1 Poi Gesù partì di là e se ne andò sui confini della Giudea e oltre il Giordano; di nuovo si radunarono presso di lui delle folle e di nuovo egli insegnava loro come era solito fare.
2 E dei farisei, accostatisi, gli domandarono, tentandolo: "È lecito a un marito mandare via la moglie?". 3 Ed egli rispose loro: "Che cosa vi ha comandato Mosè?". 4 Ed essi dissero: "Mosè permise di scrivere un atto di divorzio e mandarla via". 5 Gesù disse loro: "È per la durezza del vostro cuore che egli scrisse per voi quel precetto, 6 ma al principio della creazione Dio li fece maschio e femmina.7 Perciò l’uomo lascerà suo padre e sua madre, e i due saranno una sola carne.8 Così non sono più due, ma una stessa carne. 9 Quello dunque che Dio ha unito l’uomo non lo separi".
10 E in casa i discepoli lo interrogarono di nuovo sullo stesso soggetto. 11 Ed egli disse loro: "Chiunque manda via sua moglie e ne sposa un’altra, commette adulterio verso di lei 12 e, se la moglie, ripudiato il marito, ne sposa un altro, commette adulterio".
13 Gli presentavano dei bambini perché li toccasse, ma i discepoli sgridavano coloro che glieli presentavano. 14 Gesù, visto ciò, si indignò e disse loro: "Lasciate i piccoli fanciulli venire a me; non glielo vietate, perché il regno di Dio appartiene a chi è come loro. 15 In verità io vi dico che chiunque non avrà ricevuto il regno di Dio come un piccolo fanciullo, non vi entrerà affatto". 16 E, presili in braccio, li benediceva ponendo le mani su di loro.
17 Mentre Gesù usciva per mettersi in cammino, un tale accorse e, inginocchiatosi davanti a lui, gli domandò: "Maestro buono, che devo fare per ereditare la vita eterna?". 18 E Gesù gli disse: "Perché mi chiami buono? Nessuno è buono, tranne uno solo, cioè Dio. 19 Tu sai i comandamenti: ‘Non uccidere; non commettere adulterio; non rubare; non dire falsa testimonianza; non fare torto ad alcuno; onora tuo padre e tua madre’". 20 Ed egli rispose: "Maestro, tutte queste cose io le ho osservate fin dalla mia giovinezza". 21 E Gesù, riguardatolo in viso, l’amò e gli disse: "Una cosa ti manca: va’, vendi tutto ciò che hai e dallo ai poveri, e tu avrai un tesoro nel cielo; poi vieni e seguimi". 22 Ma egli, rattristato da quella parola, se ne andò addolorato, perché aveva molti beni. 23 E Gesù, guardatosi attorno, disse ai suoi discepoli: "Quanto difficilmente coloro che hanno delle ricchezze entreranno nel regno di Dio!". 24 E i discepoli sbigottirono a queste sue parole. Gesù, di nuovo, replicò loro: "Figlioli, quanto è difficile [per chi confida nelle ricchezze] entrare nel regno di Dio! 25 È più facile a un cammello passare per la cruna di un ago, che a un ricco entrare nel regno di Dio". 26 Ed essi sempre più stupiti dicevano tra di loro: "Chi dunque può essere salvato?". 27 E Gesù, riguardatili, disse: "Agli uomini è impossibile, ma non a Dio, perché tutto è possibile a Dio".
28 E Pietro iniziò a dirgli: "Ecco, noi abbiamo lasciato ogni cosa e ti abbiamo seguito". 29 E Gesù rispose: "Io vi dico in verità che non c’è nessuno che abbia lasciato casa, o fratelli, o sorelle, o madre, o padre, o figli, o campi, per amor mio e per amor dell’evangelo, 30 il quale ora, in questo tempo, non ne riceva cento volte tanto: case, fratelli, sorelle, madri, figli, campi, insieme a persecuzioni e, nel secolo a venire, la vita eterna. 31 Ma molti primi saranno ultimi e molti ultimi, primi".
32 Mentre erano in cammino salendo a Gerusalemme, Gesù andava davanti a loro; essi erano sbigottiti e quelli che lo seguivano erano presi da timore. Ed egli, tratti di nuovo da parte i dodici, iniziò a dire loro le cose che stavano per accadergli: 33 "Ecco, noi saliamo a Gerusalemme e il Figlio dell’uomo sarà dato nelle mani dei capi sacerdoti e degli scribi; essi lo condanneranno a morte e lo metteranno nelle mani dei Gentili; 34 lo scherniranno, gli sputeranno addosso, lo flagelleranno e l’uccideranno, ma dopo tre giorni egli risusciterà".
35 Giacomo e Giovanni, figli di Zebedeo, si accostarono a lui, dicendogli: "Maestro, desideriamo che tu ci faccia quello che ti chiederemo". 36 Ed egli disse loro: "Che volete che io vi faccia?". 37 Essi gli dissero: "Concedici di sedere uno alla tua destra e l’altro alla tua sinistra nella tua gloria". 38 Ma Gesù disse loro: "Voi non sapete quello che chiedete. Potete voi bere il calice che io bevo o essere battezzati del battesimo del quale io sono battezzato?". Essi gli dissero: "Sì, lo possiamo". 39 E Gesù disse loro: "Voi certo berrete il calice che io bevo e sarete battezzati del battesimo del quale io sono battezzato, 40 ma quanto al sedersi a destra o a sinistra, non sta a me concederlo, ma è per quelli cui è stato preparato". 41 E i dieci, udito ciò, iniziarono a indignarsi con Giacomo e Giovanni. 42 Ma Gesù, chiamatili a sé, disse loro: "Voi sapete che quelli che sono reputati prìncipi delle nazioni le signoreggiano e che i loro grandi le sottomettono al loro dominio. 43 Ma non è così tra voi; anzi, chiunque vorrà essere grande fra voi, sarà vostro servitore 44 e chiunque fra voi vorrà essere primo, sarà servo di tutti. 45 Poiché anche il Figlio dell’uomo non è venuto per essere servito, ma per servire e per dare la sua vita come prezzo di riscatto per molti".
46 Poi giunsero a Gerico. E come egli usciva da Gerico con i suoi discepoli e con una gran folla, il figlio di Timeo, Bartimeo, cieco mendicante, sedeva presso la strada. 47 E udito che chi passava era Gesù il Nazareno, iniziò a gridare e a dire: "Gesù, Figlio di Davide, abbi pietà di me!". 48 E molti lo sgridavano perché tacesse, ma quello gridava più forte: "Figlio di Davide, abbi pietà di me!". 49 Gesù, fermatosi, disse: "Chiamatelo!". E chiamarono il cieco, dicendogli: "Fatti coraggio! Alzati! Egli ti chiama". 50 Allora il cieco, gettato via il mantello, balzò in piedi e venne a Gesù. 51 E Gesù, rivoltosi a lui, gli disse: "Che vuoi che io ti faccia?". Il cieco gli rispose: "Rabbunì, che io recuperi la vista". 52 Gesù gli disse: "Va’, la tua fede ti ha salvato". E in quell’istante egli recuperò la vista e seguiva Gesù per la via.
1 Isus a plecatMat. 19:1.Ioan 10:40;11:7. de acolo și a venit în ținutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s-au adunat din nou la El și, după obiceiul Său, a început iarăși să le învețe. 2 AuMat. 13:3. venit la El fariseii și, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta. 3 Drept răspuns, El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?"4 „MoiseDeut. 24:1.Mat. 5:31;19:7.", au zis ei, „a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărțire și s-o lase." 5 Isus le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta.6 Dar, de la începutul lumii, Dumnezeu i-aGen. 1:27;5:2.făcut parte bărbătească și parte femeiască.7 De aceeaGen. 2:24.Efes. 5:31.va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă-sa.8 Și cei doi vor fi un singur trup. Așa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup.9 Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă."10 În casă, ucenicii L-au întrebat iarăși asupra celor de mai sus. 11 El le-a zis: „OricineMat. 5:32;19:9.Luca 16:18.Rom. 7:3.1 Cor. 7:10,11.își lasă nevasta și ia pe alta de nevastă preacurvește față de ea12 și dacă o nevastă își lasă bărbatul și ia pe altul de bărbat preacurvește."
13 I-auMat. 19:13.Luca 18:15. adus niște copilași ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau. 14 Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat și le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor1 Cor. 14:20.1 Pet. 2:2.ca ei.15 Adevărat vă spun că oricineMat. 18:3.nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea!"16 Apoi i-a luat în brațe și i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei.
17 TocmaiMat. 19:16.Luca 18:18. când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui și L-a întrebat: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?" 18 „Pentru ce Mă numești bun?", i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun, decât Unul singur: Dumnezeu.19 Cunoști poruncile: ‘SăExod 20:1.Rom. 13:9.nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înșeli; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.’"20 El I-a răspuns: „Învățătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinerețea mea." 21 Isus S-a uitat țintă la el, l-a iubit și i-a zis: „Îți lipsește un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoarăMat. 6:19,20;19:21.Luca 12:33;16:9.în cer. Apoi vino, ia-ți crucea și urmează-Mă."22 Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot, căci avea multe avuții. 23 Isus S-a uitatMat. 19:23.Luca 18:24. împrejurul Lui și a zis ucenicilor Săi: „Cât de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții!"24 Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul și le-a zis: „Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ceIov 31:24.Ps. 52:7;62:10.1 Tim. 6:17.se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu!25 Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu!"26 Ucenicii au rămas și mai uimiți și au zis unii către alții: „Cine poate atunci să fie mântuit?" 27 Isus S-a uitat țintă la ei și le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputință la oameni, dar nu la Dumnezeu, pentru că toate lucrurile sunt cu putință laIer. 32:17.Mat. 19:26.Luca 1:1,37.Dumnezeu."
28 PetruMat. 19:27.Luca 18:28. a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat." 29 Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau frați sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau holde pentru Mine și pentru Evanghelie30 și să2 Cron. 9:9,25.Luca 18:30.nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, frați, surori, mame, copii și holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viața veșnică.31 MulțiMat. 19:30;20:16.Luca 13:30.din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, și mulți din cei de pe urmă vor fi cei dintâi."
32 EiMat. 20:17.Luca 18:31. erau pe drum și se suiau la Ierusalim, și Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburați și mergeau îngroziți după El. Isus a luatCap. 8:31;9:31.Luca 9:22;18:31. iarăși la El pe cei doisprezece și a început să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se întâmple. 33 „Iată", a zis El, „ne suim la Ierusalim, și Fiul omului va fi dat în mâinile preoților celor mai de seamă și cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte și-L vor da în mâinile neamurilor,34 care își vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa și-L vor omorî, dar, după trei zile, va învia."
35 Fiii lui Zebedei, Iacov și Ioan, au venitMat. 20:20. la Isus și I-au zis: „Învățătorule, am vrea să ne faci ce-Ți vom cere." 36 El le-a zis: „Ce voiți să vă fac?"37 „Dă-ne", I-au zis ei, „să ședem unul la dreapta Ta și altul la stânga Ta când vei fi îmbrăcat în slava Ta." 38 Isus le-a răspuns: „Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care am să-l beau Eu sau să fiți botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?"39 „Putem", au zis ei. Și Isus le-a răspuns: „Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu, îl veți bea și cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veți fi botezați,40 dar cinstea de a ședea la dreapta sau la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregătită."41 Cei zece, când au auzitMat. 20:24. lucrul acesta, au început să se mânie pe Iacov și pe Ioan. 42 Isus i-a chemat la El și le-a zis: „ȘtițiLuca 22:25.că cei priviți drept cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire.43 DarMat. 20:26,28. Cap. 9:35.Luca 9:48.între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru44 și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor.45 Căci FiulIoan 13:14.Filip. 2:7.omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-ȘiMat. 20:28.1 Tim. 2:6.Tit 2:14.dea viața răscumpărare pentru mulți!"
46 AuMat. 20:29.Luca 18:35. ajuns la Ierihon. Și, pe când ieșea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi și cu o mare mulțime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerșetor orb, ședea jos, lângă drum, și cerea de milă. 47 El a auzit că trece Isus din Nazaret și a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!" 48 Mulți îl certau să tacă, dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!" 49 Isus S-a oprit și a zis: „Chemați-l!" Au chemat pe orb și i-au zis: „Îndrăznește, scoală-te, căci te cheamă." 50 Orbul și-a aruncat haina, a sărit și a venit la Isus. 51 Isus a luat cuvântul și i-a zis: „Ce vrei să-ți fac?" „Rabuni", I-a răspuns orbul, „să capăt vederea." 52 Și Isus i-a zis: „Du-te, credințaMat. 9:22.ta te-a mântuit." Îndată orbul și-a căpătat vederea și a mers pe drum după Isus.
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)
/images/a/a0208299-6f37-40a0-66e1-2576b9435f00)