1 Così parla l’Eterno: "Ecco, io faccio alzare contro Babilonia e contro gli abitanti di questo paese, che è il cuore dei miei nemici, un vento distruttore. 2 Mando contro Babilonia degli stranieri che la vaglieranno e svuoteranno il suo paese; poiché, nel giorno della calamità, piomberanno su di lei da tutte le parti. 3 L’arciere tenda il suo arco contro chi tende l’arco e contro chi si erge fieramente nella sua corazza! Non risparmiate i suoi giovani, votate allo sterminio tutto il suo esercito! 4 Cadano uccisi nel paese dei Caldei, crivellati di ferite per le vie di Babilonia! 5 Poiché Israele e Giuda non sono abbandonati dal loro Dio, dall’Eterno degli eserciti; il paese dei Caldei è pieno di colpe contro il Santo d’Israele". 6 Fuggite di mezzo a Babilonia e salvi ognuno la sua vita, guardate di non perire per la sua iniquità! Poiché questo è il tempo della vendetta dell’Eterno; egli le dà la sua retribuzione. 7 Babilonia era nelle mani dell’Eterno una coppa d’oro, che ubriacava tutta la terra; le nazioni hanno bevuto del suo vino, perciò le nazioni sono diventate deliranti. 8 Improvvisamente Babilonia è caduta, è frantumata. Alzate su di lei alti lamenti, prendete del balsamo per il suo dolore; forse guarirà! 9 Noi abbiamo voluto guarire Babilonia, ma essa non è guarita; abbandonatela e andiamocene ognuno al nostro paese; poiché la sua punizione arriva fino al cielo, si innalza fino alle nuvole. 10 L’Eterno ha fatto trionfare la nostra causa; venite, raccontiamo in Sion l’opera dell’Eterno, del nostro Dio.

11 Aguzzate le frecce, imbracciate gli scudi! L’Eterno ha eccitato lo spirito dei re dei Medi, perché il suo disegno contro Babilonia è di distruggerla; poiché questa è la vendetta dell’Eterno, la vendetta del suo tempio. 12 Alzate la bandiera contro le mura di Babilonia! Rinforzate le guardie, ponete le sentinelle, preparate gli agguati! Poiché l’Eterno ha deciso e già mette in pratica ciò che ha detto contro gli abitanti di Babilonia. 13 O tu che abiti in riva alle grandi acque, tu che abbondi di tesori, la tua fine è giunta, il termine delle tue rapine! 14 L’Eterno degli eserciti lo ha giurato per sé stesso: "Sì, certo, io ti riempirò di uomini come di locuste ed essi alzeranno contro di te grida di trionfo".

15 Egli, con la sua potenza, ha fatto la terra, con la sua sapienza ha stabilito fermamente il mondo; con la sua intelligenza ha disteso i cieli. 16 Quando fa udire la sua voce, c’è un rumore di acque nel cielo, egli fa salire i vapori dalle estremità della terra, fa guizzare i lampi per la pioggia e fa uscire il vento dai suoi serbatoi; 17 ogni uomo allora diventa stupido, privo di conoscenza, ogni orafo ha vergogna delle sue immagini scolpite; perché le sue immagini fuse sono una menzogna, non c’è soffio vitale in loro. 18 Sono vanità, lavoro di inganno; nel giorno del castigo periranno. 19 A loro non somiglia colui che è la parte di Giacobbe; perché egli è colui che ha formato tutte le cose, e Israele è la tribù della sua eredità. Il suo nome è l’Eterno degli eserciti.

20 "O Babilonia, tu sei stata per me un martello, uno strumento di guerra; con te ho schiacciato le nazioni, con te ho distrutto i regni; 21 con te ho schiacciato cavalli e cavalieri, con te ho schiacciato i carri e chi vi stava sopra; 22 con te ho schiacciato uomini e donne, con te ho schiacciato vecchi e bambini, con te ho schiacciato giovani e fanciulle; 23 con te ho schiacciato i pastori e le loro greggi, con te ho schiacciato i lavoratori e i loro buoi aggiogati; con te ho schiacciato governatori e magistrati. 24 Ma, sotto i vostri occhi, io renderò a Babilonia e a tutti gli abitanti della Caldea tutto il male che hanno fatto a Sion", dice l’Eterno.

25 "Eccomi a te, o montagna di distruzione", dice l’Eterno; "a te che distruggi tutta la terra! Io stenderò la mia mano su di te, ti rotolerò giù dalle rocce, e farò di te una montagna bruciata. 26 Da te non si trarrà più pietra angolare, né pietre da fondamenta; ma tu sarai una desolazione perenne", dice l’Eterno.

27 Alzate una bandiera sulla terra! Suonate la tromba fra le nazioni! Preparate le nazioni contro di lei, chiamate a raccolta contro di lei i regni di Ararat, di Minni e di Aschenaz! Costituite contro di lei dei generali! Fate avanzare i cavalli come locuste dalle ali ritte! 28 Preparate contro di lei le nazioni, i re di Media, i suoi governatori, tutti i suoi magistrati e tutti i paesi dei suoi domini. 29 La terra trema, è in doglie perché i disegni dell’Eterno contro Babilonia si effettuano: di ridurre il paese di Babilonia in un deserto senza abitanti. 30 I prodi di Babilonia cessano di combattere; se ne stanno nelle loro fortezze; la loro bravura è venuta meno, sono come donne; le sue abitazioni sono in fiamme, le sbarre delle sue porte sono spezzate. 31 Un corriere incrocia l’altro, un messaggero incrocia l’altro, per annunciare al re di Babilonia che la sua città è presa da ogni lato, 32 che i guadi sono occupati, che le paludi sono in preda alle fiamme, che gli uomini di guerra sono allibiti.

33 Poiché così parla l’Eterno degli eserciti, l’Iddio d’Israele: "La figlia di Babilonia è come un’aia al tempo in cui la si trebbia; ancora un poco, e verrà per lei il tempo della mietitura". 34 Nabucodonosor, re di Babilonia, ci ha divorati, ci ha schiacciati, ci ha posti là come un vaso vuoto; ci ha inghiottiti come un dragone; ha riempito il suo ventre con le nostre delizie, ci ha scacciati via. 35 "La violenza che mi è fatta e il tormento della mia carne ricadano su Babilonia", dirà l’abitante di Sion; "Il mio sangue ricada sugli abitanti della Caldea", dirà Gerusalemme.

36 Perciò, così parla l’Eterno: "Ecco, io difenderò la tua causa e farò la tua vendetta! io prosciugherò il suo mare, disseccherò la sua sorgente. 37 Babilonia diventerà un monte di rovine, un rifugio di sciacalli, un oggetto di stupore e di scherno, un luogo senza abitanti. 38 Essi ruggiranno assieme come leoni, grideranno come piccoli di leonesse. 39 Quando saranno riscaldati, darò loro da bere, li inebrierò perché stiano allegri, e poi si addormentino di un sonno perenne e non si risveglino più", dice l’Eterno. 40 "Io li farò scendere al macello come agnelli, come montoni, come capri. 41 Come mai è stata presa Sesac, ed è stata conquistata colei che era il vanto di tutta la terra? Come mai Babilonia è diventata una desolazione fra le nazioni? 42 Il mare è salito su Babilonia; essa è stata coperta dal tumulto dei suoi flutti. 43 Le sue città sono diventate una desolazione, una terra arida, un deserto, un paese dove non abita nessuno, per il quale non passa nessun figlio d’uomo. 44 Io punirò Bel in Babilonia e gli farò uscire dalla gola ciò che ha trangugiato; le nazioni non affluiranno più a lui; perfino le mura di Babilonia sono cadute. 45 O popolo mio, uscite di mezzo a lei e salvi ciascuno la sua vita davanti all’ardente ira dell’Eterno! 46 Il vostro cuore non si avvilisca e non vi spaventate delle voci che si udranno nel paese; poiché un anno correrà una voce, e l’anno seguente correrà un’altra voce; vi sarà nel paese violenza, dominatore contro dominatore.

47 Perciò, ecco, i giorni vengono che io farò giustizia delle immagini scolpite di Babilonia e tutto il suo paese sarà coperto di vergogna, tutti i suoi feriti a morte cadranno in mezzo a lei. 48 I cieli, la terra e tutto ciò che è in essi, giubileranno su Babilonia, perché i devastatori piomberanno su di lei dal settentrione", dice l’Eterno. 49 Come Babilonia ha fatto cadere i feriti a morte d’Israele, così in Babilonia cadranno i feriti a morte di tutto il paese. 50 O voi che siete scampati dalla spada, partite, non vi fermate, ricordatevi, mentre siete lontano, dell’Eterno, e Gerusalemme vi ritorni in cuore! 51 Noi eravamo coperti di vergogna all’udire gli oltraggi, la vergogna ci copriva la faccia, perché gli stranieri erano venuti nel santuario della casa dell’Eterno.

52 "Perciò, ecco, i giorni vengono", dice l’Eterno, "che io farò giustizia delle sue immagini scolpite e in tutto il suo paese gemeranno i feriti a morte. 53 Anche se Babilonia si elevasse fino al cielo, anche se rendesse inaccessibili i suoi alti baluardi, le verranno da parte mia dei devastatori", dice l’Eterno. 54 "Giunge da Babilonia un grido, la notizia di un grande disastro dalla terra dei Caldei. 55 Poiché l’Eterno devasta Babilonia e fa cessare il suo grande rumore; le onde dei devastatori muggiscono come grandi acque, se ne ode il fracasso; 56 poiché il devastatore piomba su di lei, su Babilonia, i suoi prodi sono presi, i loro archi spezzati, poiché l’Eterno è l’Iddio delle retribuzioni, non manca di rendere ciò che è dovuto. 57 Io inebrierò i suoi capi e i suoi saggi, i suoi governatori, i suoi magistrati, i suoi prodi, ed essi si addormenteranno di un sonno eterno e non si risveglieranno più", dice il Re, che si chiama l’Eterno degli eserciti.

58 Così parla l’Eterno degli eserciti: "Le larghe mura di Babilonia saranno spianate al suolo, le sue alte porte saranno incendiate; così i popoli avranno lavorato per nulla, le nazioni si saranno stancate per il fuoco".

59 Ordine, dato dal profeta Geremia a Seraia, figlio di Neria, figlio di Maaseia, quando si recò a Babilonia con Sedechia, re di Giuda, il quarto anno del regno di Sedechia. Seraia era capo dei ciambellani. 60 Geremia scrisse in un libro tutto il male che doveva accadere a Babilonia, cioè tutte queste parole che sono scritte riguardo a Babilonia. 61 Geremia disse a Seraia: "Quando sarai arrivato a Babilonia, avrai cura di leggere tutte queste parole, 62 e dirai: ‘O Eterno, tu hai detto di questo luogo che lo avresti distrutto, in modo che non sarebbe stato più abitato né da uomo, né da bestia, e che sarebbe stato ridotto in una desolazione perenne’. 63 Quando avrai finito di leggere questo libro, tu vi legherai una pietra, lo getterai in mezzo all’Eufrate, 64 e dirai: ‘Così affonderà Babilonia e non si rialzerà più, a causa del male che io faccio venire su di lei; cadrà esausta’".

Fin qui, le parole di Geremia.

1 Așa vorbește Domnul: „Iată, ridic împotriva Babilonului și împotriva locuitorilor Haldeei un vânt*2 Împ. 19:7. Cap. 4:11. nimicitor. 2 Trimit împotriva Babilonului niște vânturători*Cap. 15:7. care-l vor vântura și-i vor goli țara. Vor veni din toate părțile asupra lui în ziua*Cap. 50:14. nenorocirii. 3 Să se întindă arcul împotriva celui ce*Cap. 50:14. își întinde arcul, împotriva celui ce se mândrește în platoșa lui! Nu cruțați pe tinerii lui! Nimiciți cu desăvârșire toată*Cap. 50:21. oștirea lui! 4 Să cadă uciși în țara haldeenilor, străpunși*Cap. 49:26;50:30,37. de lovituri pe ulițele Babilonului! 5 Căci Israelul și Iuda nu sunt părăsiți de Dumnezeul lor, de Domnul oștirilor, și țara haldeenilor este plină de nelegiuiri împotriva Sfântului lui Israel." 6 Fugiți*Cap. 50:8.Apoc. 18:4. din Babilon și fiecare să-și scape viața, ca nu cumva să pieriți în pieirea lui! Căci aceasta este o vreme*Cap. 50:15,28. de răzbunare pentru Domnul! El îi va*Cap. 25:14. răsplăti după faptele lui. 7 Babilonul*Apoc. 17:4. era în mâna Domnului un potir de aur, care îmbăta tot pământul; neamurile au băut*Apoc. 14:8. din vinul lui, de aceea au fost neamurile ca într-o*Cap. 25:16. nebunie. 8 Deodată cade*Is. 21:9.Apoc. 14:8;18:2. Babilonul și este zdrobit! Văitați-l*Cap. 48:20.Apoc. 18:9,11,19., aduceți leac alinător*Cap. 46:11. pentru rana lui; poate că se va vindeca! – 9 Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Părăsiți-l*Cap. 50:16. și haidem fiecare în țara noastră, căci pedeapsa*Apoc. 18:5. lui a ajuns până la ceruri și se înalță până la nori. – 10 Domnul scoate*Ps. 37:6. la lumină dreptatea pricinii noastre: veniți să istorisim*Cap. 50:28. în Sion lucrarea Domnului Dumnezeului nostru. 11 Ascuțiți*Cap. 46:4. săgețile, prindeți scuturile! Domnul*Is. 13:17. Vers. 28. a ațâțat duhul împăraților Mediei, pentru că vrea*Cap. 50:45. să nimicească Babilonul, căci aceasta este răzbunarea*Cap. 50:28. Domnului, răzbunarea pentru Templul Său. 12 Înălțați*Naum 2:1;3:14. un steag împotriva zidurilor Babilonului! Întăriți-i străjile, puneți caraule, întindeți curse! Căci Domnul a luat o hotărâre și aduce la îndeplinire ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului. 13 Ție*Apoc. 17:1,15., care locuiești lângă ape mari și care ai vistierii nemărginite, ți-a venit sfârșitul, și lăcomia ta a ajuns la capăt! 14 Domnul*Cap. 49:13.Amos 6:8. oștirilor a jurat pe Sine Însuși: „Da, te voi umple de oameni ca*Naum 3:15. de niște lăcuste și vor scoate*Cap. 50:15. strigăte de război împotriva ta." 15 El a făcut*Gen. 1:1,6. Cap. 10:12. pământul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înțelepciunea Lui, a întins*Iov 9:8.Ps. 104:2.Is. 40:22. cerurile cu priceperea Lui. 16 De glasul*Cap. 10:13. Lui, urlă apele în ceruri; El ridică*Ps. 135:7. norii de la marginile pământului, dă naștere la fulgere și ploaie și scoate vântul din cămările lui. 17 Atunci, orice om*Cap. 10:14. se vede cât este de prost cu știința lui, orice argintar rămâne rușinat de chipurile lui cioplite, căci idolii*Cap. 50:2. lui nu sunt decât minciună și n-au nicio suflare în ei! 18 Sunt o nimica*Cap. 10:15. toată și o lucrare de râs: când le vine pedeapsa, pier cu desăvârșire! 19 Dar Cel ce este*Cap. 10:16. partea lui Iacov nu este ca ei, căci El a întocmit totul, și Israel este seminția moștenirii Lui: Domnul oștirilor este Numele Lui. 20 „Tu*Is. 10:5,15. Cap. 50:23. Mi-ai fost un ciocan și o unealtă de război. Am zdrobit neamuri prin tine, am nimicit împărății prin tine. 21 Prin tine am sfărâmat pe cal și pe călărețul lui; 22 prin tine am sfărâmat carul și pe cel ce ședea în el. Prin tine am sfărâmat pe bărbat și pe femeie; prin tine am sfărâmat pe bătrân*2 Cron. 36:17. și pe copil; prin tine am sfărâmat pe tânăr și pe fată. 23 Prin tine am sfărâmat pe păstor și turma lui; prin tine am sfărâmat pe plugar și boii lui; prin tine am sfărâmat pe cârmuitori și pe căpeteniile lui. 24 Dar acum, voi răsplăti*Cap. 50:15,29. Babilonului și tuturor locuitorilor Haldeei tot răul pe care l-au făcut Sionului sub ochii voștri", zice Domnul. 25 „Iată, am necaz pe tine, munte*Is. 13:2.Zah. 4:7. nimicitor", zice Domnul, „pe tine, care nimiceai tot pământul! Îmi voi întinde mâna peste tine, te voi prăvăli de la înălțimea stâncilor și te voi preface*Apoc. 8:8. într-un munte aprins. 26 Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului clădirii, nici pietre pentru temelii, căci vei fi*Cap. 50:40. o dărâmătură veșnică", zice Domnul… 27 Înălțați*Is. 13:2. un steag pe pământ! Sunați din trâmbiță printre neamuri! Pregătiți*Cap. 25:14. neamurile împotriva lui, chemați împotriva lui împărățiile*Cap. 50:41. Araratului, Miniului și Așchenazului! Puneți căpetenii de oaste împotriva lui! Faceți să înainteze caii ca niște lăcuste zbârlite! 28 Pregătiți împotriva lui pe neamuri, pe împărații*Vers. 11. Mediei, pe cârmuitorii lui și pe toate căpeteniile lui și toată țara de sub stăpânirea lor! 29 Se clatină pământul, se cutremură, căci planul Domnului împotriva Babilonului se împlinește și El va face*Cap. 50:13,39,40. Vers. 43. din țara Babilonului un pustiu nelocuit. 30 Vitejii Babilonului nu mai luptă, ci stau în cetățui; puterea le este sleită și au ajuns*Is. 19:16. Cap. 48:41; 50:37. ca niște femei. Vrăjmașii pun foc locuințelor lor și le sfărâmă*Plâng. 2:9.Amos 1:5.Naum 3:13. zăvoarele! 31 Se întâlnesc alergătorii*Cap. 50:24., se încrucișează solii ca să vestească împăratului Babilonului că cetatea lui este luată din toate părțile, 32 că trecătorile*Cap. 50:38. sunt luate, bălțile cu trestie sunt uscate de foc și oamenii de război, îngroziți. 33 Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Fiica Babilonului este ca*Is. 21:10.Amos 1:3.Mica 4:13. o arie pe vremea când este călcată cu picioarele*Is. 41:15.Hab. 3:12.: încă o clipă, și va*Is. 17:5.Osea 6:11.Ioel 3:13.Apoc. 14:15,18. veni pentru ea vremea secerișului." 34 „Nebucadnețar, împăratul Babilonului, m-a mâncat*Cap. 50:17., m-a nimicit; m-a făcut ca un vas gol; m-a înghițit ca un balaur, și-a umplut pântecele cu ce aveam mai scump și m-a izgonit. 35 Silnicia făcută față de mine și față de carnea mea sfâșiată să se întoarcă asupra Babilonului", zice locuitoarea Sionului. „Sângele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeei", zice Ierusalimul. 36 De aceea, așa vorbește Domnul: „Iată, îți voi apăra pricina*Cap. 50:34. și te voi răzbuna! Voi seca*Cap. 50:38. marea Babilonului și-i voi usca izvorul. 37 Babilonul*Is. 13:22. Cap. 50:39.Apoc. 18:2. va ajunge un morman de dărâmături, o vizuină de șacali, un pustiu*Cap. 25:9,18. și o batjocură și nu va mai avea locuitori. 38 Vor răcni împreună ca niște lei, vor țipa ca niște pui de lei. 39 Când vor fi încălziți de vin, le voi da să bea și-i voi îmbăta*Vers. 57., ca să se veselească și apoi să adoarmă somnul cel de veci, ca să nu se mai scoale", zice Domnul. 40 „Îi voi coborî ca pe niște miei la tăiere, ca pe niște berbeci și niște țapi. 41 Cum s-a luat Șeșacul*Cap. 25:26.! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă*Is. 13:19. Cap. 49:25.Dan. 4:30. umplea tot pământul! Cum a fost nimicit Babilonul din mijlocul neamurilor! 42 Marea s-a înălțat peste Babilon; Babilonul a fost acoperit de mulțimea*Is. 8:7,8. valurilor sale. 43 Cetățile*Cap. 50:39,40. Vers. 29. lui au ajuns un pustiu; un pământ fără apă și pustiu, o țară unde nimeni nu locuiește și pe unde niciun om nu trece. 44 Voi pedepsi*Is. 46:1. Cap. 50:2. pe Bel în Babilon, îi voi smulge din gură ce a înghițit, și neamurile nu se vor mai îngrămădi în el: chiar și zidul*Vers. 58. Babilonului va cădea! 45 Ieșiți*Vers. 6. Cap. 50:8.Apoc. 18:4. din mijlocul lui, poporul Meu, și fiecare să-și scape viața, scăpând de mânia aprinsă a Domnului! 46 Să nu vi se tulbure inima și nu vă înspăimântați de zvonurile*2 Împ. 19:7. care se răspândesc în țară, căci anul acesta va veni un zvon, iar anul următor, un alt zvon; în țară va domni silnicia și un stăpânitor se va ridica împotriva altui stăpânitor. 47 De aceea, iată, vin zile când voi pedepsi*Cap. 50:2. Vers. 52. idolii Babilonului. Atunci toată țara lui va fi acoperită de rușine și toți morții lui vor cădea în mijlocul lui. 48 Cerurile și pământul*Is. 44:23;49:13.Apoc. 18:20., cu tot ce cuprind ele, vor striga de bucurie asupra Babilonului, căci pustiitorii*Cap. 50:3,41. se vor arunca de la miazănoapte asupra lui", zice Domnul. 49 Chiar și Babilonul va cădea, o, morți ai lui Israel, cum a făcut și el să cadă morții din toată țara. 50 Cei care ați scăpat*Cap. 44:28. de sabie, plecați, nu zăboviți! Cei din pământul depărtat, gândiți-vă la Domnul, și Ierusalimul să fie în inimile voastre! 51 Ne rușinam*Ps. 44:15,16;79:4. când auzeam ocara; ne ascundeam fețele de rușine când au venit niște străini în Sfântul Locaș al Casei Domnului. 52 „De aceea, iată, vin zile", zice Domnul, „când*Vers. 47. îi voi pedepsi idolii, și în toată țara lui vor geme răniții. 53 Chiar dacă Babilonul*Cap. 49:16.Amos 9:2.Obad. 4. s-ar înălța până la ceruri, chiar dacă ar face cu neputință de ajuns cetățuile lui cele înalte, tot voi trimite pe pustiitori împotriva lui", zice Domnul… 54 Răsună strigăte*Cap. 50:22. din Babilon și un mare prăpăd în țara haldeenilor. 55 Căci Domnul pustiește Babilonul și face să-i înceteze zarva cea mare. Valurile pustiitorilor urlă ca niște ape mari, al căror vuiet tulburat se aude. 56 Da, pustiitorul se aruncă asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului sunt prinși și li se sfărâmă arcurile. Căci Domnul*Ps. 94:1. Cap. 50:29. Vers. 24. este un Dumnezeu care răsplătește! El va da negreșit fiecăruia plata cuvenită lui! 57 „Și anume, voi îmbăta*Vers. 39. pe voievozii și înțelepții lui, pe cârmuitorii, pe căpeteniile și vitejii lui; vor adormi somnul cel de veci și nu se vor mai trezi", zice Împăratul*Cap. 46:18;48:15., al cărui Nume este Domnul oștirilor. 58 Așa vorbește Domnul oștirilor: „Zidurile*Vers. 44. cele largi ale Babilonului vor fi surpate și porțile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Astfel, popoarele muncesc degeaba*Hab. 2:13. și neamurile se trudesc pentru foc!" 59 Iată porunca dată de prorocul Ieremia lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, când s-a dus la Babilon cu Zedechia, împăratul lui Iuda, în al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era cel mai mare cămăraș. 60 Ieremia a scris într-o carte toate nenorocirile care aveau să vină asupra Babilonului, toate cuvintele acestea scrise asupra Babilonului. 61 Ieremia a zis lui Seraia: „Când vei ajunge la Babilon, vezi să citești toate cuvintele acestea 62 și să zici: ‘Doamne, Tu ai spus că locul acesta are să fie nimicit și că n-are să mai*Cap. 50:3,39. Vers. 29. fie locuit nici de oameni, nici de dobitoace, ci are să ajungă un pustiu pentru totdeauna.’ 63 Și când vei isprăvi citirea cărții acesteia, să*Apoc. 18:21. legi de ea o piatră și s-o arunci în Eufrat 64 și să zici: ‘Așa va fi înecat Babilonul și nu se va mai ridica din nenorocirile pe care le voi aduce asupra lui; vor*Vers. 58. cădea sleiți de puteri!’"

Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.