1 In quei giorni, essendo di nuovo la folla grandissima e non avendo da mangiare, Gesù, chiamati a sé i discepoli, disse loro: 2 "Io ho pietà di questa gente, poiché già da tre giorni sta con me e non ha da mangiare. 3 Se li rimando a casa digiuni, verranno meno per via e ve ne sono alcuni che sono venuti da lontano". 4 I suoi discepoli gli risposero: "Come si potrebbe mai saziarli di pane qui, in un deserto?". 5 Ed egli domandò loro: "Quanti pani avete?". Essi dissero: "Sette". 6 Egli ordinò alla folla di accomodarsi per terra; e, presi i sette pani, dopo aver reso grazie, li spezzò e li diede ai discepoli perché li distribuissero alla folla ed essi li distribuirono. 7 Avevano anche pochi pescetti ed egli, fatta la benedizione, comandò di distribuire anche quelli. 8 Così mangiarono e furono saziati e dei pezzi avanzati si raccolsero sette panieri. 9 Erano circa quattromila persone. Poi Gesù li congedò.
10 E subito, montato sulla barca con i suoi discepoli, andò dalle parti di Dalmanuta.
11 Anche i farisei si recarono là e si misero a disputare con lui, chiedendogli, per metterlo alla prova, un segno dal cielo. 12 Ma egli, dopo aver sospirato nel suo spirito, disse: "Perché questa generazione chiede un segno? In verità io vi dico: Non sarà dato alcun segno a questa generazione".
13 E, lasciatili, montò di nuovo nella barca e passò all’altra riva.
14 I discepoli avevano dimenticato di prendere dei pani e, nella barca, non avevano altro che un solo pane. 15 Egli li ammoniva dicendo: "Badate, guardatevi dal lievito dei farisei e dal lievito di Erode!". 16 Ed essi si dicevano gli uni agli altri: "È perché non abbiamo pane". 17 Ma Gesù, accortosene, disse loro: "Perché ragionate voi del non avere pane? Non riflettete e non capite ancora? Avete il cuore indurito? 18 Avendo occhi non vedete? E avendo orecchi non udite? E non vi ricordate? 19 Quando io spezzai i cinque pani per i cinquemila, quante ceste piene di pezzi raccoglieste?". Essi dissero: "Dodici". 20 "Quando spezzai i sette pani per i quattromila, quanti panieri pieni di pezzi raccoglieste?". 21 Ed essi risposero: "Sette". E diceva loro: "Non capite ancora?".
22 Giunsero a Betsaida; e gli fu condotto un cieco, e lo pregarono che lo toccasse. 23 Ed egli, preso il cieco per la mano, lo condusse fuori dal villaggio; sputatogli negli occhi e impostegli le mani, gli domandò: 24 "Vedi qualche cosa?". Ed egli, alzati gli occhi, disse: "Scorgo gli uomini, perché li vedo come alberi che camminano". 25 Poi Gesù gli mise di nuovo le mani sugli occhi; ed egli riguardò e fu guarito e vedeva ogni cosa chiaramente. 26 E Gesù lo rimandò a casa sua e gli disse: "Non entrare neppure nel villaggio".
27 Poi Gesù, con i suoi discepoli, se ne andò verso le borgate di Cesarea di Filippo e, cammin facendo, domandò ai suoi discepoli: "Chi dice la gente che io sia?". 28 Ed essi risposero: "Alcuni, Giovanni il battista; altri, Elia; e altri, uno dei profeti". 29 Egli domandò loro: "E voi, chi dite che io sia?". E Pietro rispose: "Tu sei il Cristo". 30 Ed egli vietò loro severamente di dire di lui ad alcuno.
31 Poi cominciò a insegnare loro che era necessario che il Figlio dell’uomo soffrisse molte cose, fosse respinto dagli anziani, dai capi sacerdoti e dagli scribi, e fosse ucciso e dopo tre giorni risuscitasse. 32 E diceva queste cose apertamente. Pietro, trattolo da parte, iniziò a rimproverarlo. 33 Ma egli, voltatosi verso i suoi discepoli, rimproverò Pietro, dicendo: "Vattene via da me, Satana! Tu non hai il senso delle cose di Dio, ma delle cose degli uomini".
34 Chiamata a sé la folla con i suoi discepoli, disse loro: "Se uno vuol venire dietro a me, rinunci a sé stesso, prenda la sua croce e mi segua. 35 Perché chi vorrà salvare la sua vita, la perderà, ma chi perderà la sua vita per amor mio e dell’evangelo, la salverà. 36 E che giova all’uomo se guadagna tutto il mondo e perde l’anima sua? 37 Infatti, che darebbe l’uomo in cambio dell’anima sua? 38 Perché se uno si sarà vergognato di me e delle mie parole in questa generazione adultera e peccatrice, anche il Figlio dell’uomo si vergognerà di lui quando sarà venuto nella gloria del Padre suo con i santi angeli".
1 În zilele acelea, fiindcăMat. 15:32. se strânsese din nou mult norod și n-avea ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: 2 „Mi-e milă de norodul acesta, căci iată că de trei zile stau lângă Mine și n-au ce mânca.3 Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leșine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe."4 Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceștia aici, într-un loc pustiu?" 5 „Câte pâini aveți?", i-a întrebatMat. 15:34. Cap. 6:38. Isus. „Șapte", I-au răspuns ei. 6 Atunci a poruncit norodului să șadă pe pământ, a luat cele șapte pâini și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, le-a frânt și le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, și ei le-au împărțit norodului. 7 Mai aveau și câțiva peștișori, și Isus, după ce i-a binecuvântatMat. 14:19. Cap. 6:41., a poruncit să-i împartă și pe aceia. 8 Au mâncat și s-au săturat și au ridicat șapte coșnițe pline cu rămășițele de firimituri. 9 Erau aproape patru mii de inși. În urmă, Isus le-a dat drumul.
10 Isus a intrat îndatăMat. 15:33. în corabie cu ucenicii Săi și a venit în părțile Dalmanutei. 11 Fariseii au venit deodatăMat. 12:38;16:1.Ioan 6:30. și au început o ceartă de vorbe cu Isus. Și, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer. 12 Isus a suspinat adânc în duhul Său și a zis: „Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn."13 Apoi i-a lăsat și a intrat iarăși în corabie, ca să treacă de cealaltă parte. 14 UceniciiMat. 16:5. uitaseră să ia pâini; cu ei, în corabie, n-aveau decât o pâine. 15 Isus le dădea în grijăMat. 16:6.Luca 12:11. și le zicea: „Luați seama, să vă păziți bine de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod!"16 Ucenicii se gândeau și ziceau între ei: „Fiindcă n-avem pâiniMat. 16:7.." 17 Isus a înțeles lucrul acesta și le-a zis: „Pentru ce vă gândiți că n-aveți pâini? TotCap. 6:52.nu pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți inima împietrită?18 Aveți ochi și nu vedeți? Aveți urechi și nu auziți? Și nu vă aduceți aminte deloc?19 CândMat. 14:20. Cap. 6:43.Luca 9:17.Ioan 6:13.am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbați, câte coșuri pline cu firimituri ați ridicat?" „Douăsprezece", I-au răspuns ei. 20 „Și cândMat. 15:37. Vers. 8.am frânt cele șapte pâini la cei patru mii de bărbați, câte coșnițe pline cu firimituri ați ridicat?" „Șapte", I-au răspuns ei. 21 Și El le-a zis: „Tot nuCap. 6:52. Vers. 17.înțelegeți?"
22 Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb și L-au rugat să Se atingă de el. 23 Isus a luat pe orb de mână și l-a scos din sat, apoi i-a pus scuipatCap. 7:33. pe ochi, Și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat: „Vezi ceva?"24 El s-a uitat și a zis: „Văd niște oameni umblând, dar mi se par ca niște copaci." 25 Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite țintă și, când s-a uitat, a fost tămăduit și a văzut toate lucrurile deslușit. 26 Atunci, Isus l-a trimis acasă și i-a zis: „Să nu intri în sat și niciMat. 8:4. Cap. 5:43.să nu spui cuiva în sat."
27 IsusMat. 16:13.Luca 9:18. a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?"28 Ei I-au răspuns: „IoanMat. 14:2. Botezătorul; alții: Ilie; alții: Unul din proroci." 29 „Dar voi", i-a întrebat El, „cine ziceți că sunt Eu?" „TuMat. 16:16.Ioan 6:69;11:27. ești Hristosul!" I-a răspuns Petru. 30 IsusMat. 16:20. le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.
31 Atunci aMat. 16:21;17:22.Luca 9:22. început să-i învețe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și după trei zile să învieze. 32 Le spunea lucrurile acestea pe față. Petru însă L-a luat deoparte și a început să-L mustre. 33 Dar Isus S-a întors și S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru și i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor."34 Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi și le-a zis: „Dacă voiește cinevaMat. 10:38;16:24.Luca 9:23;14:27.să vină după Mine, să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea și să Mă urmeze.35 Căci oricineIoan 12:25.va vrea să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața din pricina Mea și din pricina Evangheliei o va mântui.36 Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul?37 Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?38 Pentru căMat. 10:33.Luca 9:26;12:9.de oricine seRom. 1:16.2 Tim. 1:8;2:12.va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar și păcătos, Se va rușina și Fiul omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinții îngeri."