1 Salmo di Asaf.
Certo, Dio è buono verso Israele,
verso quelli che sono puri di cuore.
2 Ma quasi inciamparono i miei piedi;
poco mancò che i miei passi non scivolassero.
3 Poiché invidiavo gli orgogliosi,
vedendo la prosperità dei malvagi.
4 Poiché per loro non vi sono dolori,
il loro corpo è sano e pingue.
5 Non sono tribolati come gli altri mortali,
né sono colpiti come gli altri uomini.
6 Perciò la superbia li cinge come una collana,
la violenza li avvolge come un manto.
7 I loro occhi gli escono dalle orbite per il grasso;
dal loro cuore traboccano pensieri malvagi.
8 Sbeffeggiano e tramano malvagiamente di opprimere;
parlano altezzosamente, con arroganza.
9 Alzano la loro bocca contro il cielo,
e la loro lingua percorre la terra.
10 Perciò il popolo si volge dalla loro parte,
beve abbondantemente alla loro sorgente
11 e dice: "Com’è possibile che Dio sappia ogni cosa,
che vi sia conoscenza nell’Altissimo?".
12 Ecco, costoro sono empi;
eppure, tranquilli sempre, essi accrescono i loro averi.
13 Invano dunque ho purificato il mio cuore
e ho lavato le mie mani nell’innocenza!
14 Poiché sono colpito ogni giorno
e la mia pena si rinnova ogni mattina.
15 Se avessi detto: "Parlerò come loro",
avrei tradito la generazione dei tuoi figli.
16 Ho voluto riflettere per comprendere questo,
ma la cosa mi è parsa molto ardua,
17 finché non sono entrato nel santuario di Dio,
e non ho considerato la fine di costoro.
18 Certo, tu li metti in luoghi sdrucciolevoli,
tu li fai cadere in rovina.
19 Come sono stati distrutti in un momento,
travolti e portati via in circostanze terribili!
20 Come avviene di un sogno quando uno si sveglia,
così tu, o Signore, quando ti desterai,
disprezzerai la loro vana apparenza.
21 Quando il mio cuore si inacerbiva
e io mi sentivo trafitto internamente,
22 ero insensato e senza intendimento;
io ero davanti a te come una bestia.
23 Ma pure, io resto sempre con te;
tu mi hai preso per la mano destra;
24 tu mi guiderai con il tuo consiglio,
e poi mi riceverai in gloria.
25 Chi ho io in cielo fuori di te?
E sulla terra non desidero che te.
26 La mia carne e il mio cuore possono venire meno,
ma Dio è la rocca del mio cuore e la mia parte in eterno.
27 Poiché, ecco, quelli che si allontanano da te periranno;
tu distruggi chiunque ti è infedele.
28 Ma quanto a me, il mio bene è stare vicino a Dio;
io ho fatto del Signore, dell’Eterno, il mio rifugio,
per raccontare, o Dio, tutte le opere tue.
Un psalm al lui Asaf
1 Da, bun este Dumnezeu cu Israel,
cu cei cu inima curată!
2 Totuși era să mi se îndoaie piciorul
și erau să-mi alunece pașii!
3 CăciIov 21:7.Ps. 37:1.Ier. 12:1. mă uitam cu jind la cei nesocotiți
când vedeam fericirea celor răi.
4 Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte
și trupul le este încărcat de grăsime.
5 N-auIov 21:9. parte de suferințele omenești
și nu sunt loviți ca ceilalți oameni.
6 De aceea mândria le slujește ca salbă
și asuprirea este haina care-iPs. 109:18. învelește.
7 Li se bulbucă ochiiIov 15:27.Ps. 17:10;119:70.Ier. 5:28. de grăsime
și au mai mult decât le-ar dori inima.
8 RâdPs. 53:1. și vorbescOsea 7:16. cu răutate de asuprire:
vorbesc2 Pet. 2:18.Iuda 16. de sus,
9 își înalță guraApoc. 13:6. până la ceruri
și limba le cutreieră pământul.
10 De aceea aleargă lumea la ei,
înghitePs. 75:8. apă din plin
11 și zice: „CeIov 22:13.Ps. 10:11;94:7. ar putea să știe Dumnezeu
și ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?"
12 Așa sunt cei răi:
totdeauna fericițiVers. 3. și își măresc bogățiile.
13 DegeabaIov 21:15;34:9;35:3.Mal. 3:14. dar mi-am curățit eu inima
și mi-amPs. 26:6. spălat mâinile în nevinovăție,
14 căci în fiecare zi sunt lovit
și în toate diminețile sunt pedepsit.
15 Dacă aș zice: „Vreau să vorbesc ca ei",
iată că n-aș fi credincios neamului copiilor Tăi.
16 M-amEcl. 8:17. gândit la aceste lucruri ca să le pricep,
dar zadarnică mi-a fost truda,
17 până ce amPs. 77:13. intrat în Sfântul Locaș al lui Dumnezeu
și am luat seama la soartaPs. 37:38. de la urmă a celor răi.
18 Da, Tu-i puiPs. 35:1. în locuri alunecoase
și-i arunci în prăpăd.
19 Cum sunt nimiciți într-o clipă!
Sunt pierduți, prăpădiți printr-un sfârșit năprasnic.
20 CaIov 20:8.Ps. 90:5,6.Is. 29:7,8. un vis la deșteptare,
așa le lepezi chipul, Doamne, laPs. 78:65. deșteptarea Ta!
21 Când mi seVers. 3. amăra inima
și mă simțeam străpuns în măruntaie,
22 eram prostPs. 92:6.Prov. 30:2. și fără judecată,
eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23 Însă eu sunt totdeauna cu Tine,
Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
24 mă vei călăuziPs. 32:8.Is. 58:8. cu sfatul Tău,
apoi mă vei primi în slavă.
25 PeFilip. 3:8. cine altul am eu în cer afară de Tine?
Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
26 CarneaPs. 84:2;119:81. și inima pot să mi se prăpădească,
fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele și parteaPs. 16:5;119:57. mea de moștenire.
27 Căci iată că cei cePs. 119:155. se depărtează de Tine pier;
Tu nimicești pe toți cei ce-Ți sunt necredincioșiExod 34:15.Num. 15:39.Iac. 4:4..
28 Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropiiEvr. 10:22. de Dumnezeu:
pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost,
ca să povestescPs. 107:22;118:17. toate lucrările Tale.