1 Poi partì di là e venne nel suo paese e i suoi discepoli lo seguirono.

2 Venuto il sabato, si mise a insegnare nella sinagoga; molti, udendolo, si stupivano e dicevano: "Da dove gli vengono queste cose? Che sapienza è questa che gli è data? E che cosa sono queste opere potenti fatte per mano sua? 3 Non è costui il falegname, il figlio di Maria, e il fratello di Giacomo, di Iose, di Giuda e di Simone? E le sue sorelle non stanno qui da noi?". E si scandalizzavano di lui.

4 Ma Gesù diceva loro: "Nessun profeta è disprezzato se non nella sua patria, tra i suoi parenti e in casa sua". 5 E non vi poté fare alcuna opera potente, salvo che, imposte le mani ad alcuni pochi infermi, li guarì. 6 E si meravigliava della loro incredulità.

E andava in giro per i villaggi, insegnando.

7 Poi chiamò a sé i dodici e cominciò a mandarli a due a due; e diede loro potere sugli spiriti immondi. 8 E comandò loro di non prendere nulla per il viaggio, ma soltanto un bastone; né pane, né sacca, né denaro nella cintura, 9 ma di calzare sandali e di non indossare due tuniche.

10 E diceva loro: "Dovunque sarete entrati in una casa, trattenetevi lì, finché non ve ne andiate da quel posto 11 e, se in qualche luogo non vi ricevono né vi ascoltano, andandovene di là, scuotetevi la polvere da sotto i piedi; ciò serva di testimonianza contro di loro".

12 E, partiti, predicavano che la gente si ravvedesse; 13 scacciavano molti demòni, ungevano d’olio molti infermi e li guarivano.

14 Il re Erode udì parlare di Gesù, perché la sua fama si era sparsa, e diceva: "Giovanni il battista è risuscitato dai morti ed è per questo che agiscono in lui le potenze miracolose". 15 Altri invece dicevano: "È Elia!". E altri: "È un profeta come quelli di una volta". 16 Ma Erode, udito ciò, diceva: "È quel Giovanni che io ho fatto decapitare; è lui che è risuscitato!".

17 Poiché Erode aveva fatto arrestare Giovanni e l’aveva fatto incatenare in prigione a causa di Erodiade, moglie di Filippo suo fratello, che egli, Erode, aveva sposato. 18 Giovanni infatti gli diceva: "Non ti è lecito tenere la moglie di tuo fratello!". 19 Erodiade perciò gli serbava rancore e bramava di farlo morire, ma non poteva; 20 Erode, infatti, aveva soggezione di Giovanni, sapendolo uomo giusto e santo, e lo proteggeva; dopo averlo udito era molto perplesso e lo ascoltava volentieri.

21 Venne però il giorno opportuno quando Erode, per il suo compleanno, fece un convito ai grandi della sua corte, ai capitani e ai principali della Galilea; 22 la figlia della stessa Erodiade, essendo entrata, ballò e piacque a Erode e ai commensali. E il re disse alla fanciulla: "Chiedimi quello che vuoi e te lo darò". 23 E le giurò: "Ti darò qualsiasi cosa mi chiederai, fino alla metà del mio regno". 24 Costei, uscita, domandò a sua madre: "Che cosa chiederò?". E quella le disse: "La testa di Giovanni il battista". 25 E rientrata subito frettolosamente dal re, gli fece questa richiesta: "Voglio che sul momento tu mi dia, in un piatto, la testa di Giovanni il battista". 26 Il re ne fu grandemente rattristato, ma a motivo dei giuramenti fatti e dei commensali non volle dirle di no 27 e mandò subito una guardia con l’ordine di portargli la sua testa. 28 Quegli andò, lo decapitò nella prigione, ne portò la testa in un piatto e la diede alla fanciulla e la fanciulla la diede a sua madre. 29 I discepoli di Giovanni, udita la cosa, andarono a prendere il suo corpo e lo deposero in un sepolcro.

30 Gli apostoli, essendosi raccolti intorno a Gesù, gli riferirono tutto quello che avevano fatto e insegnato. 31 Ed egli disse loro: "Venitevene ora in disparte, in luogo solitario, e riposatevi un po’". Difatti era tanta la gente che andava e veniva, che essi non avevano neppure tempo di mangiare.

32 Partirono dunque con la barca per andare in un luogo solitario in disparte. 33 Molti li videro partire e li riconobbero; e da tutte le città accorsero là a piedi e vi giunsero prima di loro. 34 E come Gesù fu sbarcato, vide una gran folla e ne ebbe compassione, perché erano come pecore che non hanno pastore, e si mise a insegnare loro molte cose.

35 Essendo già tardi, i discepoli gli si accostarono e gli dissero: "Questo luogo è deserto ed è già tardi; 36 congedali, affinché vadano per le campagne e per i villaggi nei dintorni a comprarsi qualcosa da mangiare". 37 Ma egli rispose loro: "Date loro voi da mangiare". Ed essi a lui: "Andremo noi a comprare duecento denari di pane e daremo loro da mangiare?". 38 Egli domandò loro: "Quanti pani avete? Andate a vedere". Ed essi, accertatisi, risposero: "Cinque, e due pesci". 39 Allora egli comandò loro di farli accomodare a gruppi sull’erba verde 40 e si sedettero per gruppi di cento e di cinquanta. 41 Poi Gesù prese i cinque pani e i due pesci e, alzati gli occhi verso il cielo, benedisse e spezzò i pani e li diede ai discepoli, affinché li distribuissero alla gente; e divise pure i due pesci fra tutti. 42 Tutti mangiarono e furono sazi 43 e si portarono via dodici ceste piene di pezzi di pane, e anche i resti dei pesci. 44 Quelli che avevano mangiato i pani erano cinquemila uomini.

45 Subito dopo Gesù obbligò i suoi discepoli a montare nella barca e a precederlo sull’altra riva, verso Betsaida, mentre egli avrebbe congedato la folla. 46 Preso commiato, se ne andò sul monte a pregare.

47 Fattosi sera, la barca era in mezzo al mare ed egli era solo a terra. 48 Vedendoli che si affannavano a remare perché il vento era loro contrario, verso la quarta vigilia della notte andò loro incontro camminando sul mare e voleva oltrepassarli; 49 ma essi, vedutolo camminare sul mare, pensarono che fosse un fantasma e si misero a gridare, 50 perché tutti lo videro e ne furono sconvolti. Ma egli subito parlò loro e disse: "Coraggio, sono io; non temete!". 51 Salì sulla barca con loro e il vento si calmò; essi più che mai si sbigottirono, 52 perché non avevano capito il fatto dei pani, anzi il loro cuore era indurito.

53 Passati all’altra riva, vennero e presero terra a Gennesaret; 54 come furono sbarcati, subito lo riconobbero, 55 corsero per tutto il paese e cominciarono a portare qua e là i malati sui loro lettucci, dovunque sentivano dire che egli si trovasse. 56 E dovunque egli giungeva, nei villaggi, città o campagne, ponevano gli infermi nelle piazze e lo pregavano che li lasciasse toccare almeno il lembo della sua veste. E tutti quelli che lo toccavano, erano guariti.

1 Isus a*Mat. 13:54.Luca 4:16. plecat de acolo și S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El. 2 Când a venit ziua Sabatului, a început să învețe pe norod în sinagogă. Mulți, când Îl auzeau, se mirau și ziceau: „De*Ioan 6:42. unde are El aceste lucruri? Ce fel de înțelepciune este aceasta care I-a fost dată? Și cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui? 3 Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele*Mat. 12:46.Gal. 1:19. lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile Lui aici, între noi?" Și găseau*Mat. 11:6. o pricină de poticnire în El. 4 Dar Isus le-a zis: „Un proroc nu*Mat. 13:57.Ioan 4:44.este disprețuit decât în patria Lui, între rudele Lui și în casa Lui."5 N-a*Gen. 19:22;32:25.Mat. 13:58. Cap. 9:23. putut să facă nicio minune acolo, ci doar Și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat. 6 Și se*Is. 59:16. mira de necredința lor.

Isus străbătea*Mat. 9:35.Luca 13:22. satele de primprejur și învăța pe norod.

7 Atunci*Mat. 10:1. Cap. 3:13,14.Luca 9:1. a chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate. 8 Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu; 9 să*Fapte 12:8. se încalțe cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine. 10 Apoi le-a zis: „În orice casă*Mat. 10:11.Luca 9:4;10:7,8.veți intra, să rămâneți acolo până veți pleca din locul acela.11 Și*Mat. 10:14.Luca 10:10., dacă în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, să plecați de acolo și să scuturați*Fapte 13:51;18:6.îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru pământul Sodomei și Gomorei decât pentru cetatea aceea."12 Ucenicii au plecat și au propovăduit pocăința. 13 Scoteau mulți draci și*Iac. 5:14. ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau.

14 Împăratul Irod a auzit*Mat. 14:1.Luca 9:7. vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit, și a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morți, și de aceea lucrează aceste puteri prin el." 15 Alții*Mat. 16:14. Cap. 8:28. ziceau: „Este Ilie." Iar alții ziceau: „Este un proroc ca unul din proroci." 16 Dar*Mat. 14:2.Luca 3:19. Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morți." 17 Căci Irod însuși trimisese să prindă pe Ioan și-l legase în temniță din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă. 18 Și Ioan zicea lui Irod: „Nu-ți*Lev. 18:16;20:21. este îngăduit să ții pe nevasta fratelui tău!" 19 Irodiada avea necaz pe Ioan și voia să-l omoare. Dar nu putea, 20 căci Irod se temea*Mat. 14:5;21:26. de Ioan, fiindcă îl știa om neprihănit și sfânt; îl ocrotea și, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neștiind ce să facă, și-l asculta cu plăcere. 21 Totuși*Mat. 14:6. a venit o zi cu bun prilej, când Irod își prăznuia ziua*Gen. 40:20. nașterii și a dat un ospăț boierilor săi, mai-marilor oastei și fruntașilor Galileii. 22 Fata Irodiadei a intrat la ospăț, a jucat și a plăcut lui Irod și oaspeților lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, și-ți voi da." 23 Apoi a adăugat cu jurământ: „Orice-mi*Est. 5:3,6;7:2. vei cere, îți voi da, fie și jumătate din împărăția mea." 24 Fata a ieșit afară și a zis mamei sale: „Ce să cer?" Și mama sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul." 25 Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat și i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul." 26 Împăratul*Mat. 14:9. s-a întristat foarte mult, dar, din pricina jurămintelor sale și din pricina oaspeților, n-a vrut să zică nu. 27 A trimis îndată un ostaș de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostașul de pază s-a dus și a tăiat capul lui Ioan în temniță, 28 l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, și fata l-a dat mamei sale. 29 Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul și l-au pus într-un mormânt.

30 Apostolii*Luca 9:10. s-au adunat la Isus și I-au spus tot ce făcuseră și tot ce învățaseră pe oameni. 31 Isus*Mat. 14:13. le-a zis: „Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin." Căci erau*Cap. 3:20. mulți care veneau și se duceau și ei n-aveau vreme nici să mănânce. 32 Au*Mat. 14:13. plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte. 33 Oamenii i-au văzut plecând și i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetățile și au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei. 34 Când*Mat. 9:36;14:14. a ieșit din corabie, Isus a văzut mult norod și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-aveau păstor, și a*Luca 9:11. început să-i învețe multe lucruri. 35 Fiindcă*Mat. 14:15.Luca 9:12. ziua era pe sfârșite, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu și ziua este pe sfârșite. 36 Dă-le drumul să se ducă în cătunele și satele de primprejur ca să-și cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca." 37 „Dați-le voi să mănânce", le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare*Num. 11:13,22.2 Împ. 4:43. să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei și să le dăm să mănânce?" 38 Și El i-a întrebat: „Câte pâini aveți? Duceți-vă de vedeți." S-au dus de au văzut câte pâini au și au răspuns: „Cinci*Mat. 14:17.Luca 9:13.Ioan 6:9.Mat. 15:34. Cap. 8:5. și doi pești." 39 Atunci le-a poruncit să-i așeze pe toți, cete-cete, pe iarba verde. 40 Și au șezut jos în cete de câte o sută și de câte cincizeci. 41 El a luat cele cinci pâini și cei doi pești. Și-a ridicat ochii spre cer și a rostit binecuvântarea*1 Sam. 9:13.Mat. 26:26.. Apoi a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea și cei doi pești, i-a împărțit la toți. 42 Au mâncat toți și s-au săturat; 43 și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu firimituri de pâine și cu ce mai rămăsese din pești. 44 Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați.

45 Îndată*Mat. 14:22.Ioan 6:17., Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului. 46 După ce Și-a luat rămas-bun de la norod, S-a dus în munte ca să Se roage. 47 Când*Mat. 14:23.Ioan 6:16,17. s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe țărm. 48 A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Și, într-a patra strajă din noapte, a mers la ei umblând pe mare și voia*Luca 24:28. să treacă pe lângă ei. 49 Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă și au țipat, 50 pentru că toți L-au văzut și s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei și le-a zis: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!"51 Apoi S-a suit la ei în corabie și a stat vântul. Ei au rămas uimiți și înmărmuriți, 52 căci nu*Cap. 8:17,18. înțeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima*Cap. 3:5;16:14. împietrită.

53 După*Mat. 14:34. ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului și au tras la mal. 54 Când au ieșit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus, 55 au alergat prin toate împrejurimile și au început să aducă pe bolnavi în paturi pretutindeni pe unde se auzea că era El. 56 Oriunde intra El, în sate, în cetăți sau în cătune, puneau pe bolnavi în piețe și-L rugau să le dea voie doar*Mat. 9:20. Cap. 5:27,28.Fapte 19:12. să se atingă de poalele hainei Lui. Și toți câți se atingeau de El erau tămăduiți.