1 Pasur, figlio di Immer, sacerdote e capo-sovrintendente della casa dell’Eterno, udì Geremia che profetizzava queste cose. 2 Pasur percosse il profeta Geremia e lo mise nei ceppi nella prigione che era nella porta superiore di Beniamino, nella casa dell’Eterno. 3 Il giorno seguente, Pasur fece uscire Geremia dal carcere. E Geremia gli disse: "L’Eterno non ti chiama più Pasur, ma Magor-Missabib. 4 Poiché così parla l’Eterno: ‘Io ti renderò un oggetto di terrore per te stesso e per tutti i tuoi amici; essi cadranno per la spada dei loro nemici e i tuoi occhi lo vedranno; darò tutto Giuda in mano del re di Babilonia, che li deporterà a Babilonia e li colpirà con la spada. 5 Darò tutte le ricchezze di questa città, tutto il suo guadagno e tutte le sue cose preziose, darò tutti i tesori dei re di Giuda in mano dei loro nemici che ne faranno loro preda, li prenderanno e li porteranno via a Babilonia. 6 E tu, Pasur, e tutti quelli che abitano in casa tua, sarete deportati; tu andrai a Babilonia e là morirai; là sarai sepolto tu, con tutti i tuoi amici, ai quali hai profetizzato menzogne’".

7 Tu mi hai persuaso, o Eterno, e io mi sono lasciato persuadere, tu mi hai fatto forza e mi hai vinto; io sono diventato, ogni giorno, un oggetto di scherno; ognuno si fa beffe di me. 8 Poiché ogni volta che io parlo, grido, grido: "Violenza e saccheggio!". Sì, la parola dell’Eterno è per me un motivo di obbrobrio, uno scherno ogni giorno. 9 Se io dico: "Io non lo menzionerò più, non parlerò più nel suo nome", c’è nel mio cuore come un fuoco ardente, chiuso nelle mie ossa; mi sforzo di contenerlo, ma non posso. 10 Poiché odo le diffamazioni di molti, lo spavento mi viene da ogni lato: "Denunciatelo, e noi lo denunceremo". Tutti quelli con i quali vivevo in pace spiano se io inciampo, e dicono: "Forse si lascerà sedurre, noi prevarremo contro di lui e ci vendicheremo di lui". 11 Ma l’Eterno è con me, come un potente eroe; perciò i miei persecutori inciamperanno e non prevarranno; saranno coperti di confusione, perché non riusciranno; la loro vergogna sarà eterna, non sarà dimenticata. 12 Eterno degli eserciti, che provi il giusto, che vedi le reni e il cuore, io vedrò, sì, la tua vendetta su di loro, poiché a te io affido la mia causa! 13 Cantate all’Eterno, lodate l’Eterno, poiché egli libera la vita dell’infelice dalla mano dei malfattori!

14 Maledetto sia il giorno che io nacqui! Il giorno che mia madre mi partorì non sia benedetto! 15 Maledetto sia l’uomo che portò a mio padre la notizia: "Ti è nato un maschio", e lo riempì di gioia! 16 Sia quell’uomo come le città che l’Eterno ha distrutto senza pentirsene! Oda egli delle grida il mattino e clamori di guerra a mezzogiorno; 17 poiché egli non mi ha fatto morire fin dal grembo materno. Così mia madre sarebbe stata la mia tomba e la sua gravidanza senza fine. 18 Perché sono uscito dal grembo materno per vedere tormento e dolore e per finire i miei giorni nella vergogna?

1 Pașhur, fiul lui Imer*1 Cron. 24:11., preot și priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia prorocind aceste lucruri. 2 Și Pașhur a lovit pe prorocul Ieremia și l-a aruncat în temnița cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului. 3 Dar a doua zi, Pașhur a scos pe Ieremia din temniță. Și Ieremia i-a zis: „Domnul nu te mai numește Pașhur (Noroc din toate părțile), ci Magor-Misabib (Spaimă din toate părțile). 4 Căci așa vorbește Domnul: ‘Iată, te voi face de groază, pe tine și pe toți prietenii tăi; ei vor cădea uciși de sabia vrăjmașilor lor, și ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da, de asemenea, pe tot Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon și-i va ucide cu sabia. 5 Toate bogățiile cetății acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump și toate vistieriile împăraților lui Iuda le voi da*2 Împ. 20:17;24:12-16;25:13. Cap. 3:24. în mâinile vrăjmașilor lor; aceștia le vor jefui, le vor lua și le vor duce la Babilon. 6 Chiar și tu, Pașhur, și toți cei ce locuiesc în casa ta veți merge la Babilon în robie; acolo vei muri și acolo vei fi îngropat, tu și toți prietenii tăi cărora le-ai prorocit*Cap. 14:13,14;28:15;29:21. minciuni.’"

7 M-ai înduplecat, Doamne, și m-am lăsat înduplecat; ai*Cap. 1:6,7. fost mai tare decât mine și m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs*Plâng. 3:14., toată lumea își bate joc de mine. 8 Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să*Cap. 6:7. strig: „Silnicie și apăsare!" Așa încât Cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară și batjocură toată ziua. 9 Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El și nu voi mai vorbi în Numele Lui", iată că în inima mea este ca un foc*Iov 32:18,19.Ps. 39:3. mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu*Iov 32:18.Fapte 18:5. pot. 10 Căci aud*Ps. 31:13. vorbele rele ale multora, spaima care domnește împrejur. „Învinuiți-l", strigă ei. „Haidem să-l învinuim!" Toți cei ce trăiau în pace*Iov 19:19.Ps. 41:9;55:13,14.Luca 11:53,54. cu mine pândesc să vadă dacă mă clatin și zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el și ne vom răzbuna pe el!" 11 Dar Domnul*Cap. 1:8,19. este cu mine ca un viteaz puternic, de aceea prigonitorii mei se vor poticni și nu vor*Cap. 15:20;17:18. birui. Se vor umple de rușine că n-au lucrat cu chibzuință; de o veșnică rușine*Cap. 23:40., care nu se va uita! 12 Și acum, Doamne, Dumnezeul oștirilor, care încerci pe cel*Cap. 11:20;17:10. neprihănit, care pătrunzi rărunchii și inimile, fă-mă*Ps. 54:7;59:10. să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ție îmi încredințez pricina. 13 Cântați Domnului, lăudați pe Domnul! Căci El izbăvește*Ps. 35:9,10;109:30,31. sufletul celui nenorocit din mâna celor răi. 14 Blestemată*Iov 3:3. Cap. 15:10. să fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama să nu fie binecuvântată! 15 Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: „Ți s-a născut un copil de parte bărbătească", și l-a umplut de bucurie cu ea! 16 Omul acela să ajungă precum cetățile pe care le-a nimicit*Gen. 19:25. Domnul fără milă! Să audă gemete dimineața*Cap. 18:22. și strigăte de război la amiază! 17 De ce n-am fost*Iov 3:10,11. omorât în pântecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormântul meu! De ce n-a rămas ea veșnic însărcinată cu mine? 18 Pentru ce am ieșit*Iov 3:20. din pântecele mamei ca să văd*Plâng. 3:1. numai suferință și durere și să-mi isprăvesc zilele în rușine?