1 Împ. 11:17;12:31. lor

și I-au stârnit gelozia cu idolii lor.

59 Dumnezeu a auzit și S-a mâniat

și a urgisit rău de tot pe Israel.

60 A*1 Sam. 4:11.Ier. 7:12,14;26:6,9. părăsit locuința Lui din Silo,

cortul în care locuia între oameni.

61 Și-a*Jud. 18:30. dat slava pradă robiei

și măreția Lui, în mâinile vrăjmașului.

62 A*1 Sam. 4:10. dat pradă sabiei pe poporul Lui

și S-a mâniat pe moștenirea Lui.

63 Pe tinerii lui i-a ars focul

și fecioarele*Ier. 7:34;16:9;25:10. lui n-au mai fost sărbătorite cu cântări de nuntă.

64 Preoții*1 Sam. 4:11;22:18. săi au căzut uciși de sabie,

și văduvele*Iov 27:15.Ezec. 24:23. lui nu s-au bocit.

65 Atunci, Domnul S-a*Ps. 44:23. trezit, ca*Is. 42:13. unul care a dormit,

ca un viteaz îmbărbătat de vin,

66 și*1 Sam. 5:6,12;6:4. a lovit pe potrivnicii Lui care fugeau,

acoperindu-i cu veșnică ocară.

67 Însă a lepădat cortul lui Iosif

și n-a ales seminția lui Efraim,

68 ci a ales seminția lui Iuda,

muntele Sionului, pe*Ps. 87:2. care-l iubește.

69 Și-a*1 Împ. 6:1. zidit Sfântul Locaș ca cerurile de înalt

și tare ca pământul pe care l-a întemeiat pe veci.

70 A*1 Sam. 16:11,12.2 Sam. 7:8. ales pe robul Său David

și l-a luat de la staulele de oi.

71 L-a luat dindărătul oilor*Gen. 33:13.Is. 40:11. care alăptau,

ca să pască*2 Sam. 5:2.1 Cron. 11:2. pe poporul Său Iacov și pe moștenirea Sa Israel.

72 Și David i-a cârmuit cu o inimă neprihănită*1 Împ. 9:4.

și i-a povățuit cu mâini pricepute.