1 La parola dell’Eterno fu rivolta a Giona, figlio di Amittai, in questi termini:

2 "Alzati, va’ a Ninive, la grande città, e proclama contro di lei che la loro malvagità è salita fino a me". 3 Ma Giona si mise in cammino per fuggire a Tarsis, lontano dalla presenza dell’Eterno. Scese a Giaffa, dove trovò una nave che andava a Tarsis e, pagato il prezzo del suo viaggio, s’imbarcò per andare con loro a Tarsis, lontano dalla presenza dell’Eterno. 4 Ma l’Eterno scatenò un grande vento sul mare, e vi fu sul mare una tempesta così forte che la nave stava per sfasciarsi. 5 I marinai ebbero paura, gridarono ciascuno al proprio dio e gettarono a mare il carico di bordo, per alleggerire la nave. Intanto Giona era sceso nel fondo della nave, si era coricato e dormiva profondamente. 6 Il capitano gli si avvicinò e gli disse: "Che fai qui? Dormi? Alzati, invoca il tuo dio! Forse Dio si darà pensiero di noi e non moriremo". 7 Poi dissero l’uno all’altro: "Venite, tiriamo a sorte, per sapere per causa di chi ci capita questa disgrazia". Tirarono a sorte e la sorte cadde su Giona. 8 Allora essi gli dissero: "Dicci dunque per causa di chi ci capita questa disgrazia! Qual è il tuo mestiere? Da dove vieni? Qual è il tuo paese? A quale popolo appartieni?". 9 Egli rispose loro: "Sono Ebreo e temo l’Eterno, l’Iddio del cielo, che ha fatto il mare e la terraferma". 10 Allora quegli uomini furono presi da grande spavento e gli domandarono: "Perché hai fatto questo?". Quegli uomini, infatti, sapevano che egli fuggiva lontano dalla presenza dell’Eterno, poiché egli aveva raccontato loro la cosa. 11 Essi gli dissero: "Che dobbiamo fare di te perché il mare si calmi per noi?". Il mare infatti si faceva sempre più tempestoso. 12 Egli rispose loro: "Prendetemi e gettatemi in mare, e il mare si calmerà per voi; perché io so che questa forte tempesta vi piomba addosso a causa mia". 13 Tuttavia quegli uomini remavano con forza per raggiungere la riva, ma non riuscivano perché il mare si faceva sempre più tempestoso e minaccioso. 14 Allora gridarono all’Eterno dicendo: "Eterno, non lasciare che moriamo per risparmiare la vita di quest’uomo, e non imputarci del sangue innocente; perché tu, o Eterno, hai fatto ciò che ti è piaciuto". 15 Poi presero Giona, lo gettarono in mare e la furia del mare si calmò. 16 Quegli uomini furono presi da un grande timore dell’Eterno; offrirono un sacrificio all’Eterno e fecero dei voti.

1 Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona*2 Împ. 14:25., fiul lui Amitai, astfel: 2 „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare*Gen. 10:11,12. Cap. 3:2,3;4:11., și strigă împotriva ei! Căci răutatea*Gen. 18:20,21.Ezra 9:6.Iac. 5:4.Apoc. 18:5. ei s-a suit până la Mine!" 3 Și Iona s-a sculat*Cap. 4:2. să fugă la Tars, departe de Fața Domnului. S-a coborât la Iafo*Ios. 19:46.2 Cron. 2:16.Fapte 9:36. și a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit prețul călătoriei și s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe*Gen. 4:16.Iov 1:12;2:7. de Fața Domnului. 4 Dar Domnul*Ps. 107:25. a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic și a stârnit o mare furtună. Corabia amenința să se sfărâme. 5 Corăbierii s-au temut, a strigat fiecare la dumnezeul lui și au aruncat*Fapte 27:18,19,38. în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai ușoară. Iona s-a coborât în fundul*1 Sam. 24:3. corabiei, s-a culcat și a adormit dus. 6 Cârmaciul s-a apropiat de el și i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te și cheamă*Ps. 107:28. pe Dumnezeul tău! Poate că*Ioel 2:14. Dumnezeu va voi să se gândească la noi, și nu vom pieri!" 7 Și au zis unul către altul: „Veniți să tragem la sorți*Ios. 7:14,16.1 Sam. 10:20,21;14:41,42.Prov. 16:33.Fapte 1:26., ca să știm din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!" Au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Iona. 8 Atunci, ei i-au zis: „Spune-ne*Ios. 7:19.1 Sam. 14:43. din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai și de unde vii? Care îți este țara și din ce popor ești?" 9 El le-a răspuns: „Sunt evreu și mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor, care*Ps. 146:6.Fapte 17:24. a făcut marea și uscatul!" 10 Oamenii aceia au avut o mare teamă și i-au zis: „Pentru ce ai făcut lucrul acesta?" Căci oamenii aceia știau că fugea de Fața Domnului, pentru că le spusese el. 11 Ei i-au zis: „Ce să-ți facem ca să se potolească marea față de noi?" Căci marea era din ce în ce mai înfuriată. 12 El le-a răspuns: „Luați-mă*Ioan 11:50. și aruncați-mă în mare, și marea se va liniști față de voi! Căci știu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!" 13 Oamenii aceștia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau*Prov. 21:30., pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor. 14 Atunci au strigat către Domnul și au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieții omului acestuia și nu ne împovăra*Deut. 21:8. cu sânge nevinovat! Căci Tu, Doamne, faci*Ps. 115:3. ce vrei!" 15 Apoi au luat pe Iona și l-au aruncat în mare. Și furia mării*Ps. 89:9.Luca 8:24. s-a potolit. 16 Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică*Marcu 4:41.Fapte 5:11. de Domnul și au adus Domnului o jertfă și I-au făcut juruințe. 17 Domnul a trimis un pește mare să înghită pe Iona și*Mat. 12:40;16:4.Luca 11:30. Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.