1 Ascoltate la parola che l’Eterno vi rivolge, o casa d’Israele! 2 Così parla l’Eterno: "Non imparate a camminare nella via delle nazioni, e non abbiate paura dei segni del cielo, perché sono le nazioni quelle che ne hanno paura. 3 Infatti i costumi dei popoli sono vanità; poiché si taglia un albero nella foresta e le mani dell’operaio lo lavorano con l’ascia; 4 lo si adorna d’argento e d’oro, lo si fissa con i chiodi e con i martelli perché non si muova. 5 Questi dèi sono come spauracchi in un campo di cocomeri, e non parlano; bisogna portarli, perché non possono camminare. Non li temete! perché non possono fare nessun male, e non è in loro potere di fare del bene".

6 Non c’è nessuno pari a te, o Eterno; tu sei grande, e grande in potenza è il tuo nome. 7 Chi non ti temerebbe, re delle nazioni? Infatti questo ti è dovuto; poiché fra tutti i saggi delle nazioni e in tutti i loro regni non c’è nessuno pari a te. 8 Ma costoro tutti insieme sono stupidi e insensati; non è che una dottrina di vanità; non è altro che legno; 9 argento battuto in lastre portato da Tarsis, oro venuto da Ufaz, opera di scultore e di mano di orefice; sono vestiti di porpora e di scarlatto, sono tutti lavoro di abili artefici. 10 Ma l’Eterno è il vero Dio, egli è l’Iddio vivente, e il re eterno; per la sua ira trema la terra, e le nazioni non possono reggere davanti al suo sdegno.

11 Così direte loro: "Gli dèi che non hanno fatto i cieli e la terra, scompariranno dalla terra e da sotto il cielo".

12 Egli, con la sua potenza, ha fatto la terra; con la sua sapienza ha stabilito fermamente il mondo; con la sua intelligenza ha disteso i cieli. 13 Quando fa udire la sua voce c’è un rumore di acque nel cielo; egli fa salire i vapori dalle estremità della terra, fa guizzare i lampi per la pioggia e fa uscire il vento dai suoi serbatoi; 14 ogni uomo allora diventa stupido, privo di conoscenza; ogni orafo ha vergogna delle sue immagini scolpite; perché le sue immagini fuse sono una menzogna e non c’è soffio vitale in loro. 15 Sono vanità, lavoro d’inganno; nel giorno del castigo, periranno. 16 A loro non somiglia colui che è la parte di Giacobbe; perché egli è colui che ha formato tutte le cose, e Israele è la tribù della sua eredità. Il suo nome è l’Eterno degli eserciti.

17 Raccogli da terra il tuo bagaglio, o tu che sei cinta d’assedio! 18 Poiché così parla l’Eterno: "Ecco, questa volta io scaglierò lontano gli abitanti del paese, e li stringerò da vicino affinché non sfuggano". 19 Guai a me a causa della mia ferita! La mia piaga è dolorosa; ma io ho detto: "Questo è il mio male e lo devo sopportare". 20 Le mie tende sono guaste, e tutto il mio cordame è rotto; i miei figli sono andati lontano da me e non sono più; non c’è più nessuno che stenda la mia tenda, che innalzi i miei padiglioni. 21 Perché i pastori sono stati stupidi e non hanno cercato l’Eterno; perciò non hanno prosperato e tutto il loro gregge è stato disperso. 22 Ecco, un rumore giunge, un gran tumulto arriva dal paese del settentrione, per ridurre le città di Giuda in desolazione, in un covo di sciacalli. 23 Eterno, io so che la via dell’uomo non è in suo potere, e che non è in potere dell’uomo che cammina il dirigere i suoi passi. 24 O Eterno, correggimi, ma con giusta misura; non nella tua ira, perché tu non debba ridurmi a poca cosa! 25 Riversa la tua ira sulle nazioni che non ti conoscono e sui popoli che non invocano il tuo nome; poiché hanno divorato Giacobbe; sì, lo hanno divorato, lo hanno consumato, hanno distrutto la sua dimora.

1 Ascultați Cuvântul pe care vi-l vorbește Domnul, casa lui Israel! 2 Așa vorbește Domnul: „Nu*Lev. 18:3;20:23. vă luați după felul de viețuire al neamurilor și nu vă temeți de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele. 3 Căci obiceiurile popoarelor sunt deșarte. Taie*Is. 40:19,20;44:9;45:20. un lemn din pădure; mâna meșterului îl lucrează cu securea; 4 îl împodobește cu argint și aur, și ei îl țintuiesc*Is. 41:7;46:7. cu cuie și ciocane, ca să nu se clatine. 5 Dumnezeii aceștia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveți*10:5 Sau: ca un stâlp tras la strung. și nu*Ps. 115:5;135:16.Hab. 2:19.1 Cor. 12:2. vorbesc; sunt duși*Ps. 115:7.Is. 46:1,7. de alții, pentru că nu pot să meargă. Nu vă temeți de ei, căci nu pot să facă niciun*Is. 41:23. rău și nu sunt în stare să facă niciun bine." 6 Niciunul nu este ca Tine*Exod 15:11.Ps. 86:8,10., Doamne! Mare ești Tu și mare este Numele Tău prin puterea Ta. 7 Cine*Apoc. 15:4. să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ție Ți se cuvine teama, căci între*Ps. 89:6. toți înțelepții neamurilor și în toate împărățiile lor, niciunul nu este ca Tine. 8 Toți, laolaltă, sunt proști*Ps. 115:8.Is. 41:29.Hab. 2:18.Zah. 10:2.Rom. 1:21,22. și fără minte, știința idolilor nu este decât deșertăciune, e lemn! 9 Ei aduc din Tarsis foițe de argint și aur*Dan. 10:5. din Ufaz; meșterul și mâna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite în albastru și în purpură, toate sunt lucrate*Ps. 115:4. de meșteri iscusiți. 10 Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu*1 Tim. 6:17. viu și un Împărat*Ps. 10:16. veșnic. Pământul tremură de mânia Lui și neamurile nu pot să sufere urgia lui. 11 Așa să le vorbiți: „Dumnezeii*Ps. 96:5. care n-au făcut nici cerurile, nici pământul vor pieri*Vers. 15.Is. 2:18.Zah. 13:2. de pe pământ și de sub ceruri." 12 Dar El a făcut*Gen. 1:1,6,9.Ps. 136:5,6. Cap. 51:15. pământul prin puterea Lui, a întemeiat*Ps. 93:1. lumea prin înțelepciunea Lui, a întins*Iov 9:8.Ps. 104:2.Is. 40:22. cerurile prin priceperea Lui. 13 La tunetul*Iov 38:34. Lui, urlă apele în ceruri; El ridică*Ps. 135:7. norii de la marginile pământului, dă naștere fulgerelor și ploii și scoate vântul din cămările Lui. 14 Atunci*Cap. 51:17,18. se arată omul cât este de prost*Prov. 30:2. cu știința lui și orice argintar*Is. 42:17;44:11;45:16. rămâne de rușine cu chipul lui cioplit, căci idolii*Hab. 2:18. lui nu sunt decât minciună și nu este nicio suflare în ei; 15 sunt un lucru de nimic, o lucrare înșelătoare, și vor pieri*Vers. 11. când va veni pedeapsa. 16 Dar Cel ce este partea*Ps. 16:5;73:26;119:57. Cap. 51:19.Plâng. 3:24. lui Iacov nu este ca ei, căci El a întocmit totul, și Israel*Deut. 32:9.Ps. 74:2. este seminția moștenirii Lui – Domnul oștirilor este Numele*Is. 47:4;51:15;54:5. Cap. 31:35;32:18; 50:34. Lui.

17 Ia din țară legătura*Cap. 6:1.Ezec. 12:3. cu ce este al tău, tu, care ești în strâmtorare! 18 Căci așa vorbește Domnul: „Iată, de data aceasta voi arunca*1 Sam. 25:29. Cap. 16:13. departe pe locuitorii țării. Îi voi strânge de aproape, ca*Ezec. 6:10. să simtă." 19 „Vai de*Cap. 4:19;8:21;9:1. mine! Sunt zdrobită! Mă doare rana! Dar eu zic: ‘O nenorocire*Ps. 77:10. a dat peste mine*Mica 7:9. și o voi suferi!’ 20 Cortul*Cap. 4:20. îmi este dărâmat, toate funiile îmi sunt rupte, fiii mei m-au părăsit, nu mai sunt; n-am pe nimeni care să-mi întindă cortul din nou sau să-mi ridice pânzele!" 21 Păstorii s-au prostit, n-au căutat pe Domnul; pentru aceea n-au propășit și li se risipesc toate turmele. 22 Iată, se aude un vuiet! O mare zarvă vine de la miazănoapte*Cap. 1:15;4:6;5:15;6:22. să prefacă cetățile lui Iuda într-un pustiu, într-o vizuină*Cap. 9:11. de șacali. 23 Știu, Doamne, că soarta omului*Prov. 16:1;20:24. nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului când umblă să-și îndrepte pașii spre țintă. 24 Pedepsește-mă, Doamne*Ps. 6:1;38:1. Cap. 30:11., dar cu măsură, și nu în mânia Ta, ca să nu mă nimicești! 25 Varsă-Ți*Ps. 79:6. urgia peste neamurile care*Iov 18:21.1 Tes. 4:5.2 Tes. 1:8. nu Te cunosc și peste popoarele care nu cheamă Numele Tău! Căci mănâncă*Cap. 8:16. pe Iacov, îl înghit, îl topesc și-i pustiesc locuința.