1 Tu sei giusto, o Eterno, quando io discuto con te; tuttavia io proporrò le mie ragioni: Perché prospera la via degli empi? Perché sono tutti a loro agio quelli che agiscono perfidamente? 2 Tu li hai piantati, essi hanno messo radice, crescono e portano anche frutto; tu sei vicino alla loro bocca, ma lontano dal loro intimo. 3 E tu, o Eterno, tu mi conosci, tu mi vedi, tu provi quale sia il mio cuore verso di te. Trascinali al macello come pecore, e preparali per il giorno del massacro! 4 Fino a quando farà cordoglio il paese, e si seccherà l’erba di tutta la campagna? Per la malvagità degli abitanti, le bestie e gli uccelli sono sterminati. Poiché quelli dicono: "Egli non vedrà la nostra fine". 5 Se, correndo con dei pedoni, questi ti stancano, come potrai gareggiare con i cavalli? Se non ti senti al sicuro che in terra di pace, come farai quando il Giordano sarà in piena? 6 Perché perfino i tuoi fratelli e la casa di tuo padre ti tradiscono; anche loro ti gridano dietro a piena voce: non fidarti di loro quando ti diranno delle buone parole.

7 "Io ho lasciato la mia casa, ho abbandonato la mia eredità; ho dato ciò che ho di più caro nelle mani dei suoi nemici. 8 La mia eredità è diventata per me come un leone nella foresta; ha mandato contro di me il suo ruggito; perciò l’ho odiata. 9 La mia eredità è stata per me come l’uccello rapace screziato; gli uccelli rapaci si gettano contro di lei da ogni parte. Andate, radunate tutte le bestie della campagna, fatele venire a divorare! 10 Molti pastori guastano la mia vigna, calpestano la porzione che mi è toccata, riducono la mia deliziosa porzione in un deserto desolato. 11 La riducono in una desolazione; e, tutta desolata, fa cordoglio davanti a me; tutto il paese è desolato, perché nessuno lo prende a cuore. 12 Su tutte le alture del deserto giungono devastatori, perché la spada dell’Eterno divora il paese da un’estremità all’altra; non c’è pace per nessuno. 13 Hanno seminato grano, e raccolgono spine; si sono affannati senza nessun profitto. Vergognatevi di ciò che raccogliete a causa dell’ira ardente dell’Eterno!".

14 Così parla l’Eterno contro tutti i miei malvagi vicini, che toccano l’eredità che io ho dato in possesso al mio popolo Israele: "Ecco, io li sradicherò dal loro paese, sradicherò la casa di Giuda di mezzo a loro; 15 ma, dopo che li avrò sradicati, avrò di nuovo compassione di loro e li ricondurrò ciascuno nella sua eredità, ciascuno nel suo paese. 16 Se impareranno accuratamente le vie del mio popolo e a giurare per il mio nome dicendo: ‘l’Eterno vive’, come hanno insegnato al mio popolo a giurare per Baal, saranno saldamente stabiliti in mezzo al mio popolo. 17 Ma, se non danno ascolto, io sradicherò quella nazione; la sradicherò e la distruggerò", dice l’Eterno.

1 Tu ești prea drept*Ps. 51:4., Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuși să Te întreb asupra orânduirilor Tale. Pentru ce propășește*Iov 12:6;21:7.Ps. 37:1,35;73:3. Cap. 5:28.Hab. 1:4.Mal. 3:15. calea celor răi și toți mișeii trăiesc în pace? 2 I-ai sădit, au prins rădăcină, cresc, fac rod. Ce-i drept, ești aproape*Is. 29:13.Mat. 15:8.Marcu 7:6. de gura lor, dar departe de inima lor! 3 Totuși Tu, Doamne, mă*Ps. 17:3;139:1. cunoști, mă vezi, îmi cercetezi*Cap. 11:20. inima și vezi că este cu Tine. Ia-i ca pe niște oi care trebuie tăiate și pregătește-i pentru ziua*Iac. 5:5. măcelului! 4 Până când să se jelească*Cap. 23:10.Osea 4:3. țara și să se usuce iarba de pe toate câmpiile? Pier vitele*Cap. 4:25;7:20;9:10.Osea 4:3. și păsările din pricina răutății*Ps. 107:34. locuitorilor. Căci ei zic: „El (Ieremia) n-are să ne vadă sfârșitul!" 5 „Dacă, alergând cu cei ce aleargă pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea să te iei la întrecere cu niște cai? Și dacă nu te crezi la adăpost decât într-o țară liniștită, ce vei face pe malurile îngâmfate ale*Ios. 3:15.1 Cron. 12:15. Cap. 48:19; 50:44. Iordanului? 6 Căci chiar frații*Cap. 9:4;11:19,21. tăi și casa tatălui tău te vând, ei înșiși strigă în gura mare după tine. Nu-i crede*Prov. 26:25. când îți vor spune vorbe prietenoase.

7 Mi-am părăsit casa și Mi-am lăsat moștenirea, am dat pe iubita Mea în mâinile vrăjmașilor ei. 8 Moștenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure, a mugit împotriva Mea, și de aceea o urăsc. 9 A ajuns oare moștenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriță, în jurul căreia se strâng păsările de pradă? Duceți-vă*Is. 56:9. Cap. 7:33. și strângeți toate fiarele câmpului și aduceți-le ca s-o mănânce! 10 Un mare*Cap. 6:3. număr de păstori îmi pustiesc via*Is. 5:1,5., îmi calcă*Is. 63:18. ogorul în picioare; ogorul meu cel plăcut îl prefac într-un pustiu părăsit. 11 Îl pustiesc, și el stă*Vers. 4. trist și pustiit înaintea mea. Toată țara este pustiită, căci nimeni*Is. 42:25. nu ia seama la ea. 12 Peste toate înălțimile pustiei vin pustiitori, căci sabia Domnului mănâncă țara de la un capăt la altul, și nimeni nu-i lăsat în pace. 13 Au semănat*Lev. 26:16.Deut. 28:38.Mica 6:15.Hag. 1:6. grâu, și seceră spini, s-au ostenit fără folos. Să vă fie rușine de ce culegeți în urma mâniei aprinse a Domnului!" 14 „Așa vorbește Domnul despre toți vecinii Mei cei răi, care se ating*Zah. 2:8. de moștenirea pe care am dat-o poporului Meu Israel: ‘Iată, îi voi smulge*Deut. 30:3. Cap. 32:37. din țara lor și voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor. 15 Dar*Ezec. 28:25., după ce-i voi smulge, voi avea iarăși milă de ei și-i voi aduce înapoi*Amos 9:14. pe fiecare în moștenirea lui și pe fiecare în țara lui. 16 Și, dacă vor învăța căile poporului Meu, dacă vor jura*Cap. 4:2. pe Numele Meu zicând: «Viu este Domnul!» cum au învățat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi fericiți*Efes. 2:20,21.1 Pet. 2:5. în mijlocul poporului Meu. 17 Dar, dacă nu vor asculta*Is. 60:12. nimic, voi nimici cu desăvârșire pe un astfel de popor, îl voi nimici și îl voi pierde’", zice Domnul.