1 "Il peccato di Giuda è scritto con uno stilo di ferro, con una punta di diamante; è scolpito sulla tavola del loro cuore e sui corni dei vostri altari. 2 Come si ricordano dei loro figli, così si ricordano dei loro altari e dei loro idoli di Astarte presso gli alberi verdeggianti sugli alti colli. 3 O mia montagna, che domini la campagna, io darò i tuoi beni, tutti i tuoi tesori e i tuoi alti luoghi come preda, a causa dei peccati che tu hai commesso in tutti i tuoi confini! 4 E tu, per colpa tua, perderai l’eredità che io ti avevo dato, e ti farò servire i tuoi nemici in un paese che non conosci; perché avete acceso il fuoco della mia ira, ed esso arderà per sempre".

5 Così parla l’Eterno: "Maledetto l’uomo che confida nell’uomo e fa della carne il suo braccio, e il cui cuore si allontana dall’Eterno! 6 Egli è come una tamerice nel deserto: quando giunge il bene, egli non lo vede; dimora in luoghi aridi, nel deserto, in terra salata, senza abitanti. 7 Benedetto l’uomo che confida nell’Eterno, e la cui fiducia è l’Eterno! 8 Egli è come un albero piantato presso le acque, che distende le sue radici lungo il fiume; non si accorge quando viene il caldo e il suo fogliame rimane verde; nell’anno della siccità non è in affanno e non cessa di portare frutto".

9 Il cuore è ingannevole più di ogni altra cosa, e insanabilmente maligno; chi lo conoscerà? 10 "Io, l’Eterno, che investigo il cuore, che metto alla prova le reni, per retribuire ciascuno secondo le sue vie, secondo il frutto delle sue azioni". 11 Chi acquista ricchezze, ma non con giustizia, è come la pernice che cova uova che non ha fatto; nel bel mezzo dei suoi giorni egli deve lasciarle, e quando arriva la sua fine, non è che uno stolto.

12 Trono di gloria, eccelso fin dal principio, è il luogo del nostro santuario. 13 Speranza d’Israele, o Eterno, tutti quelli che ti abbandonano saranno confusi; quelli che si allontanano da te saranno scritti sulla polvere, perché hanno abbandonato l’Eterno, la sorgente delle acque vive.

14 Guariscimi, o Eterno, e sarò guarito; salvami, e sarò salvo, poiché tu sei la mia lode. 15 Ecco, essi mi dicono: "Dov’è la parola dell’Eterno? che essa si compia, dunque!". 16 Quanto a me, io non mi sono rifiutato di essere loro pastore ai tuoi ordini, né ho desiderato il giorno funesto, tu lo sai; quello che è uscito dalle mie labbra è stato manifesto davanti a te. 17 Non essere per me uno spavento; tu sei il mio rifugio nel giorno della calamità. 18 Siano confusi i miei persecutori; non sia io confuso; siano essi spaventati; non sia io spaventato; fa’ venire su loro il giorno della calamità e colpiscili con doppia distruzione!

19 Così mi ha detto l’Eterno: "Va’ e fermati alla porta dei figli del popolo per la quale entrano ed escono i re di Giuda, e a tutte le porte di Gerusalemme e di’ loro: 20 ‘Ascoltate la parola dell’Eterno, o re di Giuda, e tutto Giuda, e voi tutti gli abitanti di Gerusalemme, che entrate per queste porte!

21 Così parla l’Eterno: Per amore della vostra stessa vita, guardatevi dal portare un carico e dal farlo passare per le porte di Gerusalemme, in giorno di sabato; 22 e non fate uscire fuori dalle vostre case nessun carico e non fate nessun lavoro in giorno di sabato; ma santificate il giorno del sabato, come io comandai ai vostri padri. 23 Essi, però, non diedero ascolto, non prestarono orecchio, ma indurirono il loro collo per non ascoltare e per non ricevere istruzione. 24 E se voi mi date attentamente ascolto’, dice l’Eterno, ‘se non fate entrare nessun carico per le porte di questa città in giorno di sabato, ma santificate il giorno del sabato e non fate in esso nessun lavoro, 25 i re e i prìncipi che siedono sul trono di Davide entreranno per le porte di questa città montati su carri e su cavalli: vi entreranno essi, i loro prìncipi, gli uomini di Giuda, gli abitanti di Gerusalemme; e questa città sarà abitata per sempre. 26 E dalle città di Giuda, dai luoghi circostanti di Gerusalemme, dal paese di Beniamino, dalla pianura, dal monte e dal meridione, si verrà a portare olocausti, vittime, oblazioni, incenso, e a offrire sacrifici di ringraziamento nella casa dell’Eterno. 27 Ma, se non mi date ascolto e non santificate il giorno del sabato e non vi astenete dal portare dei carichi e dall’introdurli per le porte di Gerusalemme in giorno di sabato, io accenderò un fuoco alle porte della città, ed esso divorerà i palazzi di Gerusalemme, e non si estinguerà’".

1 Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi*Iov 19:24. de fier, cu un vârf de diamant; este săpat*Prov. 3:3.2 Cor. 3:3. pe tabla inimii lor și pe coarnele altarelor lor. 2 Cum se gândesc la copiii lor, așa se gândesc la altarele lor și la idolii și astarteele*Jud. 3:7.2 Cron. 24:18;33:3,19.Is. 1:29;17:8. Cap. 2:20. lor, lângă copacii verzi, pe dealurile înalte. 3 Eu dau la pradă*Cap. 15:13. muntele Meu și ogoarele lui, avuțiile tale, toate vistieriile și înălțimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ținutul tău! 4 Din vina ta vei pierde moștenirea pe care ți-o dădusem; te voi face să slujești vrăjmașului tău într-o țară*Cap. 16:13. pe care n-o cunoști, căci ai aprins focul*Cap. 15:14. mâniei Mele, care va arde totdeauna." 5 Așa vorbește Domnul: „Blestemat*Is. 30:1,2;31:1. să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor*Is. 31:3. și își abate inima de la Domnul! 6 Căci este ca un nenorocit*Cap. 48:6. în pustie și nu*Iov 20:17. vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pământ*Deut. 29:23. sărat și fără locuitori. 7 Binecuvântat*Ps. 2:12;34:8;125:1;146:5.Prov. 16:20.Is. 30:18. să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul! 8 Căci el este ca un pom*Iov 8:16.Ps. 1:3. sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme și nu încetează să aducă rod. 9 Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască? 10 Eu, Domnul, cercetez*1 Sam. 16:7.1 Cron. 28:9.Ps. 7:9;139:23,24.Prov. 17:3. Cap. 11:20;20:12.Rom. 8:27.Apoc. 2:23. inima și cerc rărunchii, ca să*Ps. 62:12. Cap. 32:19.Rom. 2:6. răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui. 11 Ca o potârniche care clocește niște ouă pe care nu le-a ouat ea, așa este cel ce agonisește bogății pe nedrept; trebuie să le părăsească*Ps. 55:23. în mijlocul zilelor sale, și la urmă nu este decât un*Luca 12:20. nebun." 12 Scaun de domnie plin de slavă, înălțat de la început, loc al Sfântului nostru Locaș, 13 Doamne, nădejdea*Cap. 14:8. lui Israel! Toți cei ce*Ps. 73:27.Is. 1:28. Te părăsesc vor fi acoperiți de rușine. „Cei ce se abat de la Mine vor fi scriși*Luca 10:20. pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul*Cap. 2:13. de apă vie." 14 Vindecă-mă Tu, Doamne, și voi fi vindecat; mântuiește-mă Tu și voi fi mântuit, căci Tu*Deut. 10:21.Ps. 109:1;148:14. ești slava mea! 15 Iată, ei îmi zic: „Unde*Is. 5:19.Ezec. 12:22.Amos 5:18.2 Pet. 3:4. este Cuvântul Domnului? Să se împlinească dar!" 16 Și eu, ca să Te ascult, n-am*Cap. 1:4. vrut să nu fiu păstor, nici n-am dorit ziua nenorocirii, știi, și ce a ieșit din buzele mele este descoperit înaintea Ta. 17 De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu ești scăparea*Cap. 16:19. mea în ziua nenorocirii! 18 Prigonitorii mei să fie acoperiți de rușine*Ps. 35:4;40:14;70:2., dar să nu fiu rușinat*Ps. 25:2. eu; să tremure ei, dar să nu tremur eu! Adu peste ei ziua nenorocirii, lovește-i*Cap. 11:20. cu o îndoită urgie!

19 Așa mi-a vorbit Domnul: „Du-te și stai la poarta copiilor poporului, pe care intră și ies împărații lui Iuda, și la toate porțile Ierusalimului 20 și spune-le: ‘Ascultați*Cap. 19:3;22:2. Cuvântul Domnului, împărați ai lui Iuda, tot Iuda și toți locuitorii Ierusalimului care intrați pe aceste porți! 21 Așa vorbește Domnul: «Luați seama*Num. 15:32.Neem. 13:19., în sufletele voastre, să nu purtați nicio povară în ziua Sabatului și să n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului. 22 Să nu scoateți din casele voastre nicio povară în ziua Sabatului și să nu faceți nicio lucrare, ci sfințiți ziua Sabatului, cum am poruncit*Exod 20:8;23:12;31:13.Ezec. 20:12. părinților voștri.»’" 23 Dar*Cap. 7:24,26;11:10. ei n-au ascultat și n-au luat aminte, ci și-au înțepenit gâtul, ca să n-asculte și să nu ia învățătură. 24 „Dacă Mă veți asculta în adevăr", zice Domnul, „și nu veți aduce nicio sarcină înăuntru, pe porțile acestei cetăți, în ziua Sabatului, ci veți sfinți ziua Sabatului și nu veți face nicio lucrare în ziua aceasta, 25 atunci pe porțile acestei cetăți vor*Cap. 22:4. intra împărați și voievozi care vor ședea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni în care și călare pe cai, ei și voievozii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului, și cetatea aceasta va fi locuită în veci. 26 Vor veni din cetățile lui Iuda și din împrejurimile*Cap. 32:44;33:13. Ierusalimului, din țara lui Beniamin, din vale, de pe munte și de la miazăzi*Zah. 7:7., ca să aducă arderi-de-tot și jertfe*Zah. 7:7., să aducă daruri de mâncare și tămâie și să aducă jertfe de mulțumire*Ps. 107:22;116:17. în Casa Domnului. 27 Dar, dacă nu veți asculta când vă poruncesc să sfințiți ziua Sabatului, să nu duceți nicio povară și să n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului, în ziua Sabatului, atunci voi aprinde*Cap. 21:14;49:27.Plâng. 4:11.Amos 1:4,7,10,12;2:2,5. un foc la porțile cetății, care*2 Împ. 25:9. Cap. 52:13. va arde casele cele mari ale Ierusalimului și nu se va stinge."